ÎCCJ, decizie (scj.ro #202435)

Reabilitare judecătorească. Competență după calitatea persoanei

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Procedura reabilitării judecătorești

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- reabilitare

-

competență după calitatea persoanei

Decizia RIL nr. 83/2007

C. proc. pen.,

art. 529

În cazul modificării normelor legale de competență, astfel încât instanței care a judecat o cauză în primă instanță nu îi mai revine această competență la momentul introducerii unei cereri de reabilitare, aceasta va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, conform deciziei nr. 83/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii.

I.C.C.J. Secția penală, sentința nr. 88 din 14 februarie 2023

Prin sentința penală nr. 177 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală în dosarul nr. x/1/2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 20 din 04 februarie 2013 pronunțată de Completul de 5 Judecători al instanței supreme în dosarul nr. x/1/2012, urmare a respingerii recursurilor formulate, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, a fost condamnat inculpatul A la două pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din Codul penal pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 254 alin. (1) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 254 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din Codul penal pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății, într-un scop contrar intereselor societății.

În baza art. 290 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere de informații cu caracter secret ori confidențial în afara cadrului legal.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea de către inculpatul A a pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din Codul penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal.

În baza art. 86

1

Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

La data de 12 ianuarie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea de reabilitare formulată de petentul A, cauza fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 14 februarie 2023, pentru când au fost atașate dosarul în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare și cazierul judiciar al petentului.

La acest termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței instanței supreme, solicitând trimiterea cererii de reabilitare, spre competentă soluționare la Curtea Militară de Apel București,.

Procedând la verificarea propriei competențe materiale și după calitatea persoanei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază excepția invocată de Parchet ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reglementând competența de soluționare a reabilitării judecătorești, art. 529 Cod procedură penală, stabilește că aceasta aparține fie instanței care a judecat, în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Așadar, în materia cererii de reabilitare judecătorească, legiuitorul stabilește o competență materială și teritorială alternativă, însă, în ambele situații, aceasta se stabilește în funcție de instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea. Se observă, astfel că textul de lege menționat face trimitere la „instanța care a judecat în primă instanță cauza”, referindu-se, așadar, la cauza penală în întregul său, respectiv la toate infracțiunile și persoanele care au format obiectul judecății, fără a se face vreo distincție în funcție de titularul cererii promovată în condițiile art. 527 și următoarele Cod procedură penală.

În acest context, se constată că instanța care a judecat în primă instanță cauza în care a fost condamnat petentul A, este Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât în reglementarea anterioară - art. 29 pct. 1 lit. f) Cod procedură penală (1968) forma în vigoare la data trimiterii în judecată – 10 mai 2007, aceasta era competentă să judece dosarele în care erau cercetate și persoane care aveau calitatea de generali, cum era și în speța de față, în care competența instanței supreme a fost determinată de faptul că inculpatul A deținea respectiva calitate.

Totodată, trebuie precizat că, la data introducerii cererii de reabilitare (12 ianuarie 2023), ca urmare a schimbării normelor legale de competență, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, Curtea Militară de Apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite, între altele, de generali, care, potrivit ar. 29 pct. 1 lit. f) Cod procedură penală (1968), erau judecate în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În plus, se observă că, în actuala reglementare, legiuitorul a păstrat regula, deja consacrată în legislația anterioară, potrivit căreia, atunci când într-o cauză penală sunt judecați și militari și civili, competența revine instanței civile, regulă în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [

Cauza Maszni contra României

(2006)] și a Curții Constituționale (Decizia nr. 617/2007).

Într-o atare situație, având în vedere că, prin schimbarea normelor legale de competență, instanța care a judecat cauza în primă instanță nu îi mai revine această competență la momentul introducerii cererii de reabilitare, Înalta Curte apreciază că, în cauză, au aplicabilitate, în continuare, cele statuate prin recursul în interesul legii, respectiv Decizia nr. 83/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în sensul că, în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Raportând aceste considerații teoretice la cele anterior menționate, precum și în raport de domiciliul petentului, în conformitate cu dispozițiile art. 529 teza a II-a Cod procedură penală, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite spre judecare cererea de reabilitare formulată de petentul

A

privind condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 177 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală în dosarul nr. x/1/2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 20 din 04 februarie 2013 pronunțată de Completul de 5 Judecători al instanței supreme în dosarul nr. x/1/2012.