ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei

penate de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 216 din 21

mai 2013, Tribunalul Prahova, secția penală, a admis excepția de necompetențâ după

calitatea persoanei, excepție invocată de apărătorul inculpatei D.V. și, în temeiul

art. 42 și art. 29 C. proc. pen. raportat la art. 9-10 din Protocolul privind privilegiile

și imunitățile Comunităților Europene, a declinat competența soluționării cauzei

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune

în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 238/P/2007 din data de 23 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.N.A. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

S.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și

raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000, fals material în înscrisuri oficiale prevăzut de art. 288 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz

de fals prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

D.V., pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art.

248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea dispozițiilor

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri

oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

N.V., pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, complicitate

la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals

material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

R.S., pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art.

248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea dispozițiilor

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri

oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

V.T., pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute

de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de

art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

S.S.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de

art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate

la fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzut de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

D.G., pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute

de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. cu

aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

V.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute

de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, complicitate la

fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la

art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate

la fals în încrirsuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

D.V.A., pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor

publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la

art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000,

complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de

art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

T.P., pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute

de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, complicitate la

fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la

art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate

la fals în încrirsuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S.S., pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute

de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. cu

aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material

în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în încrirsuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

D.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals în încrirsuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la abuz în serviciu

contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C.

pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.

S.C.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută

de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.

O.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248

C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.

La termenul de

judecata din 20 mai 2013, inculpata D.V., prin apărător ales, a ridicat excepția

necompetenței după calitatea persoanei, precizând că are calitatea de raportor-membru

al Comitetului Regiunilor din cadrul Consiliului Uniunii Europene și, conform Protocolului

privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, beneficiază pe teritoriul

național de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări. În prezenta

cauză, conform apărării, competența după calitatea persoanei aparține Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Reține instanța

de fond că, în prezenta cauză, competența este determinată de calitatea inculpatei

de membru, în mandatul 2010-2015, în Comitetul Regiunilor din cadrul Consiliului

Uniunii Europene. Din înscrisurile depuse procedural la dosarul cauzei la data de

20 mai 2013 rezultă calitatea inculpatei D.V. de reprezentant permanent al României

pe lângă Uniunea Europeană respectiv membru al Comitetului Regiunilor. În susținerea

cererii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie (fiind prezentate

și în original pașapoartele aparținând inculpatei): Tratat de instituire a unui

consiliu unic și a unei comisii unice a Comunităților Europene; Pașaport emis de

către Uniunea Europeană pentru membrii Comitetului regiunilor, mandat 2007-2010;

Pașaport UE mandat 2010-2015; Mandatul de reprezentant al României în cadrul Comitetului

Regiunilor 2010-2014 poziția 2 D.V.; Mandatul emis de către reprezentanța permanentă

a României de pe lângă Uniunea Europeană; Agendă și înscrisuri ale Comitetului Regiunilor

la care se referă la prezenta și activitatea inculpatei D.V. în calitate de membru.

Instanța de fond

a mai arătat că, prin încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2012, a respins

ca neîntemeiată excepția privind neregularitatea actului de sesizare al instanței,

excepție invocată de inculpați, prin apărători, și a constatat, în temeiul art.

300 alin. (1) C. proc. pen. că este legal sesizată prin rechizitoriul nr. 235/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul

Teritorial Ploiești.

Examinând însă

excepția necompetenței după calitatea persoanei, excepție invocată de inculpata

D.V., prin avocat G.D., instanța de fond a reținut următoarele:

Imunitatea Parlamentară

permite aplicarea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun pentru membri

Parlamentului European sau pentru personalul asimilat acestora. Conform art. 291

din Tratatul de instituire a Comunității Europene, pe teritoriul statelor membre

Comunitățile Europene se bucură de privilegiile și imunitațile necesare îndeplinirii

misiunii lor în condițiile stabilite în Protocolul privind privilegiile și imunitațile

Comunităților Europene. Potrivit dreptului comunitar, în discuție este beneficiul

aplicat „pe teritoriul național, imunităților recunoscute membrilor Parlamentului

propriei țări”. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpata D.V.

avea această calitate în perioada de referință, calitate pe care o are și în prezent.

Potrivit art. 10 din Protocol, membrii Parlamentului European beneficiază pe teritoriul

național de imunitațile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări. În acest

caz este vorba despre o „imunitate comunitară”, sesiunea are o durată anuală, iar

imunitatea parlamentară se aplică pe toată durata mandatului. Conceptul de „durata

sesiunilor” a fost explicit interpretat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene

(în hotărârile din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986) în sensul că o sesiune anuală

are o durată care corespunde anului în cursul căruia membrii săi se bucură de imunitatea

prevăzută în Protocol în această perioadă fiind incluse și vacanțele parlamentare.

Ultimul aliniat al art. 10 prevede excepția clasică a aplicării prerogativei imunității

parlamentare, conform căreia aceasta nu poate fi invocată în caz de flagrant delict.

Cauza penală a

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

primul termen de judecată fiind stabilit astăzi, 26 noiembrie 2013.

Examinând aspectele

juridice ridicate de competența Înaltei Curți pentru judecarea în primă instanța

a prezentei cauze, se rețin următoarele:

- faptele presupus

a fi fost săvârșite de inculpați, fapte ce formează obiectul judecății în prezenta

cauză penală, datează din perioada anilor 2005-2007;

- trimiterea în

judecată a inculpaților a fost dispusă prin rechizitoriul din data de 23

decembrie 2008;

- așa cum menționează

chiar instanța de fond, verificarea regularității rechizitoriului s-a realizat prin

încheierea din data de 4 octombrie 2012;

- declinarea competenței

prin prezenta sentință a avut loc la data de 21 mai 2013.

A constatat instanța

de fond că inculpata D.V. este membru, în mandatul 2010-2015, în Comitetul Regiunilor

din cadrul Consiliului Uniunii Europene. Această calitate nu atrage însă, așa cum

greșit a apreciat instanța de fond, schimbarea competenței de judecată prin interpretarea

dispozițiilor art. 29 și art. 40 C. proc. pen. întrucât aceasta nu are calitatea

de europarlamentar, astfel cum expres se menționează în dispozițiile art. 29

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și nici nu are beneficiul „imunității recunoscute

membrilor Parlamentului propriei țări”.

Instanța de fond

a interpretat greșit noțiunile de „privilegii și imunități” menționate de art. 4

din regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor (J.O. al Uniunii Europene

nr. L 6/14 din 9 ianuarie 2010) care face trimitere, în mod generic, la „privilegiile

și imunitățile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățile”.

De asemenea, în

mod greșit s-a asimilat calitatea de „membru în Comitetul Regiunilor” cu cea de

„europarlamentar”, inclusiv prin asimilarea cu imunitățile și privilegiile acestora

din urmă, nicio dispoziție legală/convențională/protocolară europeană nepermițând

o astfel de concluzie juridică, după cum greșit soluția declinării competenței are

la bază interpretări generale referitoare la „dreptul comunitar”, la „imunitatea

parlamentară”, la „imunitatea comunitară”.

Potrivit art.

29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., împrejurarea care atrage competența Înaltei

Curți de Casație și Justiție este exclusiv calitatea persoanei (fiind norme de competență

după calitatea persoanei), adică calitatea de senator sau deputat (în Parlamentul

României) ori calitatea de europarlamentar.

Or, este de necontestat

că inculpata menționată nu are nici calitatea de senator ori de deputat în Parlamentul

României și nici calitatea de europarlamentar.

Împrejurarea că,

potrivit protocolului diplomatic ori consular, inclusiv la nivelul Uniunii Europene,

cu privire la unele persoane se menționează că beneficiază de anumite privilegii

și imunități, nu determină schimbarea „calității”, „statutului” acestora în „europarlamentar”

ori în „senator” sau „deputat” în Parlamentul României.

De altfel, nicio

reglementare europeană din cele menționate de instanța de fond nu sugerează că membrii

Comitetului Regiunilor sunt „echivalați”, prin statut, cu „europarlamentarii”, că

se bucură de „imunitate” de jurisdicție penală sau de alte „privilegii” care să

pună în discuție răspunderea penală pentru presupusa săvârșire a unor fapte pe teritoriul

României, fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din calitatea de membru

al Comitetului Regiunilor.

Privilegiile și

imunitățile la care trimite Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor

pentru membrii acestuia se referă la cele general acordate persoanelor care îndeplinesc

misiuni de natură diplomatică ori consulară, adică în executarea misiunii sau funcției

respective (privilegii și imunități privind regimul transmiterii de documente oficiale,

regimul documentelor de deplasare, libera circulație, declarațiile făcute în exercitarea

funcției, situația familiei, taxele vamale, schimbul valutar, regimul impozitării

veniturilor, al achiziționării unor bunuri etc.), iar nu la privilegii sau imunități

de jurisdicție penală pentru presupusa săvârșire a unor fapte pe teritoriul României,

fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din calitatea de mernbru al Comitetului

Regiunilor.

De exemplu, chiar

și în cazul europarlamentarilor se stipulează (art. 9-10) că „Membrii Parlamentului

European nu pot fi subiectul nici unei forme de anchetă, detenție sau al altor proceduri

legale pentru opiniile ori voturile exprimate în exercitarea funcțiilor lor. Pe

durata sesiunilor Parlamentului European membrii acestuia beneficiază:

a) pe teritoriul

statului lor de imunitățile acordate membrilor parlamentului țării lor;

b) pe teritoriul

oricărui alt stat membru de imunitate față de orice măsură de detenție și alte proceduri

legale. Imunitatea se aplică, de asemenea, membrilor Parlamentului European atunci

când aceștia se deplasează sau se înapoiază de la locul de întrunire a Parlamentului

European. Imunitatea nu poate fi invocată în cazul în care un membru al Parlamentului

European este surprins în flagrant delict și nici nu poate împiedica Parlamentul

European să își exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi”.

De asemenea, în preambulul tuturor protocoalelor referitoare la imunități și privilegii

se menționează expres principiul potrivit căruia toate persoanele menționate în

protocol „se bucură pe teritoriile statelor membre de privilegiile și imunitățile

necesare pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile”, „pentru îndeplinirea misiunii

lor”.

Art. 10/respectiv

art. 11 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, la care se face trimitere,

inclusiv de instanța de fond, prevede că „Reprezentanții statelor membre care participă

la lucrările instituțiilor Comunității, consilierii acestora și experții tehnici

se bucură, pe perioada exercitării funcțiilor lor, a călătoriei spre locul de desfășurare

a reuniunii și la întoarcere, de privilegiile, imunitatile sau facilitățile obișnuite”/respectiv

că „Reprezentanții statelor membre, care iau parte la activitățile desfășurate de

instituții ale Comunităților, consilierii lor și experții în probleme tehnice se

bucură, pe durata exercitării funcțiilor lor și în decursul călătoriilor lor către

sau de la locul reuniunii, de privilegiile, imunitățile și facilitățile uzuale”.

În sfârșit, potrivit

art. 17/ex-art. 18 din același protocol: „Privilegiile, imunitățile și facilitățile

sunt acordate funcționarilor și altor agenți ai Uniunii exclusiv în interesul acesteia

din urmă”.

Cu referire la

cererea de reunire a prezentei cauze penale cu cea având nr. 4968/105/2013 a Tribunalului

Prahova, în care inculpați sunt N.V. și D.V.A., aceasta urmează a fi examinată de

instanța căreia i se va trimite cauza cu nr. 8311/105/2008*, ca instanță competentă

pentru ambele cauze penale.

Față de cele arătate,

în conformitate cu dispozițiile art. 39 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza

privind pe inculpații S.M., D.V., N.V., R.S., V.T., S.S.M., D.G., V.D., D.V.A.,

T.P., S.S., D.M., S.C.C. și O.D. la Tribunalul Prahova, pentru continuarea judecății.

Onorariul apărătorilor

desemnați din oficiu, în cuantum de câte 200 RON, se plătește din fondurile Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2013.