ÎCCJ, decizie (scj.ro #84024)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84024) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competența
Înaltei Curți de Casație și Justiție. Competență după calitatea persoanei.
Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în
judecată
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Competența.
Competența după materie și după calitatea persoanei
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
competența Înaltei Curți de Casație și Justiție
-
competență după calitatea persoanei
C.
proc
.
pen
.,
art. 29 pct. 1 lit. a),
art. 40, art. 278
1
Înalta Curte de Casație
și Justiție judecă în primă instanță, potrivit
art. 29 pct. 1 lit. a) C.
proc
.
pen
., infracțiunile săvârșite de senatori și deputați, iar
conform art. 278
1
din același cod, plângerile împotriva rezoluțiilor
sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată care privesc persoanele
având calitatea prevăzută în art. 29 pct. 1 lit. a) C.
proc
.
pen
.
În conformitate cu
prevederile art. 40 alin. (1) C.
proc
.
pen
., atunci când competența instanței este determinată de
calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă
inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile
în care: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b)
s-a dat o hotărâre în primă instanță.
În raport cu aceste
prevederi, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a judeca
plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în
judecată, dacă făptuitorului i-a încetat mandatul de senator sau deputat, iar
fapta nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia ca parlamentar.
I.C.C.J., secția penală, sentința nr. 301 din 16 februarie 2009
Prin plângerea
înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul U.A. a
solicitat, în temeiul prevederilor art. 278
1
C.
proc
.
pen
., desființarea rezoluției cu nr. 59/P/2008 din 15
august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Secția de Urmărire Penală și Criminalistică și trimiterea cauzei procurorului
pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, respectiv G.I.,
P.N., S.G., S.D. și O.M.
Prin rezoluția
cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a dispus,
în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit.
a) C.
proc
.
pen
.,
neînceperea urmăririi penale față de numiții:
- G.I. -
deputat în Parlamentul României și fost consilier în cadrul Consiliului Local
B. și P.N. - secretar al Primăriei Municipiului B. sub aspectul infracțiunilor
de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual prevăzute în
art. 248 și art. 289 C.
pen
., întrucât faptele nu
există;
- S.G. -
Primarul Municipiului B., S.D. - consilier în cadrul Serviciului contabilitate
și O.M. - șef serviciu buget în cadrul Primăriei Municipiului B. sub aspectul
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art.
248 C.
pen
., întrucât fapta nu există.
S-a reținut
că, prin plângerea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008 la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul U.A. a solicitat
efectuarea de cercetări față de persoanele mai sus menționate sub aspectul
infracțiunilor prevăzute în art. 248 și art. 289 C.
pen
.
Având în vedere că, la data de 17
decembrie 2004, numitul G.I., prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 36/2004, a
fost validat în calitate de deputat în Parlamentul României, Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat verificări în cauză, în
conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (3) C.
proc
.
pen
. raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C.
proc
.
pen
.
Întrucât din
actele premergătoare efectuate nu au rezultat elemente care să conducă la
concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea
urmăririi penale în cauză.
La termenul
din data de 16 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție,
verificându-și competența în soluționarea plângerii formulate de petiționarul
U.A. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale cu nr. 59/P/2008,
dispusă de parchet în cauză, a constatat că aceasta revine Curții de Apel
Brașov, pentru următoarele considerente:
Învestirea
organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanțe de judecată - nu
se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul
de plecare al desfășurării procesului penal.
Sesizarea
reprezintă, prin urmare, actul procesual prin care subiectul îndreptățit se
adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfășurării
activităților pe care legea i le conferă ca atribuții funcționale.
Legiuitorul,
pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea
penală ori judecata, a prevăzut în Codul de procedură penală dispoziții
privitoare la competența acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență
legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competența după
materie, competența după calitatea persoanei, competența funcțională și
competența teritorială.
Din ansamblul
normelor privitoare la competență, mai exact din prevederile art. 29 pct. 1
lit. a) C.
proc
.
pen
.,
rezultă că, în cazul infracțiunilor săvârșite de senatori și deputați,
competența de a judeca în primă instanță astfel de cauze aparține Înaltei Curți
de Casație și Justiție, iar potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin.
(1) C.
proc
.
pen
.,
plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere
în judecată se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,
potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
De asemenea,
potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) C.
proc
.
pen
., în cazul în care calitatea a fost dobândită după
săvârșirea infracțiunii - în speță numitul G.I. a dobândit calitatea de deputat
în Parlamentul României după săvârșirea faptelor pentru care a fost reclamat -
competența se determină după natura și gravitatea infracțiunii
, cu excepția infracțiunilor săvârșite de
persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 (demnitari).
Excepția a fost
instituită prin Legea nr. 281/2003, ca urmare a Deciziei nr. 67/2003 a Curții
Constituționale, care a statuat că ar fi neconstituțională prevederea potrivit
căreia un deputat sau senator ar putea fi judecat de o altă instanță decât
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de
dispozițiile legale citate, în mod corect, Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție a efectuat cercetări în cauză.
Înalta Curte
de Casație și Justiție constată însă că,
la data de 14 iulie 2008, a încetat, prin demisie, calitatea de deputat
în Parlamentul României a numitului G.I.,
calitate care ar fi atras
competența instanței supreme în soluționarea prezentei cauze.
Potrivit
dispozițiilor art. 40 alin. (1) C.
proc
.
pen
., când competența instanței este determinată de
calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă
inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile
când:
a) fapta are
legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;
b) s-a dat o
hotărâre în primă instanță.
Ca atare, din
dispoziția legală mai sus citată rezultă că făptuitorul care, la momentul
judecății, nu mai are calitatea cerută de legiuitor, pierde beneficiul
competenței speciale determinate de acea calitate, dacă faptele nu au legătură
cu îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în calitatea avută sau cauza se află
încă la judecata în primă instanță.
Având în
vedere că, la data de 14 iulie 2008, a încetat mandatul de deputat al numitului
G.I., iar din verificările efectuate a reieșit că acesta nu a fost validat
pentru un nou mandat ca senator sau deputat și, întrucât faptele pentru care a
fost cercetat în prezenta cauză nu au legătură cu atribuțiile de serviciu pe
care le-a avut ca parlamentar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
la acest moment, nefiind întrunită nici cerința prevăzută în art. 40 alin. (1)
lit. b) C.
proc
.
pen
.,
respectiv nepronunțându-se o hotărâre în primă instanță -
nu mai este competentă să judece cauza în
fond,
dispozițiile privind competența după calitatea persoanei fiind
prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Deși, în
cauză, competența după natura infracțiunilor pentru care au fost cercetați
numiții G.I., P.N., S.G., S.D. și O.M. ar reveni Judecătoriei Brașov, având în
vedere
calitatea de notar
a
numitului G.I. și, în raport cu dispozițiile art. 28
1
pct. 1 lit. b)
C.
proc
.
pen
. (care
stabilesc competența curții de apel în judecarea în primă instanță a
infracțiunilor săvârșite de notarii publici), competența de soluționare a
cauzei aparține Curții de Apel Brașov. Și aceasta deoarece, în caz de
dublă determinare a competenței
, atât
după materie, cât și după calitatea făptuitorului, competența de judecată
revine
instanței superioare în grad
ierarhic
, fără deosebire dacă aceasta este determinată de infracțiunea
săvârșită sau de calitatea persoanei.
În consecință, pentru considerentele
arătate mai sus și având în vedere și dispozițiile art. 42 C.
proc
.
pen
. raportat la art. 278
1
alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis plângerea formulată de
petiționarul U.A. la Curtea de Apel Brașov spre competentă soluționare.