ÎCCJ, decizie (scj.ro #83722)

Competența în caz de schimbare a calității inculpatului. Dobândirea calității de deputat în cursul judecării recursului Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Dispoziții comune Indice alfabetic: Drept procesual penal - competența în caz de schimbare a calității inculpatului - dobândirea calității de deputat în cursul judecării recursului C. proc. pen., art. 29 pct. 1, art. 40 alin. (2) Dobândirea calității de deputat în cursul judecării recursului nu determină schimbarea competenței de soluționare a căii de atac, întrucât art. 29 pct. 1 C. proc. pen. stabilește competența după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai pentru judecata în primă instanță, competența de judecată în căile de atac a Înaltei Curți de Casație și Justiție este stabilită potrivit principiului proximității gradelor de jurisdicție, iar dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc.

pen. sunt incidente numai în cazul judecății în primă instanță sau în caz de desființare ori casare cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă să judece în primă instanță potrivit calității persoanei, nefiind incidente în cazul judecății în căile de atac. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2947 din 1 octombrie 2013 Prin sentința penală nr. 2148 din 17 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria lași s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 300 alin. (2) și art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., restituirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței , a cauzei penale privind pe inculpatul B.V., administrator la societatea I. și pe inculpata societatea I., prin mandatar B.C., ambii inculpați cercetați pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, fiind învestită Curtea de Apel Iași . Prin decizia penală nr. 82 din 29 ianuarie 2013 , Curtea de Apel Iași a dispus, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (2) C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași vizând pe inculpatul B.V. și pe inculpata societatea I., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel lași a reținut următoarele: La termenul din 15 ianuarie 2013, procurorul de ședința a invocat necesitatea solicitării unor relații de la Biroul Electoral Central cu privire la inculpatul din prezenta cauza, în sensul de a se verifica dacă a dobândit calitatea de deputat ca urmare ultimelor alegeri electorale.

Făcându-se verificări pe site-ul Camerei Deputaților, a rezultat ca numitul B.V., inculpat în prezenta cauză, a dobândit calitatea de deputat în urma alegerilor electorale din luna decembrie 2012, precum și prin depunerea jurământului în această calitate. În raport cu aceste constatări, la termenul din 29 ianuarie 2013, a fost pusă în discuția părților excepția necompetenței materiale a curții de apel în soluționarea recursului, raportat la calitatea specială dobândită de inculpatul B.V. Examinând excepția invocată, Curtea de Apel Iași a apreciat că aceasta este întemeiată, în esență, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepția de necompetență materială și cea de necompetență după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, excepțiile de necompetență pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părți sau puse în discuția părților din oficiu. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de senatori și deputați, iar în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din același cod, atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate , numai în cazurile în care: a) fapta are legătura cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanță.

Astfel, doar atunci când competența de judecată în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ca parlamentar, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a judeca în primă instanță cauza (în acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ; a se vedea Secția penală, sentința nr. 1 din 12 ianuarie 2009). Deci dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au în vedere împrejurarea că instanța competenta după calitatea persoanei își menține competența de soluționare a cauzei atunci când inculpatul a pierdut calitatea cerută de lege pentru a fi judecat de o altă instanță decât cea comună, doar în măsura în care infracțiunile care formează obiectul sesizării instanței au fost săvârșite în legătura cu îndatoririle de serviciu.

Rezultă, așadar, că dobândirea calității de senator/deputat, indiferent de momentul în care are loc, atrage de drept competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din procesul-verbal întocmit de Biroul Electoral Central, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților din 9 decembrie 2012, afișat pe site-ul instituției, figurează numitul B.V., candidat din partea Partidului P., pentru un colegiu uninominal din Iași. Așa cum rezultă de pe site-ul oficial al Camerei Deputaților, ședința Camerei Deputaților din 20 decembrie 2012 , când deputații au depus jurământul, a avut următoarea ordine de zi: - prezentarea denumirii, componenței numerice și conducerii grupurilor parlamentare; - prezentarea și adoptarea raportului Comisiei de validare; - depunerea jurământului de credința față de țară și popor de către deputați, în ședință solemnă etc. , ceea ce conduce la concluzia ca numitul B.V.

„a intrat în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a camerei din care face parte”, fiind îndeplinită atât condiția validării alegerii, cât și a depunerii jurământului, potrivit dispozițiilor art. 70 din Constituția României, fiind fără relevanță din această perspectivă distincția dintre mandatul de parlamentar și calitatea de deputat sau senator (a se vedea sentința penală nr. 1090 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului București). Așa fiind, conform art. 29 C. proc. pen., competența în prezenta cauză aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu calitatea persoanei, respectiv calitatea de deputat a uneia dintre persoanele trimise în judecată, respectiv inculpatul B.V.

La termenul din 1 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - din oficiu - a pus în discuție excepția de necompetență, având în vedere următoarele: Această împrejurare, legată de dobândirea calității de parlamentar a inculpatului în cursul judecării recursului, deci ulterior pronunțării hotărârii în primă instanță, nu determină o schimbare a competenței de soluționare a căilor de atac declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 29 pct. 1 și 2 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, d) infracțiunile săvârșite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege în competența sa, iar ca instanță de recurs, judecă: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție , precum și alte cazuri prevăzute de lege.

Se constată, așadar, că legiuitorul stabilește competența după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai atunci când judecă cauza în primă instanță. În căile de atac, competența Înaltei Curți de Casație și Justiție este stabilită potrivit principiului proximității gradelor de jurisdicție, aceasta soluționând recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în prima instanță și în apel de către curțile de apel, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de Secția penală a instanței supreme. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența funcțională de a soluționa prezenta cauza ca instanță de recurs. De asemenea, nici nu s-ar putea pune chestiunea juridică a recalificării căilor de atac declarate împotriva sentinței.

În consecință, în raport cu modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze competența de judecată în căile de atac (în care competența este stabilită în raport cu instanța care a pronunțat hotărârea atacată și nu cu calitatea persoanei inculpate), se constată că dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în fața instanțelor de fond, respectiv numai în caz de desființare/casare cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă să judece în primă instanță potrivit calității persoanei.

Față de împrejurarea că nu există norme care să reglementeze situațiile de genul celor ivite în prezenta cauză, nu se poate face decât aplicarea dispozițiilor legale în vigoare privitoare la competența materială și funcțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis la Curtea de Apel Iași recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași, privind pe intimatul inculpat B.V. și intimata inculpată persoană juridică societatea I.