ÎCCJ, decizie (scj.ro #84024)

Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Competență după calitatea persoanei. Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența.

Competența după materie și după calitatea persoanei Indice alfabetic: Drept procesual penal - competența Înaltei Curți de Casație și Justiție - competență după calitatea persoanei C. proc . pen ., art. 29 pct. 1 lit. a), art. 40, art. 278 1 Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță, potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc . pen ., infracțiunile săvârșite de senatori și deputați, iar conform art. 278 1 din același cod, plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată care privesc persoanele având calitatea prevăzută în art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc . pen . În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) C. proc . pen ., atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile în care: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanță.

În raport cu aceste prevederi, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a judeca plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, dacă făptuitorului i-a încetat mandatul de senator sau deputat, iar fapta nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia ca parlamentar. I.C.C.J., secția penală, sentința nr. 301 din 16 februarie 2009 Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul U.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 278 1 C. proc . pen ., desființarea rezoluției cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, respectiv G.I., P.N., S.G., S.D.

și O.M. Prin rezoluția cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., neînceperea urmăririi penale față de numiții: - G.I. - deputat în Parlamentul României și fost consilier în cadrul Consiliului Local B. și P.N. - secretar al Primăriei Municipiului B. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual prevăzute în art. 248 și art. 289 C. pen ., întrucât faptele nu există; - S.G. - Primarul Municipiului B., S.D. - consilier în cadrul Serviciului contabilitate și O.M.

- șef serviciu buget în cadrul Primăriei Municipiului B. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen ., întrucât fapta nu există. S-a reținut că, prin plângerea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul U.A.

a solicitat efectuarea de cercetări față de persoanele mai sus menționate sub aspectul infracțiunilor prevăzute în art. 248 și art. 289 C. pen . Având în vedere că, la data de 17 decembrie 2004, numitul G.I., prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 36/2004, a fost validat în calitate de deputat în Parlamentul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat verificări în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc . pen . raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc . pen . Întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

La termenul din data de 16 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, verificându-și competența în soluționarea plângerii formulate de petiționarul U.A. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale cu nr. 59/P/2008, dispusă de parchet în cauză, a constatat că aceasta revine Curții de Apel Brașov, pentru următoarele considerente: Învestirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanțe de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal. Sesizarea reprezintă, prin urmare, actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i le conferă ca atribuții funcționale.

Legiuitorul, pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, a prevăzut în Codul de procedură penală dispoziții privitoare la competența acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competența după materie, competența după calitatea persoanei, competența funcțională și competența teritorială. Din ansamblul normelor privitoare la competență, mai exact din prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc . pen ., rezultă că, în cazul infracțiunilor săvârșite de senatori și deputați, competența de a judeca în primă instanță astfel de cauze aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) C. proc . pen ., în cazul în care calitatea a fost dobândită după săvârșirea infracțiunii - în speță numitul G.I. a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României după săvârșirea faptelor pentru care a fost reclamat - competența se determină după natura și gravitatea infracțiunii , cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 (demnitari). Excepția a fost instituită prin Legea nr. 281/2003, ca urmare a Deciziei nr. 67/2003 a Curții Constituționale, care a statuat că ar fi neconstituțională prevederea potrivit căreia un deputat sau senator ar putea fi judecat de o altă instanță decât Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de dispozițiile legale citate, în mod corect, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat cercetări în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție constată însă că, la data de 14 iulie 2008, a încetat, prin demisie, calitatea de deputat în Parlamentul României a numitului G.I., calitate care ar fi atras competența instanței supreme în soluționarea prezentei cauze. Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc . pen ., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanță.

Ca atare, din dispoziția legală mai sus citată rezultă că făptuitorul care, la momentul judecății, nu mai are calitatea cerută de legiuitor, pierde beneficiul competenței speciale determinate de acea calitate, dacă faptele nu au legătură cu îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în calitatea avută sau cauza se află încă la judecata în primă instanță.

Având în vedere că, la data de 14 iulie 2008, a încetat mandatul de deputat al numitului G.I., iar din verificările efectuate a reieșit că acesta nu a fost validat pentru un nou mandat ca senator sau deputat și, întrucât faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză nu au legătură cu atribuțiile de serviciu pe care le-a avut ca parlamentar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la acest moment, nefiind întrunită nici cerința prevăzută în art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc . pen ., respectiv nepronunțându-se o hotărâre în primă instanță - nu mai este competentă să judece cauza în fond, dispozițiile privind competența după calitatea persoanei fiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Deși, în cauză, competența după natura infracțiunilor pentru care au fost cercetați numiții G.I., P.N., S.G., S.D. și O.M. ar reveni Judecătoriei Brașov, având în vedere calitatea de notar a numitului G.I. și, în raport cu dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc . pen . (care stabilesc competența curții de apel în judecarea în primă instanță a infracțiunilor săvârșite de notarii publici), competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Brașov. Și aceasta deoarece, în caz de dublă determinare a competenței , atât după materie, cât și după calitatea făptuitorului, competența de judecată revine instanței superioare în grad ierarhic , fără deosebire dacă aceasta este determinată de infracțiunea săvârșită sau de calitatea persoanei.

În consecință, pentru considerentele arătate mai sus și având în vedere și dispozițiile art. 42 C. proc . pen . raportat la art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis plângerea formulată de petiționarul U.A. la Curtea de Apel Brașov spre competentă soluționare.