ÎCCJ, decizie (scj.ro #83708)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83708) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Competența Înaltei Curți de

Casație și Justiție. Competență după calitatea persoanei

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile

competenței. Competență după materie și după calitatea persoanei

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

competența

Înaltei Curți de Casație și Justiție

-

competență

după calitatea persoanei

C.

proc. pen.,

art. 29 pct. 1 lit. a)

În conformitate cu

dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite exclusiv de

persoanele care au calitatea de senator, deputat sau europarlamentar.

În raport cu

dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competența de judecată în

primă instanță a persoanelor care au calitatea de membru în Comitetul

Regiunilor al Uniunii Europene nu aparține Înaltei Curți de Casație și

Justiție, iar art. 4 din Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor,

potrivit căruia membrii Comitetului Regiunilor beneficiază de privilegiile și

imunitățile prevăzute de Protocolul privind imunitățile și privilegiile, nu

conferă membrilor Comitetului Regiunilor calitatea de europarlamentar.

I.C.C.J., Secția penală,

sentința nr. 1055 din 26 noiembrie 2013

Prin

sentința nr. 216 din 21 mai 2013, Tribunalul Prahova, Secția penală, a admis

excepția de necompetența după calitatea persoanei, excepție invocată de

apărătorul inculpatei I.V. și, în temeiul art. 42 și art. 29 C. proc. pen. raportat la art. 9 - art. 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile

Comunităților Europene, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru

a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul din data de 23 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

-

S.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000; art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- I.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr.

78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- N.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- R.S.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr.

78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.T.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.;

- S.S.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr.

78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.D.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

- T.P.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1),

(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.S.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.;

- O.D.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.

La

termenul de judecata din 20 mai 2013, inculpata I.V., prin apărător ales, a

ridicat excepția necompetentei după calitatea persoanei, precizând că are

calitatea de raportor-membru al Comitetului Regiunilor din cadrul Uniunii

Europene și, conform Protocolului privind privilegiile și imunitățile

Comunităților Europene, beneficiază pe teritoriul național de imunitățile

recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări. În prezenta cauză, conform

apărării, competența după calitatea persoanei aparține Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Reține

instanța de fond că, în prezenta cauză, competența este determinată de

calitatea inculpatei de membru, în mandatul 2010 - 2015, în Comitetul Regiunilor

din cadrul Uniunii Europene. Din înscrisurile depuse procedural la dosarul

cauzei la data de 20 mai 2013 rezultă calitatea inculpatei I.V. de reprezentant

permanent al României pe lângă Uniunea Europeană respectiv membru al

Comitetului Regiunilor.

Instanța

de fond a mai arătat că, prin încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2012, a respins ca neîntemeiată excepția privind neregularitatea actului de sesizare al instanței,

excepție invocată de inculpați, prin apărători, și a constatat - în temeiul

art. 300 alin. (1) C. proc. pen., că este legal sesizată prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

Examinând

însă excepția necompetentei după calitatea persoanei, excepție invocată de inculpata

I.V., prin avocat D.G., instanța de fond a reținut următoarele:

Imunitatea

parlamentară permite aplicarea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul

comun pentru membrii Parlamentului European sau pentru personalul asimilat

acestora. Conform art. 291 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

pe teritoriul statelor membre, Comunitățile Europene se bucură de privilegiile

și imunitățile necesare îndeplinirii misiunii lor în condițiile stabilite în Protocolul

privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene. Potrivit dreptului

comunitar, în discuție este beneficiul aplicat „pe teritoriul național,

imunităților recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări.” Din înscrisurile

depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpata I.V. avea această calitate în

perioada de referință, calitate pe care o are și în prezent. Potrivit art. 10

din Protocol, membrii Parlamentului European beneficiază pe teritoriul național

de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări. În acest caz,

este vorba despre o „imunitate comunitară”, sesiunea are o durată anuală, iar

imunitatea parlamentară se aplică pe toată durata mandatului. Conceptul de

„durata sesiunilor” a fost explicit interpretat de Curtea de Justiție a

Comunităților Europene (în Hotărârile din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986), în

sensul că o sesiune anuală are o durată care corespunde anului în cursul căruia

membrii săi se bucură de imunitatea prevăzută în Protocol, în această perioadă

fiind incluse și vacanțele parlamentare. Ultimul aliniat al art. 10 prevede

excepția clasică a aplicării prerogativei imunității parlamentare, conform

căreia aceasta nu poate fi invocată în caz de flagrant delict.

Cauza

penală a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secția penală, primul termen de judecată fiind stabilit astăzi, 26 noiembrie

2013.

Examinând

aspectele juridice ridicate de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru judecarea în primă instanță a prezentei cauze, se rețin următoarele:

-

faptele presupus a fi fost săvârșite de inculpați, fapte ce formează obiectul

judecății în prezenta cauză penală, datează din perioada anilor 2005 - 2007;

-

trimiterea în judecată a inculpaților a fost dispusă prin rechizitoriul din

data de 23 decembrie 2008;

- așa

cum menționează chiar instanța de fond, verificarea regularității

rechizitoriului s-a realizat prin încheierea din data de 4 octombrie 2012;

-

declinarea competenței prin prezenta sentință a avut loc la data de 21 mai 2013.

A

constatat instanța de fond că inculpata I.V. este membru, în mandatul 2010 - 2015,

în Comitetul Regiunilor din cadrul Uniunii Europene. Această calitate nu atrage

însă, așa cum greșit a apreciat instanța de fond, schimbarea competenței de

judecată prin interpretarea dispozițiilor art. 29 și art. 40 C. proc. pen., întrucât aceasta nu are calitatea de europarlamentar, astfel cum expres se

menționează în dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., și nici

nu are beneficiul „imunității recunoscute membrilor Parlamentului propriei

țări.”

Instanța

de fond a interpretat greșit noțiunile de „privilegii și imunități” menționate

în art. 4 din Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor (J. O. al

Uniunii Europene nr. L 6/14 din 9.1.2010) care face trimitere, în mod generic,

la „privilegiile și imunitățile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și

imunitățile.”

De

asemenea, în mod greșit s-a asimilat calitatea de „membru în Comitetul

Regiunilor” cu cea de „europarlamentar”, inclusiv prin asimilarea cu

imunitățile și privilegiile acestora din urmă, nicio dispoziție

legală/convențională/protocolară europeană nepermițând o astfel de concluzie

juridică, după cum greșit soluția declinării competenței are la bază

interpretări generale referitoare la „dreptul comunitar”, la „imunitatea

parlamentară”, la „imunitatea comunitară.”

Potrivit

art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., împrejurarea care atrage competența

Înaltei Curți de Casație și Justiție este exclusiv calitatea persoanei (fiind

norme de competență după calitatea persoanei), adică calitatea de senator sau

deputat (în Parlamentul României) ori calitatea de europarlamentar.

Or,

este de necontestat că inculpata menționată nu are nici calitatea de senator

ori de deputat în Parlamentul României și nici calitatea de europarlamentar.

Împrejurarea

că, potrivit protocolului diplomatic ori consular, inclusiv la nivelul Uniunii

Europene, cu privire la unele persoane se menționează că beneficiază de anumite

privilegii și imunități, nu determină schimbarea „calității”/„statutului”

acestora în „europarlamentar” ori în „senator” sau „deputat” în Parlamentul

României.

De

altfel, nicio reglementare europeană din cele menționate de instanța de fond nu

sugerează că membrii Comitetului Regiunilor sunt „echivalați”, prin statut, cu „europarlamentarii”,

că se bucură de „imunitate” de jurisdicție penală sau de alte „privilegii” care

să pună în discuție răspunderea penală pentru presupusa săvârșire a unor fapte

pe teritoriul României, fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din

calitatea de membru al Comitetului Regiunilor.

Privilegiile

și imunitățile la care trimite Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor

pentru membrii acestuia se referă la cele general acordate persoanelor care

îndeplinesc misiuni de natură diplomatică ori consulară, adică în executarea

misiunii sau funcției respective (privilegii și imunități privind regimul

transmiterii de documente oficiale, regimul documentelor de deplasare, libera

circulație, declarațiile făcute în exercitarea funcției, situația familiei,

taxele vamale, schimbul valutar, regimul impozitării veniturilor, al

achiziționării unor bunuri etc.), iar nu la privilegii sau imunități de

jurisdicție penală pentru presupusa săvârșire a unor fapte pe teritoriul

României, fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din calitatea de

membru al Comitetului Regiunilor.

De

exemplu,

chiar și în cazul europarlamentarilor se stipulează (art. 9 - art. 10) că „membrii

Parlamentului European nu pot fi subiectul niciunei forme de anchetă, detenție

sau al altor proceduri legale pentru opiniile ori voturile exprimate în

exercitarea funcțiilor lor. Pe durata sesiunilor Parlamentului European membrii

acestuia beneficiază: a) pe teritoriul statului lor de imunitățile acordate

membrilor parlamentului țării lor;

b)

pe teritoriul oricărui alt stat membru de imunitate față de orice măsură de

detenție și alte proceduri legale. Imunitatea se aplica, de asemenea, membrilor

Parlamentului European atunci când aceștia se deplasează sau se înapoiază de la

locul de întrunire a Parlamentului European. Imunitatea nu poate fi invocată în

cazul în care un membru al Parlamentului European este surprins în flagrant

delict și nici nu poate împiedica Parlamentul European să își exercite dreptul

de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi.” De asemenea, în preambulul

tuturor protocoalelor referitoare la imunități și privilegii se menționează

expres principiul potrivit căruia toate persoanele menționate în protocol „se

bucură pe teritoriile statelor membre de privilegiile și imunitățile necesare

pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile”, „pentru îndeplinirea misiunii lor.”

Art.

10/respectiv art. 11 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, la

care se face trimitere, inclusiv de instanța de fond, prevede că

„reprezentanții statelor membre care participă la lucrările instituțiilor

Comunității, consilierii acestora și experții tehnici se bucură, pe perioada

exercitării funcțiilor lor, a călătoriei spre locul de desfășurare a reuniunii

și la întoarcere, de privilegiile, imunitățile sau facilitățile obișnuite”/respectiv

că „reprezentanții statelor membre, care iau parte la activitățile desfășurate

de instituții ale Comunităților, consilierii lor și experții în probleme

tehnice se bucură, pe durata exercitării funcțiilor lor și în decursul

călătoriilor lor către sau de la locul reuniunii, de privilegiile, imunitățile

și facilitățile uzuale.”

În

sfârșit, potrivit art. 17/ex-art. 18 din același Protocol, „privilegiile,

imunitățile și facilitățile sunt acordate funcționarilor și altor agenți ai

Uniunii exclusiv în interesul acesteia din urmă.”

Față de

cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 39 și urm. C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza privind pe inculpații S.M.,

I.V., N.V., R.S., V.T., S.S., D.G., D.V., V.D., T.P., S.S., D.M., S.C. și O.D. la Tribunalul Prahova, pentru continuarea judecății.