ÎCCJ, decizie (scj.ro #83722)

Competența

în caz de schimbare a calității inculpatului. Dobândirea calității de deputat

în cursul judecării recursului

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea generală. Competența. Dispoziții comune

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

competența în caz de schimbare a calității inculpatului

-

dobândirea calității de deputat în cursul judecării

recursului

C. proc. pen.,

art. 29 pct. 1, art. 40 alin.

(2)

Dobândirea calității de deputat în cursul judecării recursului

nu determină schimbarea competenței de soluționare a căii de atac, întrucât art.

29 pct. 1 C. proc. pen. stabilește competența după calitatea persoanei a

Înaltei Curți de Casație și Justiție numai pentru judecata în primă instanță,

competența de judecată în căile de atac a Înaltei Curți de Casație și Justiție

este stabilită potrivit principiului proximității gradelor de jurisdicție, iar

dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. sunt incidente numai în cazul

judecății în primă instanță sau în caz de desființare ori casare cu trimitere

spre rejudecare la instanța competentă să judece în primă instanță potrivit

calității persoanei, nefiind incidente în cazul judecății în căile de atac.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2947 din 1 octombrie 2013

Prin sentința penală nr. 2148 din 17 iulie 2012 pronunțată de

Judecătoria lași s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 300 alin. (2) și art.

332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc.  pen.,

restituirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru refacerea

urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței

,

a cauzei penale privind pe inculpatul B.V., administrator la

societatea I. și pe inculpata societatea I., prin mandatar B.C., ambii

inculpați cercetați pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Judecătoria Iași, fiind învestită Curtea de Apel Iași

.

Prin decizia penală nr. 82 din 29 ianuarie 2013

,

Curtea de Apel Iași a dispus, în baza

dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (2) C. proc.

pen., declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de Parchetul

de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași vizând pe inculpatul B.V. și pe inculpata societatea I., în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel lași a reținut

următoarele:

La termenul din 15 ianuarie 2013, procurorul de ședința a

invocat necesitatea solicitării unor relații de la Biroul Electoral Central cu privire la inculpatul din prezenta cauza, în sensul de a se

verifica dacă a dobândit calitatea de deputat ca urmare ultimelor alegeri

electorale.

Făcându-se verificări pe site-ul Camerei Deputaților, a rezultat

ca numitul B.V., inculpat în prezenta cauză, a dobândit calitatea de deputat în

urma alegerilor electorale din luna decembrie 2012, precum și prin depunerea

jurământului în această calitate.

În raport cu aceste constatări, la termenul din 29 ianuarie 2013, a fost pusă în discuția părților excepția necompetenței materiale a curții de apel în

soluționarea recursului, raportat la calitatea specială dobândită de inculpatul

B.V.

Examinând excepția invocată, Curtea de Apel Iași a apreciat că

aceasta este întemeiată, în esență, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepția de

necompetență materială și cea de necompetență după calitatea persoanei pot fi

ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii

definitive.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege,

excepțiile de necompetență pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părți

sau puse în discuția părților din oficiu.

Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative

la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității.

Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție

judecă în primă

instanță infracțiunile săvârșite de senatori și deputați, iar în conformitate

cu dispozițiile art. 40 alin.

(1)

din același cod, atunci când competența instanței este determinată de calitatea

inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după

săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate

,

numai în cazurile în care: a) fapta are legătura cu

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă

instanță.

Astfel, doar atunci când competența de judecată în primă

instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost determinată de calitatea

inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă

fapta nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ca parlamentar, Înalta Curte

de Casație și Justiție nu are competența de a judeca în primă instanță cauza

(în acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție

;

a se vedea Secția penală,

sentința nr. 1 din 12 ianuarie 2009).

Deci dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au în

vedere împrejurarea că instanța competenta după calitatea persoanei își menține

competența de soluționare a cauzei atunci când inculpatul a pierdut calitatea

cerută de lege pentru a fi judecat de o altă instanță decât cea comună, doar în

măsura în care infracțiunile care formează obiectul sesizării instanței au fost

săvârșite în legătura cu îndatoririle de serviciu.

Rezultă, așadar, că dobândirea calității de senator/deputat,

indiferent de momentul în care are loc, atrage de drept competența Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Din procesul-verbal întocmit de Biroul Electoral Central,

privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților din 9

decembrie 2012, afișat pe site-ul instituției, figurează numitul B.V., candidat

din partea Partidului P., pentru un colegiu uninominal din Iași.

Așa cum rezultă de pe site-ul oficial al Camerei Deputaților,

ședința Camerei Deputaților din 20 decembrie 2012

,

când deputații au depus jurământul, a avut următoarea ordine de

zi:

- prezentarea denumirii, componenței numerice și conducerii

grupurilor parlamentare;

- prezentarea și adoptarea raportului Comisiei de validare;

- depunerea jurământului de credința față de țară și popor de

către deputați, în ședință solemnă etc.

,

ceea ce conduce la concluzia ca numitul B.V. „a intrat în exercițiul mandatului

la data întrunirii legale a camerei din care face parte”, fiind îndeplinită

atât condiția validării alegerii, cât și a depunerii jurământului, potrivit

dispozițiilor art. 70 din Constituția României, fiind fără relevanță din

această perspectivă distincția dintre mandatul de parlamentar și calitatea de

deputat sau senator (a se vedea sentința penală nr. 1090 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului București).

Așa fiind, conform art. 29 C. proc. pen., competența în prezenta cauză aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu calitatea

persoanei, respectiv calitatea de deputat a uneia dintre persoanele trimise în

judecată, respectiv inculpatul B.V.

La termenul din 1 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție - din oficiu - a pus în discuție excepția de necompetență, având în

vedere următoarele:

Această împrejurare, legată de dobândirea calității de

parlamentar a inculpatului în cursul judecării recursului, deci ulterior

pronunțării hotărârii în primă instanță, nu determină o schimbare a competenței

de soluționare a căilor de atac declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria

Iași, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 pct. 1 și 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile

săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite

de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții

Constituționale, d) infracțiunile săvârșite de către membrii Consiliului

Superior al Magistraturii; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei

Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

;

f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte

cauze date prin lege în competența sa, iar ca instanță de recurs, judecă: a)

recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de

curțile de apel și Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel și

Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale

pronunțate, în prima instanță, de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție

,

precum și alte cazuri

prevăzute de lege.

Se constată, așadar, că legiuitorul stabilește competența după

calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai atunci când

judecă cauza în primă instanță.

În căile de atac, competența Înaltei Curți de Casație și

Justiție este stabilită potrivit principiului proximității gradelor de

jurisdicție, aceasta soluționând recursurile împotriva hotărârilor penale

pronunțate în prima instanță și în apel de către curțile de apel, precum și

recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de

Secția penală a instanței supreme.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are

competența funcțională de a soluționa prezenta cauza ca instanță de recurs. De

asemenea, nici nu s-ar putea pune chestiunea juridică a recalificării căilor de

atac declarate împotriva sentinței.

În consecință, în raport cu modul în care legiuitorul a înțeles

să reglementeze competența de judecată în căile de atac (în care competența

este stabilită în raport cu instanța care a pronunțat hotărârea atacată și nu

cu calitatea persoanei inculpate), se constată că dispozițiile art. 40 alin.

(2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calității după săvârșirea

infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor

săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în fața instanțelor de fond, respectiv numai în caz de

desființare/casare cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă să

judece în primă instanță potrivit calității persoanei.

Față de împrejurarea că nu există norme care să reglementeze

situațiile de genul celor ivite în prezenta cauză, nu se poate face decât

aplicarea dispozițiilor legale în vigoare privitoare la competența materială și

funcțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis la Curtea de Apel Iași recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva

sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași, privind pe intimatul inculpat B.V. și intimata inculpată persoană juridică societatea I.