ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 418/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 418/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra
recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința
penală nr. 913/ S din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov, pronunțată în
dosarul nr. 2736/62/2006, a respins
cererea inculpatului I.L.A. de
schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din
infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 248
1
C.
pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen., în infracțiunile prevăzute de 246 C. pen., raportat la art. 248
1
C. pen. și combinat cu art. 258 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.
În
baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost
achitat inculpatul
I.L.A.
,
pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice
prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 248
1
C. pen.
În
baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost
achitat inculpatul
I.L.A.
pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută
de art. 289 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul
I.L.A.
pentru săvârșirea
infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
S-a constatat că
inculpatul
I.L.A.
a
fost reținut și arestat preventiv din data de 06 aprilie 2001 până în data de
15 iulie 2002.
II.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit.
g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul
P.V.
pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.
pen.
În baza art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal
privind pe inculpatul
P.V.
pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu
rea-credință a bunurilor societății prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2 din
Legea nr. 31/1990 (republicată la 29 ianuarie 1998).
În baza art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal
privind pe inculpatul
P.V.
pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de obligațiuni
fără respectare dispozițiilor legale prevăzută de art. 267 pct. 6 teza I din
Legea nr. 31/1990 (republicată la 29 ianuarie 1998).
În baza art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal
privind pe inculpatul
P.V.
pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune cu știință a
înregistrărilor în contabilitate, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991
raportat la art. 289 C. pen.
În baza art. 215 alin.
(1), (2), (3) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul
P.V.
, la pedeapsa de 13
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;
În baza art. 65 C.
pen., s-a aplicat inculpatului
P.V.
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa
funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen., pentru o durată
de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a
dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenție cu aplicarea art.
71 și 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa funcția de
administrator al unei societăți comerciale) C. pen.
III.
În baza art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal
privind pe inculpatul
Z.F.
pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
În
baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a
încetat procesul penal privind pe inculpatul
Z.F.
pentru săvârșirea
infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art.
266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată la 29 ianuarie 1998).
În
baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul
Z.F.
, la pedeapsa de 10
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În
baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului
Z.F.
pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
(teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa funcția de administrator al unei
societăți comerciale) C. pen., pentru o durată de 4 ani după executarea
pedepsei principale.
S-a
dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenție cu aplicarea art.
71 și 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa funcția de
administrator al unei societăți comerciale) C. pen.
În
baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1003 C. civ., au fost
obligați în solidar pe inculpații
P.V.
și
Z.F.,
la plata sumei de 7.476.215,52 DOLARI S.U.A., la cursul
oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, către partea civilă
SC R.B. SA,
reprezentând
3.500.000 DOLARI S.U.A. credit și 3.976.215,52 DOLARI S.U.A. dobândă.
În
baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat
inculpatul
P.V.
la
plata sumei de 1.666.372,02
DOLARI
S.U.A.,
la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z.
plății, și la plata sumei de 32.921.888 ROL către partea civilă
A.V.A.S.
În
baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat
inculpatul
P.V.
la
plata sumei de 1.209.774,84 DOLARI S.U.A., la cursul oficial de schimb al
B.N.R. din Z. plății, către partea civilă
SC E.T. SA
S-au respins
restul pretențiilor
civile solicitate de către partea civilă
SC
E.T. SA
În
baza art. 348 C.
proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului intitulat „extras din
procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor din data de 3 decembrie 1998
a SC E.T. SA”, a înscrisului intitulat „extras din procesul verbal al Adunării
Generale a Acționarilor din data de 10 februarie 1999 a SC E.T. SA”, a
contractului de vânzare-cumpărare nr. 82 din 08 februarie 1999 încheiat între SC
C.G. SRL și SC L.L.C. SRL și actul adițional din data de 22 martie 1999
încheiat între SC C.G. SRL și SC L.L.C. SRL
Au fost
obligați inculpații
P.V.
și
Z.F.
la plata sumei de câte 3000 lei fiecare către stat, cu
titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în
sarcina statului.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Inițial instanța a
fost sesizată prin rechizitoriul nr. 78/P/2001 întocmit de Parchetul de pe
lângă Curtea Supremă de Justiție consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc.
pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere
penală a inculpatului I.L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu
contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 și art. 248
1
C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută
de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.V. pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)
și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub
semnătură privată, art. 290 C. pen., fals intelectual la legea contabilității prevăzută
de art. 40 din Legea nr. 92/1991 cu referire la art. 289 C. pen., emiterea de
obligațiuni fără respectarea dispozițiilor legale prevăzută de art. 267 pct. 6
teza I din Legea nr. 31/1990 republicată și folosirea bunurilor societății în
scop contrar intereselor acesteia, faptă prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2
din Legea nr. 41/1990 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și Z.F.
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)
C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
și folosirea cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 266 alin.
(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 33 C. pen.
În esență, actul de
inculpare a reținut că inculpatul I.L.A. în calitate de președinte al B.A. SA,
prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a supus la 18 martie 1999 aprobării Comitetului
de Coordonare a Restructurării din cadrul B.N. privind acordarea unui credit în
valoare de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. către SC L.L.C. SRL reprezentată de coinculpatul
Z.F., fără a avea aprobarea prealabilă a conducerii executive a băncii, P.V.,
președinte al Consiliului de Administrație al SC E.T. SA, cu ocazia încheierii
contractului de credit dintre B.A. și SC L.L.C. SRL, în înțelegere cu Z.F. a
indus în eroare reprezentanții B.A. creând un prejudiciu de 3,5 milioane DOLARI
S.U.A. Același inculpat, în aceeași calitate, a indus și menținut în eroare
reprezentantul SC F.S.A.F. SA, cu ocazia încheierii și executării contractului
de vânzare-cumpărare obligațiuni nr. 51, prin prezentarea unui înscris fals, a
întocmit și semnat extrasul din procesul verbal al Adunării Generale a
Acționarilor din data de 03 decembrie 1998 a SC E.T. SA, în care a atestat în
mod mincinos că A.G.A. din cadrul SC E.T. SA a hotărât emiterea de obligațiuni
nominative, în valoare de 21,8 miliarde ROL.
În sarcina aceluiași
inculpat, actul de trimitere în judecată a mai reținut că a emis 218.000
obligațiuni în valoare de 100.000 ROL/operațiunea, fără a exista hotărârea sau
împuternicirea din partea A.G.A. a SC E.T. SA și fără a înregistra respectiva
operațiune în evidențele contabile, dar și că a folosit cu rea credință activul
hotelier E. din E. Nord, ipotecându-l în favoarea B.A. SA, pentru SC L.L.C.
SRL, cu ocazia semnării contractului de credit nr. 53 din 24 martie 1999.
Prin sentința penală nr.
1438 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, au fost
condamnați inculpații pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în
judecată, stabilindu-se următoarele pedepse rezultante:
- pentru inculpatul Z.F.:
3 ani închisoare, în regim de detenție și 2 ani interzicerea exercitarea
drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) după executarea
pedepsei închisorii;
- pentru inculpatul I.L.A.:
5 ani închisoare, în regim de detenție și 3 ani interzicerea exercitarea
drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c), după executarea
pedepsei închisorii;
- pentru inculpatul P.V.:
10 ani închisoare, în regim de detenție și 5 ani interzicerea exercitarea
drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c), după executarea
pedepsei închisorii.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen., inculpații P.V., I.L.A. și Z.F. au fost obligați la plata
echivalentului în lei, la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, a
sumei de 6.467.551,92 DOLARI S.U.A. către partea civilă SC R.B. SA
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen., inculpatul P.V. a fost obligat la plata echivalentului în
lei, la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, a sumei de 1.666.
327,02 DOLARI S.U.A. și 32.921.888 ROL către partea civilă A.V.A.B., în prezent
A.V.A.S., și la plata echivalentului în lei, la cursul oficial de schimb al
B.N.R. din Z. plății, a sumei de 1.209.774,84 DOLARI S.U.A. către partea civilă
SC E. SA În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desființate în întregime
înscrisurile falsificate.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel partea civilă SC T.M.N. SA E. Nord (fostă SC E. SA )
și inculpații Z.F., I.L.A. și P.V., formându-se dosarul nr. 321/2005 al Curții
de Apel București, secția I penală.
Prin încheierea nr. 2630
din 07 aprilie 2005, pronunțată în dosar nr. 911/2005 al Înaltei Curți de
Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de către inculpatul P.V. și
s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce forma obiectul dosarului nr. 321/2005
al Curții de Apel București, secția I penală, la Curtea de Apel Brașov.
Prin decizia penală nr.
381 din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, s-au admis apelurile
declarate de către partea civilă SC T.M.N. SA E. Nord (fostă SC E. SA) și de
către inculpații Z.F., I.L.A. și P.V., împotriva sentinței penale nr. 1438 din 17
noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pe care a
desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov.
Pentru a se pronunța
astfel, Curtea de Apel Brașov a constat că la judecata din fața Tribunalului
București, secția I penală, nu a fost citată S.C E.T. SA, în calitate de parte
civilă, activul Hotel E. fiind în proprietatea SC E.T. SA și nu proprietatea
exclusivă a SC E. SA, care a adus acest activ ca aport în natură la
constituirea SC E.T. SA; potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
aporturile în natură se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare
și prin predarea efectivă a bunurilor către societatea și potrivit art. 20 alin.
(2), acțiunile ce reprezintă aportul în natură vor trebui acoperite integral;
prin urmare, la data constituirii SC E.T. SA, Complexul Hotelier E. a devenit
proprietatea acestei societăți comerciale, iar acțiunile au devenit
proprietatea SC E. SA, eventualul prejudiciu producându-se în dauna SC E.T. SA
S-a format dosar nr. 2736/62/2006
al Tribunalului Brașov.
Tribunalul a
solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța, comunicarea adresei sediului
părții civile S.C E.T. SA. și dacă această societate comercială se află în
lichidare, faliment sau a fost dizolvată și prin adresa nr. i/200818 din 22 mai
2006 s-a comunicat instanței la termenul din 07 iunie 2006 că SC E.T. SA s-a
dizolvat la data de 27 mai 2004 ca urmare a declanșării falimentului și a; fost
desemnat în calitate de lichidator Dl. P.G.S.; în consecință, tribunalul a
citat această parte civilă la termenele ulterioare prin lichidatorul judiciar
și prin afișare la Consiliul Local E. Nord, având în vedere și relațiile
comunicate instanței de către lichidatorul P.G.S. din care a reieșit că nu s-a
dispus radierea SC E.T. SA, aceasta urmând să aibă calitatea de parte civilă în
cauză.
Tribunalul a audiat
pe inculpatul I.L.A., pe inculpatul Z.F., pe inculpatul P.V.
De asemenea,
tribunalul a audiat pe martorii C.N., M.G., M.L., P.I.C.N., C.I.A., H.I.M., C.S.,
B.M., S.C., M.M., M.C., U.L., P.M., G.I., E.M., S.M., C.E., M.G., A.E. și S.D.
La termenul din data
de 30 ianuarie 2008, tribunalul a dat citire declarației martorului R.F.D. dată
în cursul urmăririi penale, ca urmare a imposibilității obiective a audierii
nemijlocite de către instanță a acestui martor care a decedat la data de 07
iunie 2006, fiind depus la dosar copia certificatului de deces.
La dosar a fost
depusă adresa nr. 872 din 14 noiembrie 2006 de către B.C.R.S. SA prin care s-a
precizat că această societate nu se constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul P.V. a
depus la dosar o copie a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC C.G. SRL nr.
1/265/12/08/1997, adeverințe medicale privind starea sa de sănătate.
La solicitarea
instanței, s-a depus la dosar fișa de cazier judiciar actualizată a
inculpatului P.V.
La termenul de
judecată din data de 11 noiembrie 2008 inculpatul I.L.A. a formulat prin
apărătorul său, în baza art. 334 C. proc. pen., o cerere de schimbare a
încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute
de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291
C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art.
246 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen. și combinat cu art. 258 C. pen. și art.
290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cerere pe care tribunalul a
pus-o în discuția părțile același termen.
Analizând mijloacele
de probă adminI. în cauză, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
A. Cu privire la
încheierea contractului de creditare nr. 53 din 24 martie 1999 prin care B.A. SA
a acordat SC L.L.C. S.R.L credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A.
În perioada
1990-1997, inculpatul I.L.A. a ocupat funcția de trezorier la B., iar începând
cu luna august 1997 a fost numit vicepreședinte al B.A. SA, președinte al
băncii fiind martorul M.L.
În luna octombrie
1997, în urma unei ședințe a A.G.A. a B.A. SA, inculpatul I.L.A. a fost numit
președinte al acestei bănci.
Potrivit Statutului B.A.
SA (nr. 20.426 din 17 mai 1994) administrarea acestei bănci se realiza de către
Consiliul de Administrație, din care făceau parte, potrivit art. 17 din statut,
președintele, vicepreședinții executivi, reprezentanți ai acționarilor și alți
specialiști.
Consiliul de
Administrație avea puteri depline în ceea ce privește administrarea B.A. SA,
iar pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor sale s-a constituit Comitetul
de Direcție.
Comitetului de
Direcție era format din 5-7 membri ai Consiliului de Administrație, în
componența acestui Comitet de Direcție intrând obligatoriu președintele și
vicepreședinții băncii, potrivit art. 35 din Regulamentul de Organizare și
Funcționare al B.A. SA, în vigoare din martie 1999.
Prin O.U.G. nr. 48
din 10 septembrie 1997 a fost declanșat procesul de restructurare al B.A. SA,
în acest sens fiind constituit C.C.R., numit prin ordin comun al F.P.S.,
Ministerului de Finanțe și B.N.R.
Pentru asigurarea
controlului utilizării resurselor financiare puse la dispoziția B.A. SA de
către Ministerul de Finanțe, a fost suspendată exercitarea atribuțiilor
Consiliului de Administrație, urmând ca aceste atribuții să fie exercitate de
către C.C.R., acesta având dreptul să hotărască asupra oportunității deciziilor
operative ale conducerii executive, inclusiv asupra dreptului de anulare a
acestora.
La data de 03
noiembrie 1997, Adunarea Generală a Acționarilor B.A. SA a aprobat atribuțiile
C.C.R., care practic a înlocuit Consiliul de Administrație al B.A. SA, iar
Conducerea Executivă a B.A. SA a înlocuit Comitetul de Direcție.
În componența C.C.R.
au intrat martorii M.I.C., C.M., M.M., V.M., N.C. și A.C.
În luna martie 1999,
Conducerea Executivă a B.A. avea componența: I.L.A. președinte, M.L., M.G., P.I.C.
vicepreședinți.
SC C.G. SRL, al cărui
administrator era P.V., era unul dintre clienții importanți ai B.A., fiind un
client vechi al acestei bănci, respectiv din 1990, cu rulaje: de sume mari de
bani prin această bancă, credite obținute, iar pe de altă parte, avea un volum
mare de activitate cu B.A. SA în diferite domenii, executând diferite lucrări
de amenajări ale unor sedii ale B.A. SA.
În cursul anului 1998
și începutul anului 2009 SC C.G. SRL avea probleme financiare, respectiv avea
nevoie de lichidități pentru desfășurarea activităților de renovare a unor
hoteluri pe care le deținea, precum și pentru continuarea unor lucrări de
construcții pe care le executa pentru diferiți clienți, printre care și B.A. SA,
iar plățile pentru aceste lucrări erau efectuate cu întârziere.
Nici o firmă din
cadrul holdingului SC C.G. SRL nu mai putea obține alte credite de la B.A. SA,
deoarece era depășit gradul de îndatorare stabilit pentru un client potrivit
normelor B.N.R., privind debitorul unic, și în aceste condiții inculpatul P.V.
a convenit cu directorul financiar de la SC C.G. SRL, respectiv inculpatul Z.F.,
să obțină un credit prin intermediul unei noi firme.
În acest sens, prin
contractul de cesiune nr. 1597 din 29 octombrie 1998, inculpatul Z.F. a
achiziționat părțile sociale ale SC L.L.C. SRL de la foștii asociați L.G. și D.I.,
iar prin actul adițional nr. 1596 din 29 octombrie 1998, inculpatul Z.F. a
devenit asociat unic și administrator al acestei societăți comerciale.
În luna februarie
1999, inculpații P.V. și Z.F., s-au deplasat la sediul B.A. SA, unde au
discutat cu inculpatul L.A. despre posibilitatea obținerii unui credit de către
SC L.L.C. SRL, aceștia fiind îndrumați la B.A. SA, Sucursala Municipiului
București pentru depunerea documentației de creditare, această unitate bancară
fiind competentă având în vedere cuantumul mare al creditului solicitat,
respectiv 3,5 milioane DOLARI S.U.A.
Prin cererea de
credit nr. 5 din 26 februarie 2009 înregistrată la B.A. SA Sucursala
Municipiului București, inculpatul Z.F. a solicitat în calitate de
administrator al SC L.L.C. SRL, acordarea unui credit de 3,5 milioane DOLARI
S.U.A. pentru activitate curentă, respectiv pentru achiziționarea de produse
agroalimentare (conserve de legume, suc concentrat de fructe, fructe și legume
deshidratate) de la SC C.G. SRL
În documentația
înaintată în vederea obținerii creditului, SC L.L.C. SRL a depus contractul de
vânzare-cumpărare nr. 82 din 8 februarie 1999 încheiat cu SC C.G. SRL, având ca
obiect vânzarea-cumpărarea de produse alimentare în valoare de 3,5 milioane DOLARI
S.U.A.
De asemenea,
inculpatul a depus și trei contracte de tip Barter, în sensul importării de
utilaje necesare fabricării de conserve.
Toate aceste
contracte nu s-au concretizat niciodată, scopul întocmirii acestora fiind
pentru obținerea creditului de către SC L.L.C. SRL, credit care însă urma să
fie folosit de către C.G. SRL
Garanțiile care urmau
să fie constituite, au constat în instituirea unei ipoteci de rangul I asupra
Hotelului E. din E. Nord, județul Constanța, proprietatea SC E.T. SA, societate
la care C.G. SRL deținea 50,2 % din acțiuni, precum și constituirea unui gaj
asupra a 19.377 de acțiuni aparținând SC A. SA, acțiuni aflate în proprietatea
de asemenea a C.G. SRL, valoarea totală a acestor garanții fiind în acel moment
de 69.616.813.000
Instituirea ipotecii
asupra Hotelului E. nu a fost hotărâtă însă de către Adunarea Generală a
Acționarilor din cadrul SC E.T., inculpatul P.V. întocmind în fals un proces
verbal al unei ședințe a Consiliului de Administrație din data de 10 februarie 1999
în acest sens, fără înștiințarea celorlalți acționari ai SC. E.T. SA
De asemenea, cele
19.377 de acțiuni aparținând SC A. acțiuni aflate în proprietatea de asemenea a
C.G. S.R.L, au fost evaluate la aproximativ 30 miliarde ROL, erau deja gajate
într-un alt contract de credit aflat în derulare.
Inculpatul P.V. a
susținut că A.G.A. din cadrul SC E.T. S.A a hotărât în ședința din data de 10
februarie 1999 ipotecarea în favoarea B.A. SA a activului Hotel E. pentru garantarea
creditului de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. solicitat de către L.L.C. SRL, însă în
registrul ședințelor și deliberărilor A.G.A. nu s-a făcut nicio mențiune cu
privire la existența vreunei ședințe în data de 10 februarie 1999, la filele dosarului
regăsindu-se procesele verbale ale A.G.A. din datele de 03 decembrie 1998 și 14
aprilie 1999, care au o altă ordine de zi.
În analiza acestei
cereri de creditare, B.A. SA Sucursala municipiului București a întocmit o
sinteză a activității firmei SC L.C. SRL, în final acordându-se avizul
favorabil al Serviciului de Risc, avându-se în vedere și garanțiile depuse, iar
documentația de editare a fost înaintată B.A. SA - Administrația Centrală.
Prin nota nr. V/472
din 18 martie 1999, Direcția de Creditare din cadrul B.A. SA - Administrația
Centrală a fost avizat pozitiv acordarea creditului de 3,5 milioane DOLARI
S.U.A. către SC L.L.C. SRL cu inserarea unei clauze ca o parte din acest
credit, respectiv suma de 27, 1 miliarde ROL care urma să fie plătită de către SC
L.L.C. SRL către C.G. SRL pentru achiziția de produse agroalimentare să fie
plătită într-un anumit cont al C.G. SRL pentru a se lichida astfel un credit
anterior al C.G. SRL acordat de către B.A. SA și care ajunsese la scadență;
această notă a fost întocmită de către numita C.M.D., fiind contrasemnată de
către directorii Direcției de Creditare, Direcției Trezorerie și Direcției
Juridice.
Potrivit procedurii
obișnuite, nota nr. V/472 din 18 martie 1999 a fost discutată de către membrii
Conducerii Executive ai B.A. SA, respectiv de către inculpatul I.L.A. și
martorii M.L. și P.I.C., cel de al treilea vicepreședinte, respectiv M.G.,
fiind plecat din țară la acea dată.
Având în vedere că
inculpatul I. și martorul P. au fost de acord cu această notă, aceștia au semnat-o,
martorul M.L. refuzând să o semneze, și s-a înaintat documentația de creditare
către Comitetul de Coordonare a Restructurării a B.A. SA, acesta fiind organul
competent pentru aprobarea cererilor pentru acordarea unor credite mai mari de
100.000 DOLARI S.U.A.
În ședința C.C.R. din
data de 18 martie 1999, printre alte puncte de pe ordinea de zi, s-a discutat
și nota nr. V/472 din 18 martie 1999 privind cererea SC L.L.C. SRL de acordare
a unui credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A., iar Comitetul de Coordonare a
Restructurării a B.A. SA a aprobat acordarea creditului solicitat.
Ca urmare, la data de
24 martie 1999, s-a încheiat contractul de credit nr. 53 între B.A. SA și SC L.L.C.
SRL prin care banca a acordat un credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. pe termen
scurt, din resursele valutare ale băncii, deși garanțiile aduse nu acopereau
acest credit, deoarece instituirea ipotecii asupra Hotelului E. nu a fost
hotărâtă de către A.G.A. din cadrul SC E.T. SA, inculpatul P.V. întocmind în
fals un proces verbal al unei ședințe A.G.A. din data de 10 februarie 1999 în
acest sens, fără înștiințarea celorlalți acționari ai SC E.T. SA, iar cele
19.377 de acțiuni aparținând SC A. SA, acțiuni aflate în proprietatea de
asemenea a C.G. SRL, evaluate la aproximativ 30 miliarde ROL, erau deja gajate
într-un alt contract de credit aflat în derulare.
Această sumă obținută
drept credit a fost virată în contul SC L.L.C. SRL deschis la B.A. S.A - Sucursala
Municipiului București, de unde în aceeași zi inculpatul Z.F. a dispus virarea
în contul SC C.G. SRL deschis la B.A. S.A - Filiala Sebastian, în Z. de 24
martie 1999 fiind emisă factura nr. 092.3041 de către SC C.G. SRL prin care se
atesta că această firmă a livrat mărfuri în valoare de 62.993.626.400 ROL către
SC L.C. SRL, potrivit înțelegerii anterioare dintre inculpații P.V. și Z.F.
pentru obținerea creditului.
În realitate, aceste
mărfuri nu au fost livrate către SC L.L.C. SRL, din actele contabile ale
acestei firme reieșind că nu a desfășurat ulterior vreuna din activitățile
menționate în documentația creditare, respectiv fabricarea de conserve de
fructe și legume și importarea de utilaje industriale pentru acest lucru.
Din suma de 3,5
milioane DOLARI S.U.A., inculpatul P.V. a achitat un credit al SC C.G. SRL
restant preexistent la B.A. SA în cuantum de 21,7 miliarde ROL, potrivit
clauzei din contractul de credit nr. 53/24 martie 1999, iar diferența a fost
însușită și folosită în interes personal și pentru desfășurarea unor activități
ale SC C.G. SRL
B. Cu privire la
încheierea între SC E.T. SA și SC F.S.A.F. SA a contractului de
vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 în valoare de 21,8
miliarde ROL
Astfel, cum s-a
arătat mai sus, SC E.T. SA a fost autorizată să funcționeze prin sentința
civilă nr. 2139 din 20 iunie 1996 a Judecătoriei Constanța, acționari fiind SC C.G.
SRL (50,2 %), SC E. SA (49 %), P.V. (0,4 %), T.D. (0,2 %) și K.D. (0,2 %).
Această societate
comercială a fost administrată de către Consiliul de Administrație, al cărui
președinte a fost desemnat inculpatul P.V., reprezentant în relațiile cu
terții, potrivit împuternicirilor primite din partea A.G.A.
SC C.G. SRL a
efectuat în cursul anului 1998 lucrări de renovare a activului Hotel E.,
proprietatea SC E.T. SA, însă plățile pentru lucrările efectuate se făceau cu
întârziere, SC E.T. SA neavând lichidități și fiind în imposibilitatea de a
obține un credit bancar deoarece nu era proprietara terenului pe care era
construit Hotelul E.
Din același motiv, al
lipsei de lichidități al SC C.G. SRL, și neexistând un consens al acționarilor SC
E.T. SA pentru obținerea unor lichidități într-o anumită modalitate pentru a se
plăti lucrările efectuate de către SC C.G. SRL, inculpatul P.V. a întocmit un
înscris fals denumit „extras din procesul-verbal al A.G.A. din data de 3
decembrie 1998 a SC E.T. SA”; prin acest înscris se atesta în mod nereal că în
ședința A.G.A. din data de 3 decembrie 1998 a SC E.T. SA s-a hotărât emiterea
de 218.750 obligațiuni nominative la valoarea de 100.000 ROL/ obligațiune și
împuternicirea inculpatului P.V., în calitate de președinte al CA. al SC E.
S.A, să negocieze tranzacționarea acestor obligațiuni, sub aspectul costurilor
și dobânzilor și să semneze în numele societății actele necesare, conform
prevederilor acelei hotărâri.
În consecință, la
data de 3 decembrie 2008, inculpatul P.V. a emis 218.000 obligațiuni în valoare
totală de 21,8 miliarde ROL, fără a avea împuternicire din partea A.G.A. și
fără ca aceasta să se fi întrunit în ședință extraordinară pentru emisiunea de
obligațiuni, astfel cum prevede art. 113 lit. k din Legea nr. 31/1990.
Prin adresa nr. 1147
din 8 decembrie 1998, inculpatul P.V., în calitate de reprezentant al SC E.T. SA,
a oferit spre vânzare către SC F.S.A.F. SA (în prezent B.C.R.S. SA București)
un număr de 218.000 obligațiuni la prețul de 100.000 ROL/obligațiune.
Prin adresa nr. 37
din 15 ianuarie 1999 SC F.S.A.F. SA a comunicat către SC E.T. SA aprobarea
cumpărării unui număr de 218.000 obligațiuni, cu precizarea că emitentul va
garanta cumpărătorului răscumpărarea obligațiunilor și plata cuponului prin
constituirea unei ipoteci asupra Hotelului E. din E. Nord în termen de 10 zile
de la semnarea contractului de vânzare-cumpărare de obligațiuni; în acest
termen de 10 zile, emitentul se obliga să emită în favoarea cumpărătorului un
bilet la ordin în alb cu clauză „fără protest” care urma să fie completat și
executat de către cumpărător în situația în care emitentul efectua plata
obligațiunilor sau a dobânzilor datorate.
Ca urmare a acestei
corespondențe purtate între inculpatul P.V. și martora A.E., s-a încheiat
contractul de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 prin
care SC E.T. SA a vândut, iar SC F.S.A.F. SA a cumpărat, în nume propriu și în
contul B., un număr de 218.000 obligațiuni nominative convertibile în acțiuni
la prețul de 100.000 ROL/obligațiune cu data scadenței la 12 luni de la
închiderea acestui plasament privat, plata cuponului urmând a se face în patru
tranșe trimestriale, în termen de o zi de la expirarea fiecărui trimestru.
Acest contract a fost
încheiat pe o durată de 12 luni, începând din data efectuării plății și până la
data răscumpărării integrale a obligațiunilor de către emitent sau până la data
convertirii acestora în acțiuni.
Pentru menținerea în
eroare a reprezentanților SC F.S.A.F. SA, inculpatul P.V. a remis martorului A.E.
un bilet la ordin în alb, iar la data de 21 ianuarie 1999 a încheiat contractul
de ipotecă autentificat sub nr. 59 asupra Complexului Hotelier E. în favoarea SC
F.S.A.F. SA, inculpatul neavând împuternicire din partea A.G.A. a SC E. SA
pentru constituirea acestor garanții.
Ulterior, inculpatul P.V.
nu a mai procedat la transcrierea acestei ipoteci în evidențele Registrului de
Transcripțiuni – Inscripțiuni, pentru ca ceilalți acționari ai SC E. SA să nu
poată afla de existența demersurilor sale pentru emiterea și vânzarea de
obligațiuni în numele SC E. SA.
În același sens,
inculpatul P.V. nu a comunicat contabilului SC E. SA, martorul S.M., nimic cu
privire la încheierea și executarea acestui contract de vânzare-cumpărare de
obligațiuni, astfel că acest contract nu a fost înregistrat în bilanțul
contabil pentru anul 1999; de asemenea, acest contract nu figurează înregistrat
la poziția nr. 51 de la ieșiri din Registrul de intrări-ieșiri al SC E. SA și
nici în Registrul de corespondență al acestei societăți comerciale.
În urma încheierii
contractul de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999,
suma de 21,8 miliarde ROL a fost virată de către SC F.S.A.F. SA în contul SC E.T.
SA deținut la B.F.R., potrivit adresei nr. 1342 din 20 ianuarie 1999 a acestei
bănci, iar din acest cont suma de 21,8 miliarde ROL a fost virată într-un cont
al SC C.G. SRL, administrată tot de către inculpatul P.V.; din aceeași adresă a
B.F.R. reiese că singurul care avea specimen de semnătură pentru contul deținut
de SC E.T. SA la această bancă era inculpatul P.V.
Deoarece inculpatul P.V.
nu a răscumpărat nici o obligațiune la termenele stabilite prin contractul de
vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999, SC F.S.A.F. SA
comunicat SC E.T. SA că B.C.R. optează pentru răscumpărarea la scadență a
obligațiunilor.
Ulterior, prin
contractul de cesiune de creanță nr. 55090 din 08 martie 2000, încheiat între B.C.R.,
în calitate de creditor cedent și A.V.A.B., în calitate de cesionar, s-a
cesionat creanța față de debitorul SC E.T. SA în valoare de 52.503.239.452 ROL,
din care credit 21,8 miliarde ROL.
Tribunalul a reținut
această stare de fapt din următoarele mijloace de probă adminI. în cauză:
A. Cu privire la
încheierea contractului de creditare nr. 53 din 24 martie 1999 prin care B.A. SA
a acordat SC L.L.C. SRL un credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A.: adresa nr. VIII/929
din 11 aprilie 2001 a B.A. SA Centrală - Direcția Juridică; adresa nr. 27 din 06
februarie 2001 a B.A. SA - Administrația Centrală; statutul B.A. S.A nr. 20426
din 17 mai 1999, extras din Regulamentul de organizare și funcționale al B.A.
SA; extras din Regulamentul de organizare și funcționare al B.A. SA privind
atribuțiile conducerii B.A. SA; atribuțiile Comitetului de Coordonare a
Restructurării al B.A. SA
;
ordinul 01/141 din 19
septembrie 1997 al Ministerului Finanțelor, F.P.S. și B.N.R.; cererea de credit
nr. 5 din 26 februarie 1999 a SC L.L.C. SRL; acte constitutive și actele adiționale
la statutul SC L.L.C. SRL; documentele financiar contabile privind activitatea SC
L.L.C. SRL; documente privind indicatorii financiari ai SC L.L.C. SRL; referatul
nr. 26 din 11 martie 1999 al B.A. SA privind analiza și evaluarea riscului de
creditarea a SC L.L.C. SRL; nota nr. V/472 din 18 martie 1999 a B.A. SA -
Sucursala B.A. SA - Sucursala Coordonatoare București; nota nr. V din l8 martie
1999; raportul de expertiză grafică nr. 184233 din 28 mai 2001; stenograma
ședinței Comitetului de Coordonare a Restructurării din data de 18 martie 1999;
procesul verbal al Comitetului de Coordonare a Restructurării din data de 18
martie 1999; contractul de credit nr. 53 din 24 martie 1999 încheiat între B.A.
SA și SC L.L.C. SRL; declarațiile inculpatului I.L.A.; declarația inculpatului P.V.;
declarația inculpatului Z.F.; declarația martorului M.L.; declarația martorului
M.G.; declarațiile martorilor C.M.; declarația martorei H.I.M.; declarația
martorei U.L.; declarația martorului S.C.; declarația martorului C.S.; declarația
martorului B.M.; declarația martorului E.M.; declarația martorului M.G.; contractul
de garanție imobiliară privind garantarea creditului acordat de B.A. SA către SC
L.L.C. SRL; contractul de gaj cu deposedare din 26 februarie 1998 și actul adițional
din 10 august 1998 încheiat între B.A. SA și SC C.G. SRL; contractul de
vânzare-cumpărare nr. 82 din 08 februarie 1999 încheiat între SC C.G. SRL și SC
L.L.C. SRL; actul adițional din 22 martie 1999 la contractul de
vânzare-cumpărare nr. 82 din 08 februarie 1999 încheiat între SC C.G. SRL și SC
L.L.C. SRL; documente de primire a banilor din credit de către SC L.L.C. SRL; factura
fiscală nr. 0923041 din 24 martie 1999; situația plăților efectuate de către SC
C.G. SRL; raportul de expertiză contabilă nr. 00090 din 15 iunie 2001 efectuat
în cauză împreună cu lămuririle suplimentare și răspunsurile la obiecțiunile
părților; contractul de cesiune de creanță nr. 72132 din 15 decembrie 1999
încheiat între B.A. SA și A.V.A.B.; stenogramele ședințelor Comitetului de
Coordonare a Restructurării a B.A. SA din datele de 02 iunie 21 și 30
septembrie 1999; referat nr. 243 din 26 mai 1999 al B.A. SA - Serviciul de
creditare; somații repetate ale B.A. SA către SC L.L.C. SRL.
B. Cu privire la
încheierea între SC E.T. SA și SC F.S.A.F. SA a contractului de
vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 în valoare de 21,8
miliarde ROL: plângerea penală formulată de către SC E. SA înregistrată sub nr.
9350 din 26 iulie 2001; adresa nr. 4639 din 26 iulie 2001 a A.V.A.B. de
constituire ca parte civilă; acte constitutive ale SC E.T. SA; adresa nr. 1147
din 8 decembrie 1998 prin care SC E.T. SA, reprezentată prin inculpatul P.V., a
oferit spre vânzare către SC F.S.A.F. SA un număr de 218.000 obligațiuni la
prețul de 100.000 ROL/obligațiune; adrese ale SC F. SA privind relația
comercială cu SC E.T. SA; adrese ale SC E.T. SA către SC F. SA; contractul de
vânzare-cumpărare nr. 51 din 20 ianuarie 1999 încheiat între SC E.T. SA și SC F.
SA; bilet la ordin, emis în alb, emis de SC E.T. SA; contract de ipotecă
autentificat sub nr. 59 din 21 ianuarie 1999; certificatul nr. 1 din 21
ianuarie 1999 al SC E.T. SA; contract de cesiune de creanță nr. 728132 din 15
februarie 1999 și înscrisurile adiacente; declarația inculpatului P.V.; declarațiile
martorilor P.M.; declarația martorei A.E.; raportul de expertiză contabilă nr. 00090
din 15 iunie 2001 efectuat în cauză, împreună cu lămuririle suplimentare și
răspunsurile la obiecțiunile părților; extrasul din procesul-verbal al A.G.A. din
03 decembrie 1998 al SC E.T. SA; registrul ședințelor și deliberărilor A.G.A. al
SC E.T. SA în original (anexa 1 a dosarului penal nr. 00090/2001); registru de
intrări /ieșiri al SC E.T. SA în original (anexa 3 a dosarului penal nr. 00090/2001); bilanț contabil la 31 decembrie 1997 al SC E.T. SA; bilanț
contabil la data de 30 iunie 1998 al SC E.T. SA; bilanț contabil la data de 31
decembrie 1999 al SC E.T. SA, în care nu figurează înregistrată suma de 21, 8
miliarde ROL pe care a primit-o această societate comercială în urma vânzării a
218.000 obligațiuni prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 51 din 20 ianuarie
1999 încheiat între SC E.T. SA și SC F. SA; raportul comisiei de cenzori nr. 33
din 27 martie 2000 a SC E.T. SA, în care se menționează că nu au fost
prezentate documentele originale ( extrase de cont) care să ateste soldurile
existente în bănci la 31 decembrie 1999; raportul C.A. al SC E.T. SA privind
activitatea pe anul 1999.
Față de starea de
fapt reținută de către instanță, raportat la infracțiunile pentru care
inculpații au fost trimiși în judecată, în drept tribunalul a constatat
următoarele:
I. În ceea ce-l
privește pe inculpatul I.L.A., acesta este cercetat în cauză pentru săvârșirea
infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă
calificată prevăzută de art. 248 combinat cu art. 2481 C. pen., de fals
intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C.
pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Toate aceste
infracțiuni s-au săvârșit doar cu intenție directă, inculpatul prevăzând
rezultatelor faptelor sale și urmărind producerea acestor rezultate prin
săvârșirea faptelor.
În ceea ce privește
cererea inculpatului I.L.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor
prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art.
2481 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de 246 C. pen., raportat la art. 2481 C.
pen. și combinat cu art. 258 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., tribunalul a constatat că această cerere nu este temeinică, pentru următoarele:
Cererea de schimbare
a încadrării juridice a faptelor este întemeiată pe susținerea faptului că B.A.
era o bancă „privată”, nefăcând parte din sfera instituțiilor publice, astfel
că și actele emise de către această unitate bancară nu erau înscrisuri
oficiale, ci înscrisuri sub semnătură privată, însă tribunalul a constatat că
această susținere nu este temeinică, având în vedere că potrivit art. 145 C.
pen., prin termenul de „public” se înțelege și „alte persoane juridice de
interes public”.
Tribunalul a apreciat
că instituțiile bancare sunt persoane juridice de interes public, având în
vedere că prin serviciile financiare oferite persoanelor fizice sau juridice
(depozite, credite ș.a.) băncile prezintă un interes public în ceea ce privește
siguranța și corectitudinea tranzacțiilor financiare, stabilitatea și siguranța
bancară fiind un element de interes public, acesta fiind un motiv pentru care
statul garantează depozitele bancare, până la o anumită valoare.
Tribunalul a reținut
în starea de fapt că după ce B.A. SA a intrat în procesul de restructurare în
anul 1997, și practic Comitetul de Coordonare al Restructurării a înlocuit
Consiliul de Administrație al B.A. SA, iar Conducerea Executivă a B.A. SA a
înlocuit Comitetul de Direcție, până în luna martie 1999 nu au existat
dispoziții regulamentare exprese și clare cu privire la numărul de membri ai
Conducerii executive care erau necesari a fi prezenți pentru a se putea discuta
o cerere creditare care trebuia avizată și înaintată spre aprobare Comitetului
de Coordonare a Restructurării a B.A. SA
De asemenea, nu
exista nici o dispoziție expresă și clară din care să reiasă câte voturi erau
necesare pentru a se aviza pozitiv o asemenea cerere de creditare dacă erau
prezenți doar 3 din cei 4 membri ai Conducerii Executive ai B.A. SA,
președintele și 3 vicepreședinți.
Din declarațiile
inculpatului I.L.A. coroborate cu declarațiile martorilor P.I.C.N., M.G. (dintre
vicepreședinții B.A. e SA), C.I.A., M.M. (ambii membri ai C.C.R.) reiese că,
până în martie 1999, practica era în sensul că pentru a se putea discuta o
cerere de creditare în cadrul Conducerii Executive era necesară prezența a 3
din cei 4 membri ai Conducerii Executive și pentru se putea aviza pozitiv sau
negativ o documentație de creditare erau necesar votul majorității membrilor
prezenți, respectiv 3 voturi dacă erau prezenți 4 membri sau 2 voturi dacă erau
3 membri prezenți.
Din aceleași
declarații reiese că exista practica ca pe acel referat să fie făcută o
mențiune de către președintele B.A. SA în sensul avizării cererii de creditare
și înaintării spre aprobare către C.C.R., pe verso-ul primei file a referatului
existând semnăturile membrilor Conducerii executive care au fost de acord cu
Cererea de acordare precum și a celor care nu au fost de acord, aceștia din
urma făcând și mențiunea „NU” făcându-se astfel dovada cvorumului și a
voturilor exprimate.
În acest mod s-a
procedat și în cazul cererii de creditare formulată de către SC L.L.C. SRL,
cererea fiind discutată de către 3 dintre cei 4 membri ai Conducerii Executive
(vicepreședintele M.G. fiind plecat din țară); 2 dintre cei prezenți au fost de
acord cu cererea de creditare, văzând că acel referat era avizat de către toate
direcțiile care analizaseră documentația de creditare, respectiv de către
inculpatul I.L.A. și martorul P.I.C.N., iar martorul M.L. nu a fost de acord cu
avizarea cererii de creditare și a refuzat să semneze.
După acest caz, C.C.R.
a dispus ca pe fiecare referat să existe opinia fiecărui membru al Conducerii
Executive, în sensul dacă este de acord sau nu cu o cerere de creditare, astfel
cum reiese din declarațiile martorilor C.I.A. și M.M.
Referatul privind
cererea de creditare formulată de către SC L.L.C. SRL a fost discutată de către
membrii Comitetului de Coordonare a Restructurării a B.A. SA la data de 18
martie 1999, în prezența membrilor Conducerii Executive care analizaseră
anterior cererea de creditare, precum și a directorilor direcțiilor creditare,
trezorerie și juridică, s-a analizat afacerea pentru care s-a solicitat
creditul și garanțiile aduse, nici una dintre persoanele prezente nu a susținut
că nu, se impune acordarea creditului solicitat, după care membrii C.C.R. au
votat în unanimitate pentru aprobarea creditului cerut de către SC L.L.C. SRL.
Tribunalul a reținut
că avizul acordat de către Comitetul Executiv era doar consultativ, competența
de a aproba creditul aparținând C.C.R. a B.A. SA
Din declarațiile
martorelor H.I. și U.L. nu reiese fără putință de tăgadă că inculpatul I.L.A.
ar fi efectuat demersuri în vederea soluționării favorabile a acestei cereri de
creditare.
Prin urmare, față de
cele expuse, tribunalul a constatat că nu se poate reține în cauză existența
laturii subiective a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul I.,
respectiv a intenției, cu privire la aspectul că ar fi supus aprobării C.C.R.
cererea de creditare a SC L.L.C. SRL știind că nu avea aprobarea conducerii
executive a B.A. SA, atestând în cuprinsul Notei nr. V din l8 martie 1999 că
„materialul a fost însușit de Conducerea Executivă și propun să fie supus
analizei și aprobării C.C.R. a B.A.”, atâta timp cât această documentație de
creditare a fost avizata pozitiv de către 2 din cei trei membri ai Conducerii
Executive care au analizat documentația de creditare.
În consecință, în
baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,
tribunalul a achitat pe inculpatul I.L.A., pentru săvârșirea infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.,
raportat la art. 2481 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.L.A.
pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.
pen.,
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.L.A.
pentru săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Tribunalul a
constatat că inculpatul I.L.A. a fost reținut și arestat preventiv din data de
06 aprilie 2001 până în data de 15 iulie 2002.
II. În ceea ce-l
privește pe inculpatul P.V., față de starea de fapt prezentată mai sus,
tribunalul a constatat că faptele acestui inculpat care:
- în data de 20
ianuarie 1999 a indus și menținut în eroare SC F.S.A.F. SA cu ocazia încheierii
contractului de vânzare-cumpărare obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 prin
prezentarea unui înscris din care reieșea că avea împuternicirea A.G.A. din
cadrul SC E.T. SA în vederea emiterii de obligațiuni, ulterior:
- în data de 24
martie 1999 a indus în eroare reprezentanții B.A. SA cu ocazia încheierii
contractului de credit nr. 53 din 24 martie 1999, prin constituirea unei
garanții imobiliare asupra Hotelului E., activ al SC E.T. SA, asupra căruia nu
avea drept să dispună, neexistând o hotărâre A.G.A. a SC E.T. SA pentru
garantarea cu acest imobil creditului de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. solicitat
de către SC L.L.C. SRL întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu
aplicarea prevăzută art. 41 alin. (2) C. pen.
Susținerea
inculpatului P.V. că A.G.A. din data de 3 decembrie 1998 din cadrul SC E.T. SA
a hotărât A.G.A. al SC E.T. a hotărât emiterea a 218.000 obligațiuni și că l-a
împuternicit pentru aceasta pe inculpatul P.V. nu este temeinică, această
susținere fiind contrazisă de declarațiile martorilor P.M. (reprezentant A.G.A.
al SC E. SA la SC E.T. SA), G.I. (membru în consiliul de administrație al E.T. SA),
Ș.M. (contabil la SC E.T. SA în perioada 1996-2001), R.F.D. (director executiv
al SC E. SA în perioada 1 septembrie 1998 - 04 decembrie 2000), C.E. (director
general la SC E. SA și membru al consiliului de administrație al SC E.T. SA în
perioada iunie 1998 - 1999) și S.D. (președinte al Consiliului de administrație
al SC E. SA în perioada 1998 - 2003) din care reiese că nu au cunoscut ca în
vreo ședință a A.G.A. sau a Consiliului de Administrație al E.T. SA din anii
1998 - 1999 să se fi hotărât o emisiune de obligațiuni la începutul anului 1999
și garantarea cu Hotelul E. a unui credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. obținut
de către SC L.L.C. SRL de la B.A. SA în luna martie 1999.
De asemenea,
Tribunalul Brașov a apreciat că apărarea inculpatului P.V. constând în faptul
că încasarea sumei de 21,8 miliarde ROL reprezentând contravaloarea
obligațiunilor emise nu a fost evidențiată în contabilitatea SC E.T. SA
deoarece contabilul societății, V.C. a decedat într-un accident în 13 iunie 1999
nu este temeinică având în vedere declarația martorei S.M., care a fost
contabil la SC E.T. SA în perioada 1996 - 2001, coroborată cu bilanțul contabil
la data de 31 decembrie 1999 al SC E.T. SA, în care nu figurează înregistrată
suma de 21, 8 miliarde ROL pe care a primit-o această societate comercială în
urma vânzării a 218.000 obligațiuni prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 51
din 20 ianuarie 1999, încheiat între SC E.T. SA și SC F. SA și cu raportul comisiei
de cenzori nr. 33 din 27 martie 2000 a SC E.T. SA, în care se menționează că nu
au fost prezentate documentele originale (extrase de cont) care să ateste
soldurile existente în bănci la31 decembrie 1999.
Având în vedere
aceeași stare de fapt reținută și aspectele prezentate mai sus, fapta
inculpatului P.V. care a întocmit și semnat extrasul din procesul verbal al
A.G.A. din 03 decembrie 1998 a SC E.T. SA în care a atestat mincinos ca A.G.A.
a hotărât emiterea de obligațiuni nominative în valoare de 21,8 miliarde ROL l-a
împuternicit să negocieze tranzacționarea acestora întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută
de art. 290 C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat, care a emis 218.000 obligațiuni la valoarea de 100.000
ROL/obligațiune fără a exista o hotărâre A.G.A. a SC E.T. SA întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de emitere de obligațiuni fără
respectarea dispozițiilor legale prevăzută de art. 267 pct. 6 teza I din Legea nr.
31/1990 republicată privind societățile comerciale.
Fapta aceluiași
inculpat, care a omis cu știință să înregistreze în contabilitatea SC E.T. SA
suma de 21, 8 miliarde ROL, primită în urma vânzării a 218.000 obligațiuni,
având drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și a elementelor
patrimoniale care s-au reflectat în bilanțul contabil pe anul 1999 al SC E.T. SA
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută
de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat, care, în calitate de administrator al SC E.T. SA, a folosit cu rea
credință activul hotel E., ipotecându-l în favoarea B.A. SA pentru a obține
lichidități pentru SC C.G. SRL, printr-un credit obținut de către SC L.L.C. SRL,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință
a unui bun al societății pentru a favoriza o alta societate în care are
interese direct sau indirect, infracțiune prevăzută de art. 266 pct. 2 din
Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale
III. În ceea ce-l
privește pe inculpatul Z.F., față de starea de fapt reținută de către instanță,
tribunalul a constatat că fapta acestui inculpat care, în calitate de asociat
unic și administrator al SC L.L.C. SRL din Bucureș