ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 921 din 14 noiembrie 2024 a Judecătoriei Sectorului 2 București, secția penală, în baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 529 din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea formulată de petentul A., s-a solicitat reabilitarea judecătorească în raport de condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. b) C. pen., ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 559/03.11.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 2/06.01.2006 a Curții de Apel Ploiești.

La termenul de judecată din data de 30.10.2024, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, cu consecința declinării soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Având în vedere situația concretă din speță și prevederile art. 529 din C. proc. pen., instanța a constatat că Tribunalul Prahova a judecat în primă instanță cauza în care s-a dispus condamnarea petentului, conform sentinței penale nr. 559/03.11.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 2/06.01.2006 a Curții de Apel Ploiești.

Ca urmare a declinării, cauza având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția penală, la data de 19 noiembrie 2024, sub numărul de dosar x/2024

Prin sentința penală nr. 50 din 14 martie a Tribunalului Prahova, secția penală, în baza art. 529 și art. 47 din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată de procuror și s-a constatat necompetența materială a Tribunalului Prahova.

În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul A. către Judecătoria Sectorului 2 București.

În baza art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Prahova și Judecătoria Sectorului 2 București.

S-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Prahova a constatat că petentul a solicitat reabilitarea judecătorească cu privire la o condamnare de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 559/03.11.2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 2/06.01.2006 a Curții de Apel Ploiești.

Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 529 din C. proc. pen., potrivit cărora competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate, precum și Decizia nr. LXXXIII (83)/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 780 din 21.11.2008, care a stabilit că în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitate va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Prin urmare, s-a constatat că petentul-condamnat domiciliază în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță care s-a apreciat a fi competentă material să judece în primă instanță infracțiunile de tâlhărie.

Cauza a fost înregistrată la 21 martie 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, fiind acordat termen la data de 26 martie 2025.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze, solicitând unei a treia instanțe stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Reglementând competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească, art. 529 din C. proc. pen. stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, competența fiind, așadar, alternativă.

Examinând, în acest context, cererea formulată de petentul A., se constată că acesta a solicitat reabilitarea cu privire la condamnarea la pedeapsa de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. b) din C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 559/03.11.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 2/06.01.2006 a Curții de Apel Ploiești.

Înalta Curte constată că Tribunalului Prahova i-ar fi revenit competența de soluționare potrivit art. 529 din C. proc. pen. ca instanță care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, însă la data formulării cererii de reabilitare judecătorească, respectiv la 17 octombrie 2024, competența materială pentru infracțiunea de tâlhărie nu mai revine tribunalului, ci judecătoriei.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de reabilitare, astfel cum au fost interpretate dispozițiile legale în această materie prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în caz de modificare a normelor de competență, aparține instanței competente să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii. Așa fiind, instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Așa fiind, în raport de natura infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul A., conform art. 35 și 36 din C. proc. pen. raportat la art. 529 din C. proc. pen., instanța competentă să judece cererea de reabilitare este judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, respectiv sector 2, București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2025.