ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 418/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 913/ S din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 2736/62/2006, a respins cererea inculpatului I.L.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de 246 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen. și combinat cu art. 258 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul I.L.A. , pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. S-a constatat că inculpatul I.L.A. a fost reținut și arestat preventiv din data de 06 aprilie 2001 până în data de 15 iulie 2002. II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată la 29 ianuarie 1998). În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de obligațiuni fără respectare dispozițiilor legale prevăzută de art. 267 pct. 6 teza I din Legea nr. 31/1990 (republicată la 29 ianuarie 1998). În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune cu știință a înregistrărilor în contabilitate, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. , la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen., pentru o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenție cu aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul Z.F. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul Z.F. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată la 29 ianuarie 1998). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.F. , la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului Z.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen., pentru o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenție cu aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) (de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1003 C. civ., au fost obligați în solidar pe inculpații P.V. și Z.F., la plata sumei de 7.476.215,52 DOLARI S.U.A., la cursul oficial de schimb al B.N.R.

din Z. plății, către partea civilă SC R.B. SA, reprezentând 3.500.000 DOLARI S.U.A. credit și 3.976.215,52 DOLARI S.U.A. dobândă. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul P.V. la plata sumei de 1.666.372,02 DOLARI S.U.A., la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, și la plata sumei de 32.921.888 ROL către partea civilă A.V.A.S. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul P.V. la plata sumei de 1.209.774,84 DOLARI S.U.A., la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, către partea civilă

SC E.T. SA

S-au respins restul pretențiilor civile solicitate de către partea civilă SC E.T. SA În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului intitulat „extras din procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor din data de 3 decembrie 1998 a SC E.T. SA”, a înscrisului intitulat „extras din procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor din data de 10 februarie 1999 a SC E.T. SA”, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 82 din 08 februarie 1999 încheiat între SC C.G. SRL și SC L.L.C. SRL și actul adițional din data de 22 martie 1999 încheiat între SC C.G. SRL și SC L.L.C. SRL Au fost obligați inculpații P.V. și Z.F. la plata sumei de câte 3000 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Inițial instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 78/P/2001 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului I.L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 și art. 248 1 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 C. pen., fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 40 din Legea nr. 92/1991 cu referire la art. 289 C. pen., emiterea de obligațiuni fără respectarea dispozițiilor legale prevăzută de art. 267 pct. 6 teza I din Legea nr. 31/1990 republicată și folosirea bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia, faptă prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 41/1990 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și Z.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

și folosirea cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 33 C. pen. În esență, actul de inculpare a reținut că inculpatul I.L.A. în calitate de președinte al B.A. SA, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a supus la 18 martie 1999 aprobării Comitetului de Coordonare a Restructurării din cadrul B.N. privind acordarea unui credit în valoare de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. către SC L.L.C. SRL reprezentată de coinculpatul Z.F., fără a avea aprobarea prealabilă a conducerii executive a băncii, P.V., președinte al Consiliului de Administrație al SC E.T. SA, cu ocazia încheierii contractului de credit dintre B.A.

și SC L.L.C. SRL, în înțelegere cu Z.F. a indus în eroare reprezentanții B.A. creând un prejudiciu de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. Același inculpat, în aceeași calitate, a indus și menținut în eroare reprezentantul SC F.S.A.F. SA, cu ocazia încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare obligațiuni nr. 51, prin prezentarea unui înscris fals, a întocmit și semnat extrasul din procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor din data de 03 decembrie 1998 a SC E.T. SA, în care a atestat în mod mincinos că A.G.A. din cadrul SC E.T. SA a hotărât emiterea de obligațiuni nominative, în valoare de 21,8 miliarde ROL. În sarcina aceluiași inculpat, actul de trimitere în judecată a mai reținut că a emis 218.000 obligațiuni în valoare de 100.000 ROL/operațiunea, fără a exista hotărârea sau împuternicirea din partea A.G.A.

a SC E.T. SA și fără a înregistra respectiva operațiune în evidențele contabile, dar și că a folosit cu rea credință activul hotelier E. din E. Nord, ipotecându-l în favoarea B.A. SA, pentru SC L.L.C.

SRL, cu ocazia semnării contractului de credit nr. 53 din 24 martie 1999. Prin sentința penală nr. 1438 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, stabilindu-se următoarele pedepse rezultante: - pentru inculpatul Z.F.: 3 ani închisoare, în regim de detenție și 2 ani interzicerea exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) după executarea pedepsei închisorii; - pentru inculpatul I.L.A.: 5 ani închisoare, în regim de detenție și 3 ani interzicerea exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c), după executarea pedepsei închisorii; - pentru inculpatul P.V.: 10 ani închisoare, în regim de detenție și 5 ani interzicerea exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c), după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpații P.V., I.L.A. și Z.F. au fost obligați la plata echivalentului în lei, la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, a sumei de 6.467.551,92 DOLARI S.U.A. către partea civilă SC R.B. SA În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpatul P.V. a fost obligat la plata echivalentului în lei, la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, a sumei de 1.666. 327,02 DOLARI S.U.A. și 32.921.888 ROL către partea civilă A.V.A.B., în prezent A.V.A.S., și la plata echivalentului în lei, la cursul oficial de schimb al B.N.R. din Z. plății, a sumei de 1.209.774,84 DOLARI S.U.A. către partea civilă SC E. SA În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desființate în întregime înscrisurile falsificate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă SC T.M.N. SA E. Nord (fostă SC E. SA ) și inculpații Z.F., I.L.A. și P.V., formându-se dosarul nr. 321/2005 al Curții de Apel București, secția I penală. Prin încheierea nr. 2630 din 07 aprilie 2005, pronunțată în dosar nr. 911/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de către inculpatul P.V. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce forma obiectul dosarului nr. 321/2005 al Curții de Apel București, secția I penală, la Curtea de Apel Brașov. Prin decizia penală nr. 381 din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, s-au admis apelurile declarate de către partea civilă SC T.M.N. SA E. Nord (fostă SC E. SA) și de către inculpații Z.F., I.L.A.

și P.V., împotriva sentinței penale nr. 1438 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Brașov a constat că la judecata din fața Tribunalului București, secția I penală, nu a fost citată S.C E.T. SA, în calitate de parte civilă, activul Hotel E. fiind în proprietatea SC E.T. SA și nu proprietatea exclusivă a SC E. SA, care a adus acest activ ca aport în natură la constituirea SC E.T. SA; potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aporturile în natură se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivă a bunurilor către societatea și potrivit art. 20 alin. (2), acțiunile ce reprezintă aportul în natură vor trebui acoperite integral; prin urmare, la data constituirii SC E.T.

SA, Complexul Hotelier E. a devenit proprietatea acestei societăți comerciale, iar acțiunile au devenit proprietatea SC E. SA, eventualul prejudiciu producându-se în dauna SC E.T. SA S-a format dosar nr. 2736/62/2006 al Tribunalului Brașov. Tribunalul a solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța, comunicarea adresei sediului părții civile S.C E.T. SA. și dacă această societate comercială se află în lichidare, faliment sau a fost dizolvată și prin adresa nr. i/200818 din 22 mai 2006 s-a comunicat instanței la termenul din 07 iunie 2006 că SC E.T. SA s-a dizolvat la data de 27 mai 2004 ca urmare a declanșării falimentului și a; fost desemnat în calitate de lichidator Dl. P.G.S.; în consecință, tribunalul a citat această parte civilă la termenele ulterioare prin lichidatorul judiciar și prin afișare la Consiliul Local E. Nord, având în vedere și relațiile comunicate instanței de către lichidatorul P.G.S.

din care a reieșit că nu s-a dispus radierea SC E.T. SA, aceasta urmând să aibă calitatea de parte civilă în cauză. Tribunalul a audiat pe inculpatul I.L.A., pe inculpatul Z.F., pe inculpatul P.V. De asemenea, tribunalul a audiat pe martorii C.N., M.G., M.L., P.I.C.N., C.I.A., H.I.M., C.S., B.M., S.C., M.M., M.C., U.L., P.M., G.I., E.M., S.M., C.E., M.G., A.E. și S.D. La termenul din data de 30 ianuarie 2008, tribunalul a dat citire declarației martorului R.F.D. dată în cursul urmăririi penale, ca urmare a imposibilității obiective a audierii nemijlocite de către instanță a acestui martor care a decedat la data de 07 iunie 2006, fiind depus la dosar copia certificatului de deces. La dosar a fost depusă adresa nr. 872 din 14 noiembrie 2006 de către B.C.R.S.

SA prin care s-a precizat că această societate nu se constituie parte civilă în cauză. Inculpatul P.V. a depus la dosar o copie a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC C.G. SRL nr. 1/265/12/08/1997, adeverințe medicale privind starea sa de sănătate. La solicitarea instanței, s-a depus la dosar fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului P.V. La termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2008 inculpatul I.L.A. a formulat prin apărătorul său, în baza art. 334 C. proc. pen., o cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen.

și combinat cu art. 258 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cerere pe care tribunalul a pus-o în discuția părțile același termen. Analizând mijloacele de probă adminI. în cauză, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt: A. Cu privire la încheierea contractului de creditare nr. 53 din 24 martie 1999 prin care B.A. SA a acordat SC L.L.C. S.R.L credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. În perioada 1990-1997, inculpatul I.L.A. a ocupat funcția de trezorier la B., iar începând cu luna august 1997 a fost numit vicepreședinte al B.A. SA, președinte al băncii fiind martorul M.L. În luna octombrie 1997, în urma unei ședințe a A.G.A. a B.A. SA, inculpatul I.L.A. a fost numit președinte al acestei bănci.

Potrivit Statutului B.A. SA (nr. 20.426 din 17 mai 1994) administrarea acestei bănci se realiza de către Consiliul de Administrație, din care făceau parte, potrivit art. 17 din statut, președintele, vicepreședinții executivi, reprezentanți ai acționarilor și alți specialiști. Consiliul de Administrație avea puteri depline în ceea ce privește administrarea B.A. SA, iar pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor sale s-a constituit Comitetul de Direcție. Comitetului de Direcție era format din 5-7 membri ai Consiliului de Administrație, în componența acestui Comitet de Direcție intrând obligatoriu președintele și vicepreședinții băncii, potrivit art. 35 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al B.A.

SA, în vigoare din martie 1999. Prin O.U.G. nr. 48 din 10 septembrie 1997 a fost declanșat procesul de restructurare al B.A. SA, în acest sens fiind constituit C.C.R., numit prin ordin comun al F.P.S., Ministerului de Finanțe și B.N.R. Pentru asigurarea controlului utilizării resurselor financiare puse la dispoziția B.A. SA de către Ministerul de Finanțe, a fost suspendată exercitarea atribuțiilor Consiliului de Administrație, urmând ca aceste atribuții să fie exercitate de către C.C.R., acesta având dreptul să hotărască asupra oportunității deciziilor operative ale conducerii executive, inclusiv asupra dreptului de anulare a acestora. La data de 03 noiembrie 1997, Adunarea Generală a Acționarilor B.A.

SA a aprobat atribuțiile C.C.R., care practic a înlocuit Consiliul de Administrație al B.A. SA, iar Conducerea Executivă a B.A. SA a înlocuit Comitetul de Direcție. În componența C.C.R. au intrat martorii M.I.C., C.M., M.M., V.M., N.C. și A.C. În luna martie 1999, Conducerea Executivă a B.A. avea componența: I.L.A. președinte, M.L., M.G., P.I.C. vicepreședinți. SC C.G. SRL, al cărui administrator era P.V., era unul dintre clienții importanți ai B.A., fiind un client vechi al acestei bănci, respectiv din 1990, cu rulaje: de sume mari de bani prin această bancă, credite obținute, iar pe de altă parte, avea un volum mare de activitate cu B.A. SA în diferite domenii, executând diferite lucrări de amenajări ale unor sedii ale B.A.

SA. În cursul anului 1998 și începutul anului 2009 SC C.G. SRL avea probleme financiare, respectiv avea nevoie de lichidități pentru desfășurarea activităților de renovare a unor hoteluri pe care le deținea, precum și pentru continuarea unor lucrări de construcții pe care le executa pentru diferiți clienți, printre care și B.A. SA, iar plățile pentru aceste lucrări erau efectuate cu întârziere. Nici o firmă din cadrul holdingului SC C.G. SRL nu mai putea obține alte credite de la B.A. SA, deoarece era depășit gradul de îndatorare stabilit pentru un client potrivit normelor B.N.R., privind debitorul unic, și în aceste condiții inculpatul P.V. a convenit cu directorul financiar de la SC C.G. SRL, respectiv inculpatul Z.F., să obțină un credit prin intermediul unei noi firme.

În acest sens, prin contractul de cesiune nr. 1597 din 29 octombrie 1998, inculpatul Z.F. a achiziționat părțile sociale ale SC L.L.C. SRL de la foștii asociați L.G. și D.I., iar prin actul adițional nr. 1596 din 29 octombrie 1998, inculpatul Z.F. a devenit asociat unic și administrator al acestei societăți comerciale. În luna februarie 1999, inculpații P.V. și Z.F., s-au deplasat la sediul B.A. SA, unde au discutat cu inculpatul L.A. despre posibilitatea obținerii unui credit de către SC L.L.C. SRL, aceștia fiind îndrumați la B.A. SA, Sucursala Municipiului București pentru depunerea documentației de creditare, această unitate bancară fiind competentă având în vedere cuantumul mare al creditului solicitat, respectiv 3,5 milioane DOLARI S.U.A.

Prin cererea de credit nr. 5 din 26 februarie 2009 înregistrată la B.A. SA Sucursala Municipiului București, inculpatul Z.F. a solicitat în calitate de administrator al SC L.L.C. SRL, acordarea unui credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. pentru activitate curentă, respectiv pentru achiziționarea de produse agroalimentare (conserve de legume, suc concentrat de fructe, fructe și legume deshidratate) de la SC C.G. SRL În documentația înaintată în vederea obținerii creditului, SC L.L.C. SRL a depus contractul de vânzare-cumpărare nr. 82 din 8 februarie 1999 încheiat cu SC C.G. SRL, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse alimentare în valoare de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. De asemenea, inculpatul a depus și trei contracte de tip Barter, în sensul importării de utilaje necesare fabricării de conserve.

Toate aceste contracte nu s-au concretizat niciodată, scopul întocmirii acestora fiind pentru obținerea creditului de către SC L.L.C. SRL, credit care însă urma să fie folosit de către C.G. SRL Garanțiile care urmau să fie constituite, au constat în instituirea unei ipoteci de rangul I asupra Hotelului E. din E. Nord, județul Constanța, proprietatea SC E.T. SA, societate la care C.G. SRL deținea 50,2 % din acțiuni, precum și constituirea unui gaj asupra a 19.377 de acțiuni aparținând SC A. SA, acțiuni aflate în proprietatea de asemenea a C.G. SRL, valoarea totală a acestor garanții fiind în acel moment de 69.616.813.000 Instituirea ipotecii asupra Hotelului E. nu a fost hotărâtă însă de către Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul SC E.T., inculpatul P.V.

întocmind în fals un proces verbal al unei ședințe a Consiliului de Administrație din data de 10 februarie 1999 în acest sens, fără înștiințarea celorlalți acționari ai SC. E.T. SA De asemenea, cele 19.377 de acțiuni aparținând SC A. acțiuni aflate în proprietatea de asemenea a C.G. S.R.L, au fost evaluate la aproximativ 30 miliarde ROL, erau deja gajate într-un alt contract de credit aflat în derulare. Inculpatul P.V. a susținut că A.G.A. din cadrul SC E.T. S.A a hotărât în ședința din data de 10 februarie 1999 ipotecarea în favoarea B.A. SA a activului Hotel E. pentru garantarea creditului de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. solicitat de către L.L.C. SRL, însă în registrul ședințelor și deliberărilor A.G.A.

nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la existența vreunei ședințe în data de 10 februarie 1999, la filele dosarului regăsindu-se procesele verbale ale A.G.A. din datele de 03 decembrie 1998 și 14 aprilie 1999, care au o altă ordine de zi. În analiza acestei cereri de creditare, B.A. SA Sucursala municipiului București a întocmit o sinteză a activității firmei SC L.C. SRL, în final acordându-se avizul favorabil al Serviciului de Risc, avându-se în vedere și garanțiile depuse, iar documentația de editare a fost înaintată B.A. SA - Administrația Centrală. Prin nota nr. V/472 din 18 martie 1999, Direcția de Creditare din cadrul B.A. SA - Administrația Centrală a fost avizat pozitiv acordarea creditului de 3,5 milioane DOLARI S.U.A.

către SC L.L.C. SRL cu inserarea unei clauze ca o parte din acest credit, respectiv suma de 27, 1 miliarde ROL care urma să fie plătită de către SC L.L.C. SRL către C.G. SRL pentru achiziția de produse agroalimentare să fie plătită într-un anumit cont al C.G. SRL pentru a se lichida astfel un credit anterior al C.G. SRL acordat de către B.A. SA și care ajunsese la scadență; această notă a fost întocmită de către numita C.M.D., fiind contrasemnată de către directorii Direcției de Creditare, Direcției Trezorerie și Direcției Juridice. Potrivit procedurii obișnuite, nota nr. V/472 din 18 martie 1999 a fost discutată de către membrii Conducerii Executive ai B.A. SA, respectiv de către inculpatul I.L.A.

și martorii M.L. și P.I.C., cel de al treilea vicepreședinte, respectiv M.G., fiind plecat din țară la acea dată. Având în vedere că inculpatul I. și martorul P. au fost de acord cu această notă, aceștia au semnat-o, martorul M.L. refuzând să o semneze, și s-a înaintat documentația de creditare către Comitetul de Coordonare a Restructurării a B.A. SA, acesta fiind organul competent pentru aprobarea cererilor pentru acordarea unor credite mai mari de 100.000 DOLARI S.U.A. În ședința C.C.R. din data de 18 martie 1999, printre alte puncte de pe ordinea de zi, s-a discutat și nota nr. V/472 din 18 martie 1999 privind cererea SC L.L.C. SRL de acordare a unui credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A., iar Comitetul de Coordonare a Restructurării a B.A.

SA a aprobat acordarea creditului solicitat. Ca urmare, la data de 24 martie 1999, s-a încheiat contractul de credit nr. 53 între B.A. SA și SC L.L.C. SRL prin care banca a acordat un credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. pe termen scurt, din resursele valutare ale băncii, deși garanțiile aduse nu acopereau acest credit, deoarece instituirea ipotecii asupra Hotelului E. nu a fost hotărâtă de către A.G.A. din cadrul SC E.T. SA, inculpatul P.V. întocmind în fals un proces verbal al unei ședințe A.G.A. din data de 10 februarie 1999 în acest sens, fără înștiințarea celorlalți acționari ai SC E.T. SA, iar cele 19.377 de acțiuni aparținând SC A. SA, acțiuni aflate în proprietatea de asemenea a C.G.

SRL, evaluate la aproximativ 30 miliarde ROL, erau deja gajate într-un alt contract de credit aflat în derulare. Această sumă obținută drept credit a fost virată în contul SC L.L.C. SRL deschis la B.A. S.A - Sucursala Municipiului București, de unde în aceeași zi inculpatul Z.F. a dispus virarea în contul SC C.G. SRL deschis la B.A. S.A - Filiala Sebastian, în Z. de 24 martie 1999 fiind emisă factura nr. 092.3041 de către SC C.G. SRL prin care se atesta că această firmă a livrat mărfuri în valoare de 62.993.626.400 ROL către SC L.C. SRL, potrivit înțelegerii anterioare dintre inculpații P.V. și Z.F. pentru obținerea creditului. În realitate, aceste mărfuri nu au fost livrate către SC L.L.C. SRL, din actele contabile ale acestei firme reieșind că nu a desfășurat ulterior vreuna din activitățile menționate în documentația creditare, respectiv fabricarea de conserve de fructe și legume și importarea de utilaje industriale pentru acest lucru.

Din suma de 3,5 milioane DOLARI S.U.A., inculpatul P.V. a achitat un credit al SC C.G. SRL restant preexistent la B.A. SA în cuantum de 21,7 miliarde ROL, potrivit clauzei din contractul de credit nr. 53/24 martie 1999, iar diferența a fost însușită și folosită în interes personal și pentru desfășurarea unor activități ale SC C.G. SRL B. Cu privire la încheierea între SC E.T. SA și SC F.S.A.F. SA a contractului de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 în valoare de 21,8 miliarde ROL Astfel, cum s-a arătat mai sus, SC E.T. SA a fost autorizată să funcționeze prin sentința civilă nr. 2139 din 20 iunie 1996 a Judecătoriei Constanța, acționari fiind SC C.G. SRL (50,2 %), SC E. SA (49 %), P.V.

(0,4 %), T.D. (0,2 %) și K.D. (0,2 %). Această societate comercială a fost administrată de către Consiliul de Administrație, al cărui președinte a fost desemnat inculpatul P.V., reprezentant în relațiile cu terții, potrivit împuternicirilor primite din partea A.G.A. SC C.G. SRL a efectuat în cursul anului 1998 lucrări de renovare a activului Hotel E., proprietatea SC E.T. SA, însă plățile pentru lucrările efectuate se făceau cu întârziere, SC E.T. SA neavând lichidități și fiind în imposibilitatea de a obține un credit bancar deoarece nu era proprietara terenului pe care era construit Hotelul E. Din același motiv, al lipsei de lichidități al SC C.G. SRL, și neexistând un consens al acționarilor SC E.T.

SA pentru obținerea unor lichidități într-o anumită modalitate pentru a se plăti lucrările efectuate de către SC C.G. SRL, inculpatul P.V. a întocmit un înscris fals denumit „extras din procesul-verbal al A.G.A. din data de 3 decembrie 1998 a SC E.T. SA”; prin acest înscris se atesta în mod nereal că în ședința A.G.A. din data de 3 decembrie 1998 a SC E.T. SA s-a hotărât emiterea de 218.750 obligațiuni nominative la valoarea de 100.000 ROL/ obligațiune și împuternicirea inculpatului P.V., în calitate de președinte al CA. al SC E. S.A, să negocieze tranzacționarea acestor obligațiuni, sub aspectul costurilor și dobânzilor și să semneze în numele societății actele necesare, conform prevederilor acelei hotărâri.

În consecință, la data de 3 decembrie 2008, inculpatul P.V. a emis 218.000 obligațiuni în valoare totală de 21,8 miliarde ROL, fără a avea împuternicire din partea A.G.A. și fără ca aceasta să se fi întrunit în ședință extraordinară pentru emisiunea de obligațiuni, astfel cum prevede art. 113 lit. k din Legea nr. 31/1990. Prin adresa nr. 1147 din 8 decembrie 1998, inculpatul P.V., în calitate de reprezentant al SC E.T. SA, a oferit spre vânzare către SC F.S.A.F. SA (în prezent B.C.R.S. SA București) un număr de 218.000 obligațiuni la prețul de 100.000 ROL/obligațiune. Prin adresa nr. 37 din 15 ianuarie 1999 SC F.S.A.F. SA a comunicat către SC E.T.

SA aprobarea cumpărării unui număr de 218.000 obligațiuni, cu precizarea că emitentul va garanta cumpărătorului răscumpărarea obligațiunilor și plata cuponului prin constituirea unei ipoteci asupra Hotelului E. din E. Nord în termen de 10 zile de la semnarea contractului de vânzare-cumpărare de obligațiuni; în acest termen de 10 zile, emitentul se obliga să emită în favoarea cumpărătorului un bilet la ordin în alb cu clauză „fără protest” care urma să fie completat și executat de către cumpărător în situația în care emitentul efectua plata obligațiunilor sau a dobânzilor datorate. Ca urmare a acestei corespondențe purtate între inculpatul P.V. și martora A.E., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 prin care SC E.T.

SA a vândut, iar SC F.S.A.F. SA a cumpărat, în nume propriu și în contul B., un număr de 218.000 obligațiuni nominative convertibile în acțiuni la prețul de 100.000 ROL/obligațiune cu data scadenței la 12 luni de la închiderea acestui plasament privat, plata cuponului urmând a se face în patru tranșe trimestriale, în termen de o zi de la expirarea fiecărui trimestru. Acest contract a fost încheiat pe o durată de 12 luni, începând din data efectuării plății și până la data răscumpărării integrale a obligațiunilor de către emitent sau până la data convertirii acestora în acțiuni. Pentru menținerea în eroare a reprezentanților SC F.S.A.F. SA, inculpatul P.V. a remis martorului A.E. un bilet la ordin în alb, iar la data de 21 ianuarie 1999 a încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 59 asupra Complexului Hotelier E. în favoarea SC F.S.A.F.

SA, inculpatul neavând împuternicire din partea A.G.A. a SC E. SA pentru constituirea acestor garanții. Ulterior, inculpatul P.V. nu a mai procedat la transcrierea acestei ipoteci în evidențele Registrului de Transcripțiuni – Inscripțiuni, pentru ca ceilalți acționari ai SC E. SA să nu poată afla de existența demersurilor sale pentru emiterea și vânzarea de obligațiuni în numele SC E. SA. În același sens, inculpatul P.V. nu a comunicat contabilului SC E. SA, martorul S.M., nimic cu privire la încheierea și executarea acestui contract de vânzare-cumpărare de obligațiuni, astfel că acest contract nu a fost înregistrat în bilanțul contabil pentru anul 1999; de asemenea, acest contract nu figurează înregistrat la poziția nr. 51 de la ieșiri din Registrul de intrări-ieșiri al SC E. SA și nici în Registrul de corespondență al acestei societăți comerciale.

În urma încheierii contractul de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999, suma de 21,8 miliarde ROL a fost virată de către SC F.S.A.F. SA în contul SC E.T. SA deținut la B.F.R., potrivit adresei nr. 1342 din 20 ianuarie 1999 a acestei bănci, iar din acest cont suma de 21,8 miliarde ROL a fost virată într-un cont al SC C.G. SRL, administrată tot de către inculpatul P.V.; din aceeași adresă a B.F.R. reiese că singurul care avea specimen de semnătură pentru contul deținut de SC E.T. SA la această bancă era inculpatul P.V. Deoarece inculpatul P.V. nu a răscumpărat nici o obligațiune la termenele stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999, SC F.S.A.F.

SA comunicat SC E.T. SA că B.C.R. optează pentru răscumpărarea la scadență a obligațiunilor. Ulterior, prin contractul de cesiune de creanță nr. 55090 din 08 martie 2000, încheiat între B.C.R., în calitate de creditor cedent și A.V.A.B., în calitate de cesionar, s-a cesionat creanța față de debitorul SC E.T. SA în valoare de 52.503.239.452 ROL, din care credit 21,8 miliarde ROL. Tribunalul a reținut această stare de fapt din următoarele mijloace de probă adminI. în cauză: A. Cu privire la încheierea contractului de creditare nr. 53 din 24 martie 1999 prin care B.A. SA a acordat SC L.L.C. SRL un credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A.: adresa nr. VIII/929 din 11 aprilie 2001 a B.A. SA Centrală - Direcția Juridică; adresa nr. 27 din 06 februarie 2001 a B.A.

SA - Administrația Centrală; statutul B.A. S.A nr. 20426 din 17 mai 1999, extras din Regulamentul de organizare și funcționale al B.A. SA; extras din Regulamentul de organizare și funcționare al B.A. SA privind atribuțiile conducerii B.A. SA; atribuțiile Comitetului de Coordonare a Restructurării al B.A. SA ; ordinul 01/141 din 19 septembrie 1997 al Ministerului Finanțelor, F.P.S. și B.N.R.; cererea de credit nr. 5 din 26 februarie 1999 a SC L.L.C. SRL; acte constitutive și actele adiționale la statutul SC L.L.C. SRL; documentele financiar contabile privind activitatea SC L.L.C. SRL; documente privind indicatorii financiari ai SC L.L.C. SRL; referatul nr. 26 din 11 martie 1999 al B.A. SA privind analiza și evaluarea riscului de creditarea a SC L.L.C.

SRL; nota nr. V/472 din 18 martie 1999 a B.A. SA - Sucursala B.A. SA - Sucursala Coordonatoare București; nota nr. V din l8 martie 1999; raportul de expertiză grafică nr. 184233 din 28 mai 2001; stenograma ședinței Comitetului de Coordonare a Restructurării din data de 18 martie 1999; procesul verbal al Comitetului de Coordonare a Restructurării din data de 18 martie 1999; contractul de credit nr. 53 din 24 martie 1999 încheiat între B.A. SA și SC L.L.C. SRL; declarațiile inculpatului I.L.A.; declarația inculpatului P.V.; declarația inculpatului Z.F.; declarația martorului M.L.; declarația martorului M.G.; declarațiile martorilor C.M.; declarația martorei H.I.M.; declarația martorei U.L.; declarația martorului S.C.; declarația martorului C.S.; declarația martorului B.M.; declarația martorului E.M.; declarația martorului M.G.; contractul de garanție imobiliară privind garantarea creditului acordat de B.A.

SA către SC L.L.C. SRL; contractul de gaj cu deposedare din 26 februarie 1998 și actul adițional din 10 august 1998 încheiat între B.A. SA și SC C.G. SRL; contractul de vânzare-cumpărare nr. 82 din 08 februarie 1999 încheiat între SC C.G. SRL și SC L.L.C. SRL; actul adițional din 22 martie 1999 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 82 din 08 februarie 1999 încheiat între SC C.G. SRL și SC L.L.C. SRL; documente de primire a banilor din credit de către SC L.L.C. SRL; factura fiscală nr. 0923041 din 24 martie 1999; situația plăților efectuate de către SC C.G. SRL; raportul de expertiză contabilă nr. 00090 din 15 iunie 2001 efectuat în cauză împreună cu lămuririle suplimentare și răspunsurile la obiecțiunile părților; contractul de cesiune de creanță nr. 72132 din 15 decembrie 1999 încheiat între B.A.

SA și A.V.A.B.; stenogramele ședințelor Comitetului de Coordonare a Restructurării a B.A. SA din datele de 02 iunie 21 și 30 septembrie 1999; referat nr. 243 din 26 mai 1999 al B.A. SA - Serviciul de creditare; somații repetate ale B.A. SA către SC L.L.C. SRL. B. Cu privire la încheierea între SC E.T. SA și SC F.S.A.F. SA a contractului de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 în valoare de 21,8 miliarde ROL: plângerea penală formulată de către SC E. SA înregistrată sub nr. 9350 din 26 iulie 2001; adresa nr. 4639 din 26 iulie 2001 a A.V.A.B. de constituire ca parte civilă; acte constitutive ale SC E.T. SA; adresa nr. 1147 din 8 decembrie 1998 prin care SC E.T. SA, reprezentată prin inculpatul P.V., a oferit spre vânzare către SC F.S.A.F.

SA un număr de 218.000 obligațiuni la prețul de 100.000 ROL/obligațiune; adrese ale SC F. SA privind relația comercială cu SC E.T. SA; adrese ale SC E.T. SA către SC F. SA; contractul de vânzare-cumpărare nr. 51 din 20 ianuarie 1999 încheiat între SC E.T. SA și SC F. SA; bilet la ordin, emis în alb, emis de SC E.T. SA; contract de ipotecă autentificat sub nr. 59 din 21 ianuarie 1999; certificatul nr. 1 din 21 ianuarie 1999 al SC E.T. SA; contract de cesiune de creanță nr. 728132 din 15 februarie 1999 și înscrisurile adiacente; declarația inculpatului P.V.; declarațiile martorilor P.M.; declarația martorei A.E.; raportul de expertiză contabilă nr. 00090 din 15 iunie 2001 efectuat în cauză, împreună cu lămuririle suplimentare și răspunsurile la obiecțiunile părților; extrasul din procesul-verbal al A.G.A.

din 03 decembrie 1998 al SC E.T. SA; registrul ședințelor și deliberărilor A.G.A. al SC E.T. SA în original (anexa 1 a dosarului penal nr. 00090/2001); registru de intrări /ieșiri al SC E.T. SA în original (anexa 3 a dosarului penal nr. 00090/2001); bilanț contabil la 31 decembrie 1997 al SC E.T. SA; bilanț contabil la data de 30 iunie 1998 al SC E.T. SA; bilanț contabil la data de 31 decembrie 1999 al SC E.T. SA, în care nu figurează înregistrată suma de 21, 8 miliarde ROL pe care a primit-o această societate comercială în urma vânzării a 218.000 obligațiuni prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 51 din 20 ianuarie 1999 încheiat între SC E.T. SA și SC F. SA; raportul comisiei de cenzori nr. 33 din 27 martie 2000 a SC E.T.

SA, în care se menționează că nu au fost prezentate documentele originale ( extrase de cont) care să ateste soldurile existente în bănci la 31 decembrie 1999; raportul C.A. al SC E.T. SA privind activitatea pe anul 1999. Față de starea de fapt reținută de către instanță, raportat la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în drept tribunalul a constatat următoarele: I. În ceea ce-l privește pe inculpatul I.L.A., acesta este cercetat în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 combinat cu art. 2481 C. pen., de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Toate aceste infracțiuni s-au săvârșit doar cu intenție directă, inculpatul prevăzând rezultatelor faptelor sale și urmărind producerea acestor rezultate prin săvârșirea faptelor. În ceea ce privește cererea inculpatului I.L.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de 246 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen. și combinat cu art. 258 C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., tribunalul a constatat că această cerere nu este temeinică, pentru următoarele: Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor este întemeiată pe susținerea faptului că B.A.

era o bancă „privată”, nefăcând parte din sfera instituțiilor publice, astfel că și actele emise de către această unitate bancară nu erau înscrisuri oficiale, ci înscrisuri sub semnătură privată, însă tribunalul a constatat că această susținere nu este temeinică, având în vedere că potrivit art. 145 C. pen., prin termenul de „public” se înțelege și „alte persoane juridice de interes public”. Tribunalul a apreciat că instituțiile bancare sunt persoane juridice de interes public, având în vedere că prin serviciile financiare oferite persoanelor fizice sau juridice (depozite, credite ș.a.) băncile prezintă un interes public în ceea ce privește siguranța și corectitudinea tranzacțiilor financiare, stabilitatea și siguranța bancară fiind un element de interes public, acesta fiind un motiv pentru care statul garantează depozitele bancare, până la o anumită valoare.

Tribunalul a reținut în starea de fapt că după ce B.A. SA a intrat în procesul de restructurare în anul 1997, și practic Comitetul de Coordonare al Restructurării a înlocuit Consiliul de Administrație al B.A. SA, iar Conducerea Executivă a B.A. SA a înlocuit Comitetul de Direcție, până în luna martie 1999 nu au existat dispoziții regulamentare exprese și clare cu privire la numărul de membri ai Conducerii executive care erau necesari a fi prezenți pentru a se putea discuta o cerere creditare care trebuia avizată și înaintată spre aprobare Comitetului de Coordonare a Restructurării a B.A. SA De asemenea, nu exista nici o dispoziție expresă și clară din care să reiasă câte voturi erau necesare pentru a se aviza pozitiv o asemenea cerere de creditare dacă erau prezenți doar 3 din cei 4 membri ai Conducerii Executive ai B.A.

SA, președintele și 3 vicepreședinți. Din declarațiile inculpatului I.L.A. coroborate cu declarațiile martorilor P.I.C.N., M.G. (dintre vicepreședinții B.A. e SA), C.I.A., M.M. (ambii membri ai C.C.R.) reiese că, până în martie 1999, practica era în sensul că pentru a se putea discuta o cerere de creditare în cadrul Conducerii Executive era necesară prezența a 3 din cei 4 membri ai Conducerii Executive și pentru se putea aviza pozitiv sau negativ o documentație de creditare erau necesar votul majorității membrilor prezenți, respectiv 3 voturi dacă erau prezenți 4 membri sau 2 voturi dacă erau 3 membri prezenți. Din aceleași declarații reiese că exista practica ca pe acel referat să fie făcută o mențiune de către președintele B.A.

SA în sensul avizării cererii de creditare și înaintării spre aprobare către C.C.R., pe verso-ul primei file a referatului existând semnăturile membrilor Conducerii executive care au fost de acord cu Cererea de acordare precum și a celor care nu au fost de acord, aceștia din urma făcând și mențiunea „NU” făcându-se astfel dovada cvorumului și a voturilor exprimate. În acest mod s-a procedat și în cazul cererii de creditare formulată de către SC L.L.C. SRL, cererea fiind discutată de către 3 dintre cei 4 membri ai Conducerii Executive (vicepreședintele M.G. fiind plecat din țară); 2 dintre cei prezenți au fost de acord cu cererea de creditare, văzând că acel referat era avizat de către toate direcțiile care analizaseră documentația de creditare, respectiv de către inculpatul I.L.A.

și martorul P.I.C.N., iar martorul M.L. nu a fost de acord cu avizarea cererii de creditare și a refuzat să semneze. După acest caz, C.C.R. a dispus ca pe fiecare referat să existe opinia fiecărui membru al Conducerii Executive, în sensul dacă este de acord sau nu cu o cerere de creditare, astfel cum reiese din declarațiile martorilor C.I.A. și M.M. Referatul privind cererea de creditare formulată de către SC L.L.C. SRL a fost discutată de către membrii Comitetului de Coordonare a Restructurării a B.A. SA la data de 18 martie 1999, în prezența membrilor Conducerii Executive care analizaseră anterior cererea de creditare, precum și a directorilor direcțiilor creditare, trezorerie și juridică, s-a analizat afacerea pentru care s-a solicitat creditul și garanțiile aduse, nici una dintre persoanele prezente nu a susținut că nu, se impune acordarea creditului solicitat, după care membrii C.C.R.

au votat în unanimitate pentru aprobarea creditului cerut de către SC L.L.C. SRL. Tribunalul a reținut că avizul acordat de către Comitetul Executiv era doar consultativ, competența de a aproba creditul aparținând C.C.R. a B.A. SA Din declarațiile martorelor H.I. și U.L. nu reiese fără putință de tăgadă că inculpatul I.L.A. ar fi efectuat demersuri în vederea soluționării favorabile a acestei cereri de creditare. Prin urmare, față de cele expuse, tribunalul a constatat că nu se poate reține în cauză existența laturii subiective a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul I., respectiv a intenției, cu privire la aspectul că ar fi supus aprobării C.C.R. cererea de creditare a SC L.L.C.

SRL știind că nu avea aprobarea conducerii executive a B.A. SA, atestând în cuprinsul Notei nr. V din l8 martie 1999 că „materialul a fost însușit de Conducerea Executivă și propun să fie supus analizei și aprobării C.C.R. a B.A.”, atâta timp cât această documentație de creditare a fost avizata pozitiv de către 2 din cei trei membri ai Conducerii Executive care au analizat documentația de creditare. În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul a achitat pe inculpatul I.L.A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul I.L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 291 C. pen. Tribunalul a constatat că inculpatul I.L.A. a fost reținut și arestat preventiv din data de 06 aprilie 2001 până în data de 15 iulie 2002. II. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., față de starea de fapt prezentată mai sus, tribunalul a constatat că faptele acestui inculpat care: - în data de 20 ianuarie 1999 a indus și menținut în eroare SC F.S.A.F. SA cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare obligațiuni nr. 51 din 20 ianuarie 1999 prin prezentarea unui înscris din care reieșea că avea împuternicirea A.G.A.

din cadrul SC E.T. SA în vederea emiterii de obligațiuni, ulterior: - în data de 24 martie 1999 a indus în eroare reprezentanții B.A. SA cu ocazia încheierii contractului de credit nr. 53 din 24 martie 1999, prin constituirea unei garanții imobiliare asupra Hotelului E., activ al SC E.T. SA, asupra căruia nu avea drept să dispună, neexistând o hotărâre A.G.A. a SC E.T. SA pentru garantarea cu acest imobil creditului de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. solicitat de către SC L.L.C. SRL întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea prevăzută art. 41 alin. (2) C. pen. Susținerea inculpatului P.V. că A.G.A. din data de 3 decembrie 1998 din cadrul SC E.T.

SA a hotărât A.G.A. al SC E.T. a hotărât emiterea a 218.000 obligațiuni și că l-a împuternicit pentru aceasta pe inculpatul P.V. nu este temeinică, această susținere fiind contrazisă de declarațiile martorilor P.M. (reprezentant A.G.A. al SC E. SA la SC E.T. SA), G.I. (membru în consiliul de administrație al E.T. SA), Ș.M. (contabil la SC E.T. SA în perioada 1996-2001), R.F.D. (director executiv al SC E. SA în perioada 1 septembrie 1998 - 04 decembrie 2000), C.E. (director general la SC E. SA și membru al consiliului de administrație al SC E.T. SA în perioada iunie 1998 - 1999) și S.D. (președinte al Consiliului de administrație al SC E. SA în perioada 1998 - 2003) din care reiese că nu au cunoscut ca în vreo ședință a A.G.A.

sau a Consiliului de Administrație al E.T. SA din anii 1998 - 1999 să se fi hotărât o emisiune de obligațiuni la începutul anului 1999 și garantarea cu Hotelul E. a unui credit de 3,5 milioane DOLARI S.U.A. obținut de către SC L.L.C. SRL de la B.A. SA în luna martie 1999. De asemenea, Tribunalul Brașov a apreciat că apărarea inculpatului P.V. constând în faptul că încasarea sumei de 21,8 miliarde ROL reprezentând contravaloarea obligațiunilor emise nu a fost evidențiată în contabilitatea SC E.T. SA deoarece contabilul societății, V.C. a decedat într-un accident în 13 iunie 1999 nu este temeinică având în vedere declarația martorei S.M., care a fost contabil la SC E.T. SA în perioada 1996 - 2001, coroborată cu bilanțul contabil la data de 31 decembrie 1999 al SC E.T.

SA, în care nu figurează înregistrată suma de 21, 8 miliarde ROL pe care a primit-o această societate comercială în urma vânzării a 218.000 obligațiuni prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 51 din 20 ianuarie 1999, încheiat între SC E.T. SA și SC F. SA și cu raportul comisiei de cenzori nr. 33 din 27 martie 2000 a SC E.T. SA, în care se menționează că nu au fost prezentate documentele originale (extrase de cont) care să ateste soldurile existente în bănci la31 decembrie 1999. Având în vedere aceeași stare de fapt reținută și aspectele prezentate mai sus, fapta inculpatului P.V. care a întocmit și semnat extrasul din procesul verbal al A.G.A. din 03 decembrie 1998 a SC E.T. SA în care a atestat mincinos ca A.G.A.

a hotărât emiterea de obligațiuni nominative în valoare de 21,8 miliarde ROL l-a împuternicit să negocieze tranzacționarea acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. Fapta aceluiași inculpat, care a emis 218.000 obligațiuni la valoarea de 100.000 ROL/obligațiune fără a exista o hotărâre A.G.A. a SC E.T. SA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere de obligațiuni fără respectarea dispozițiilor legale prevăzută de art. 267 pct. 6 teza I din Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale. Fapta aceluiași inculpat, care a omis cu știință să înregistreze în contabilitatea SC E.T.

SA suma de 21, 8 miliarde ROL, primită în urma vânzării a 218.000 obligațiuni, având drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale care s-au reflectat în bilanțul contabil pe anul 1999 al SC E.T. SA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. Fapta aceluiași inculpat, care, în calitate de administrator al SC E.T. SA, a folosit cu rea credință activul hotel E., ipotecându-l în favoarea B.A. SA pentru a obține lichidități pentru SC C.G. SRL, printr-un credit obținut de către SC L.L.C. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a unui bun al societății pentru a favoriza o alta societate în care are interese direct sau indirect, infracțiune prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale III.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Z.F., față de starea de fapt reținută de către instanță, tribunalul a constatat că fapta acestui inculpat care, în calitate de asociat unic și administrator al SC L.L.C. SRL din Bucureș