ÎCCJ, Secția penală

B, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale), săvârșită în perioada 03.04.2024 – 13.04.2024;

H, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 24.04.2024;

I, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale), săvârșite la datele de 13.04.2024, 24.04.2024 și 06.07.2024;

J, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 25.04.2024;

K, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 13.04.2024;

L, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 20.04.2024;

M, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale), săvârșite în datele de 17.05.2024, 22.05.2024 și 01.06.2024;

N, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 19.06.2024;

O, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 24.04.2024;

P, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 25.04.2024;

Q, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 27.04.2024;

R, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 11.05.2024;

S, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 25.06.2024;

T, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), săvârșite la datele de 08.05.2024 și 29.05.2024;

U, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 09.05.2024;

V, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 10.05.2024;

A, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 16.05.2024;

W, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 22.05.2024;

X, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 13.04.2024 și

Y, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., săvârșită la data de 24.06.2024. În fapt, s-a reținut, în esență, că, la datele sau în perioadele indicate, persoanele sus-menționate au dat sume de bani numitului C, medic specialist în cadrul Spitalului Municipal „D” din X, jud. Vaslui, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în atribuțiile de serviciu ale acestuia. III. Obiectul cauzei de față îl constituie cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași, la data de 16 decembrie 2024, de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală anterior menționată dispusă prin rechizitoriul din 10 decembrie 2024 emis în dosarul nr. x/12/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași. Această cerere intră sub incidența dispozițiilor art. 318 alin. (12) C. proc. pen., potrivit cărora ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10) se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părților, suspectului, persoanei vătămate și altor persoane interesate și se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Deși textul de lege precitat nu aduce în discuție în mod expres și situția în care soluția de renunțare la urmărirea penală se dispune prin rechizitoriu (ipoteza speței), raport la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 23/2016 care a stat la baza modificărilor aduse art. 318 C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 18/2016, reflectate în forma în vigoare a acestei norme, este evident că procedura obligatorie de confirmare (de către un judecător) prevăzută de art. 318 alin. (12) C. proc. pen. vizează toate soluțiile procurorului de renunțare la urmărirea penală, indiferent de actul procesual prin care sunt dispuse (ordonanță sau rechizitoriu). Prin urmare, conform aceluiași text de lege, cererea procurorului de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală dispusă prin rechizitoriu intră în competența de soluționare a judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În acest registru normativ și argumentativ, judecătorul de cameră preliminară constată că, inițial, competența de soluționare a prezentei sesizări a fost atrasă de calitatea de deputat în Parlamentul României a numitului C (inculpatul căruia i s-ar fi remis sumele de bani de către suspecții în raport de care s-a dispus soluția de renunțare la urmărirea penală), calitate care, conform art. 40 alin. (1) C. proc. pen., a determinat competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea dosarului nr. y/1/2024/a1, în care (prin același rechizitoriu) acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii corelative de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. În dosarul anterior menționat, urmare constatării faptului că, începând cu data de 20 decembrie 2024, inculpatul C nu mai deține funcția de demnitate publică sus-menționată și că nu este incidentă vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 48 alin. (1) C. proc. pen. care legitimează păstrarea competenței instanței în cazul schimbării calității inculpatului, prin încheierea nr. 85 din 26 februarie 2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței supreme a constatat că Înalta Curte nu mai este competentă, după calitatea persoanei, să soluționeze cauza în primă instanță, motiv pentru care a dispus trimiterea acesteia la Tribunalul Vaslui, instanța apreciată competentă material și teritorial să o judece în primă instanță. Ca efect al dispozițiilor art. 318 alin. (12) C. proc. pen., soluția anterior menționată produce efecte directe asupra competenței de soluționare a prezentei sesizări, caracterul corelativ al infracțiunilor ce au făcut obiectul cercetării în dosarul nr. x/12/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași impunând cu necesitate ca judecarea cauzei, în întregul său (atât dispoziția de trimitere în judecată, cât și cea de renunțare la urmărirea penală), în primă instanță, să fie realizată de aceeași instanță. Ca urmare, constatând, la rândul său, că, urmare a încetării calității de deputat în Parlamentul României a numitului C, începând cu data de 20 decembrie 2024, instanța supremă nu mai este competentă să soluționeze prezenta sesizare (în care niciunul dintre suspecți nu are vreo calitate care să atragă o competență specială), judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițând excepția pusă în discuție, în temeiul art. 50 raportat la art. 318 alin. (12) C. proc. pen., o va trimite spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui, instanța competentă material [conform dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a și c) C. proc. pen. – aplicabile în cazul infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina suspecților față de care s-a dispus soluția de renunțare la urmărirea penală] și teritorial [conform art. 41 alin. (1) lit. a C. proc. pen. - acuzația de dare de mită fiind reținută ca fiind comisă pe raza municipiului X, județul Vaslui) să soluționeze cauza în primă instanță. Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații suspecți V, X, H, Y, O, A, N, Q, J, T, K, I, U, R, P, S, B, L, W și M, în cuantum de câte 360 lei, să fie suportate din fondul Ministerului Justiției.