ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra excepției necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 10 decembrie 2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași au fost trimiși în judecată inculpații:

I. A. , (deputat în Parlamentul României la acel moment) fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- Luare de mită în formă continuată, faptă prev. de art. 6 din legea 78/2000, modificată, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 de acte materiale), constând, în esență, în aceea că, în perioada 03.04.2024 - 06.07.2024, în calitate de medic specialist în cadrul Spitalului Municipal "Dimitrie Castroian" Huși, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit cu titlu de mită sume de bani cuprinse între 50 de RON și 500 de RON, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, de la un număr de 26 de persoane (pacienți/aparținători), din care două persoane având calitatea de investigatori sub acoperire, rezultând suma totală primită de 5100 RON, după cum urmează:

II. M. , fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- dare de mită faptă prev. de art. 6 din legea 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., constând, în esență, în aceea că la data de 17.04.2024, numitul M. (pacient) i-a dat suma de 100 de RON numitului A., în calitate de medic specialist în cadrul Spitalului Municipal "Dimitrie Castroian" din Huși, jud. Vaslui, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intră în îndatoririle sale de serviciu, respectiv efectuarea unui consult medical și eliberarea unei rețete medicale pentru M..

III. N., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- dare de mită faptă prev. de art. 6 din legea 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., constând, în esență, în aceea că la data de 20.04.2024, numitul N. (aparținător) i-a dat suma de 100 de RON numitului A., în calitate de medic specialist în cadrul Spitalului Municipal "Dimitrie Castroian" din Huși, jud. Vaslui, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, respectiv eliberarea unei rețete medicale pentru O., mama numitului N..

IV. X. , fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- dare de mită faptă prev. de art. 6 din legea 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., constând, în esență, în aceea că la data de 09.05.2024, numitul X. (pacient) i-a dat suma de 200 de RON numitului A., în calitate de medic specialist în cadrul Spitalului Municipal "Dimitrie Castroian" din Huși, jud. Vaslui, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intră în îndatoririle sale de serviciu, respectiv efectuarea unui consult medical și eliberarea unei rețete medicale pentru X..

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2024/a1 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, completului format dintr-un judecător de cameră preliminară, ce a acordat termen, la data de 29 ianuarie 2025 în vederea verificării competenței și a legalității sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Anterior termenului de judecată din 29 ianuarie 2025, au fost depuse la dosarul cauzei cereri și excepții de către inculpații A. și M., printre care au invocat și necompetența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din 29 ianuarie 2025, ca urmare a cererilor de acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 26 februarie 2025.

Ulterior acestui termen de judecată, au fost depuse, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, răspunsuri la cererile și excepții formulate de către cei doi inculpați.

La termenul de judecată din 26 februarie 2025, Judecătorul de cameră preliminară a pus în discuție excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de inculpații A. și M., concluziile părților și ale Ministerului Public fiind consemnate în practicaua prezentei încheieri.

Analizând excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, Judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 342 C. proc. pen.. "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.".

Rezultă astfel faptul că primul dintre elementele ce sunt verificate în cadrul acestei proceduri și pe care judecătorul de cameră preliminară este obligat să îl stabilească, este competența de soluționare a cauzei de către instanța sesizată.

Astfel, în măsura în care procurorul nu a sesizat instanța competentă să soluționeze cauza ori, chiar dacă acesta a sesizat instanța competentă, criteriul în raport de care a fost determinată competența acestei instanțe a dispărut, judecătorul de cameră preliminară nu poate proceda la analizarea celorlalte elemente indicate în prevederile art. 342 C. proc. pen.., necompetența instanței fiind un impediment în desfășurarea pe mai departe a acestei proceduri.

În acest context, conform art. 346 alin. (6) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară, dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, procedează potrivit art. 50 și 51, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Această competență ratione personae în cazul deputaților este determinată de necesitatea asigurării independenței acestora și este justificată de garanțiile pe care le prezintă, în același sens, instanța supremă de judecată, inclusiv sub aspectul realizării dreptului la un proces echitabil, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. (decizia Curții Constituționale nr. 66 din 13 februarie 2003).

Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, absolute sau după caz, relative.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., necompetența materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii atrage sancțiunea nulității absolute, excepția de necompetență putând fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive, în timp ce necompetența materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii atrage nulitatea relativă, excepție ce poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești.

Pe de altă parte, se reține că legiuitorul a statuat în conținutul art. 48 din C. proc. pen. un caz de prorogare legală a competenței în situația schimbării calității inculpatului.

Astfel, potrivit art. 48. alin. (1) C. proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat citire actului de sesizare a instanței.

(2) Dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1)"

Potrivit art. 36 C. proc. pen., Tribunalul judecă în primă instanță:

a) infracțiunile prevăzute de C. pen. la art. 188 - 191, art. 209 - 211, art. 254, 263, 282, art. 289 - 294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 și art. 360 - 367;

b) infracțiunile săvârșite cu intenție depășită care au avut ca urmare moartea unei persoane;

c) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare;

c1) infracțiunile de spălare a banilor și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;

d) alte infracțiuni date prin lege în competența sa.

Potrivit art. 41 din C. proc. pen.:

(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

În acest context normativ, Judecătorul de cameră preliminară constată că Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai este competentă a judeca prezenta cauză având în vedere că inculpatul A., începând cu data de 20 decembrie 2024, nu mai deține, calitatea de deputat în Parlamentul României, calitate ce atrăgea competența instanței supreme.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară reține faptul că excepția necompetenței după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție este singura excepție ce urmează a fi examinată având în vedere caracterul prioritar al acesteia, precum și faptul că nu s-a început o analiză a excepțiilor invocate de către apărare, aflându-ne la debutul fazei procesuale a camerei preliminare.

Judecătorul de cameră preliminară, examinând conținutul dispozițiilor art. 40, art. 48 alin. (1) din C. proc. pen., în raport cu baza factuală descrisă în actul de sesizare, precum și reținerea în drept a pretinselor fapte săvârșite de cei patru inculpați, constată că niciunul dintre cele două cazuri nu este incident în prezenta cauză, având în vedere că inculpatul A. nu mai are calitatea de deputat, presupusele fapte neavând legătură cu atribuțiile de serviciu, și nu s-a dat citire actului de sesizare, astfel încât nu există motive pentru prorogarea competenței după calitatea persoanei în favoarea instanței supreme.

În raport de aceste aspecte, analizând condiția "fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului", Judecătorul de cameră preliminară constată că printr-o atare legătură se înțelege existența unui raport direct între exercitarea atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului și fapta pretins a fi comisă, de către acesta. Or, în concret, așa cum s-a menționat în precedent nu se poate aprecia că există o legătură între presupusele fapte ale inculpatului și îndatoririle acestuia de serviciu, în calitate de membru al Parlamentului României.

De asemenea, având în vedere faptul că ne aflăm la debutul fazei procesuale a camerei preliminare, nici cea de a două teză prev. de art. 48 alin. (1) C. proc. pen. nu este aplicabilă în cauză întrucât nu s-a dat citire actului de sesizare a instanței potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (1) din C. proc. pen., cauza aflându-se în procedura de camera preliminară pentru verificarea competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Raportat la considerentele ce preced, Judecătorul de cameră preliminară constată că pierderea calității de deputat a inculpatului A. a intervenit înainte de citirea actului de sesizare a instanței și având în vedere că nu s-a început cercetarea judecătorească în cauză, apreciază că sunt îndeplinite condițiile procesuale pentru invocarea necompetenței după calitatea persoanei a instanței ierarhic superioare.

Evaluând datele speței prin prisma acestor aspecte și, având în vedere că în materie penală prorogarea de competență poate fi doar legală, se apreciază că nu mai există motive în sensul menținerii competenței după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, având în vedere dispozițiile art. 36 lit. c) din C. proc. pen. potrivit cărora infracțiunile de luare de mită și dare de mită, cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția Națională Anticorupție, intră în competența materială a tribunalului, precum și dispozițiile art. 41 din C. proc. pen., conform cărora competența teritorială pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, se stabilește, potrivit ordinei de preferință cronologică instituite de legiuitor în condițiile de la alin. (1) lit. a) "locul săvârșirii faptei", Judecătorul de cameră preliminară constată că Tribunalul Vaslui este competent să judece în primă instanță prezenta cauză. (faptele fiind săvârșite pe raza mun. Huși, jud. Vaslui)

Raportând dispozițiile legale menționate la circumstanțele obiective ale dosarului, Judecătorul de cameră preliminară, în temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit a din C. proc. pen., va admite excepția necompetenței materiale după calitatea persoanei, invocată de inculpații A. și M..

Va trimite cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 privind rechizitoriul nr. x/2023 din data de 10 decembrie 2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, prin care au fost trimiși în judecată inculpații A., N., M. și X., spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N., M. și X., în cuantum de câte 914 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., admite excepția necompetenței materiale după calitatea persoanei, invocată de inculpații A. și M..

Trimite cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 privind rechizitoriul nr. x/2023 din data de 10 decembrie 2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, prin care au fost trimiși în judecată inculpații A., N., M. și X., spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N., M. și X., în cuantum de câte 914 RON, rămân în sarcina statului și se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 26 februarie 2025.