ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

23.05.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Deliberând asupra competenței de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului București, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 682 din 14 martie 2022 pronunțată de Judecătoria Sector 5, în baza art. 47, art. 50 și art. 529 din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu. S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect reabilitare privind pe petentul A., în favoarea Tribunalul Militar București.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 21.02.2023 s-a înregistrat pe rolul instanței, cererea de reabilitare formulată de către petentul A. cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 211 alin. (2), lit. a) și e) vechiul C. pen. cu aplicabilitatea art. 75 lit. c) vechiul C. pen., prin Sentința penală nr. 69 din 18.04.2001, pronunțată de Tribunalul Militar București, în Dosarul nr. x/2000, definitivă prin decizia penală 4052/27.09.2022, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția Penală.

În motivarea cererii, în esență, petentul a arătat că a fost condamnat la 7 ani de închisoare de Tribunalul Militar Teritorial pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e vechiul C. pen. cu aplicabilitatea art. 75 lit. c) vechiul C. pen., prin Sentința penală nr. 69 din data de 18.04.2001, în drept, fiind invocate disp. art. 168 C. pen.

Analizând actele și înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 69 din 18.04.2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă prin Decizia penală nr. 4052 din 27.09.2002 a Curții Supreme de Justiție, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Potrivit art. 529 din C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate. Cum în prezenta cauză condamnarea suferită de petent privește o infracțiune ce este de competența tribunalului militar (fiind soldat la data săvârșirii infracțiunii), s-a apreciat că singura instanță competentă să se pronunțe asupra cererii de reabilitare, așa cum prevăd și dispozițiile legale anterior enunțate, este Tribunalul Militar București.

Prin Sentința penală nr. 44 din 05 mai 2023 Tribunalului Militar București în baza art. 529 din C. proc. pen. rap. la art. 35 alin. (1), art. 37 alin. (1) și art. 44 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale și după calitatea persoanei a Tribunalului Militar București. În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. S-a constatat existența conflictului negativ de competență și în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a înaintat dosarul cauzei instanței superioare comune, Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit disp. art. 529 din C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pe care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

De asemenea, conform Deciziei de îndrumare nr. 8/1969, care este de actualitate și în prezent, Tribunalul Suprem a dispus:

"Competența de judecată a cererii de reabilitare privind condamnarea pronunțată de un tribunal militar aparține fie tribunalului militar care a judecat în primă instanță, fie instanței civile de același grad în a cărei rază teritorială se află domiciliul condamnatului ....]"

Din lecturarea celor de mai sus, a rezultat faptul că legea conferă o competență alternativă de soluționare a cererii privind reabilitarea judecătorească, iar alegerea instanței competente este lăsată de lege la latitudinea persoanei condamnate, care solicită reabilitarea. Odată investită instanța, ea nu mai poate aprecia asupra competenței după calitatea persoanei, însă poate aprecia asupra celei materiale sau teritoriale, după caz.

Sub imperiul C. proc. pen. din 1968, Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit prin Decizia nr. LXXIII (83) din 10.12.2007 că "dispozițiile art. 494 teza 1 C. proc. pen. se interpretează sensul că în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare se soluționează de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii"

Cum textul art. 494 teza I din C. proc. pen. din 1968, interpretat de instanța supremă, avea acel conținut ca și actuala reglementare din art. 529 teza I din C. proc. pen., iar practica instanțelor a fost constantă, în sensul că cererea de reabilitare judecătorească, fiind subsecventă condamnării, urmează, sub aspectul competenței, regimul cauzei în care a fost pronunțată condamnarea, existent la momentul introducerii cererii de reabilitare, considerând că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 își păstrează aplicabilitatea.

Astfel, s-a constatat că în speța de față, în privința condamnării dispuse prin Sentința penală nr. 69 18.04.2001 a Tribunalului Militar Teritorial București (în prezent Tribunalul Militar București) infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) din C. pen., pentru care a fost condamnat petentul A., este în prezent incriminată în cuprinsul art. 233 din C. pen.

Potrivit art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., judecătoria este competentă să judece în primă instanță această infracțiune, având în vedere că din cuprinsul Sentinței penale nr. 69 din 18.04.200 Tribunalului Militar Teritorial București reiese că au fost condamnați un număr de patru inculpați, dintre care 2 militari și 2 civili potrivit competenței la aceea dată.

În prezent, conform art. 44 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei ar aparține instanței civile, întrucât între instanța militară (competentă în raport cu inculpatul militar, la data faptei, A.) și cea civilă (competentă în raport cu inculpații civili), competența revine acesteia din urmă.

De asemenea, s-a constatat că la momentul formulării cererii de reabilitare petentul nu mai avea calitatea de militar, iar în raport de aceasta, competența de judecare a faptei ar aparține în prezent instanței civile, mai exact judecătoriei. Petentul condamnat a ales să sesizeze pentru judecarea cererii de reabilitare Judecătoria Sectorului 5 București, instanța pe raza căreia acesta își are, de altfel, domiciliul.

Astfel, s-a apreciat că în mod greșit Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu (în realitate aceasta constituind atât excepția necompetenței materiale, cât și după calitatea persoanei) și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar București, motivând că singura instanță competentă să judece cauza este Tribunalul Militar București, în considerarea calității de militar a petentului condamnat, avută la data săvârșirii infracțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data 19 mai 2023, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 23 mai 2023.

Examinând conflictul negativ de competență cu privire la competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, pentru următoarele considerente:

La data de 21 02.2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 a fost înregistrată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 168 din C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani.

În ceea ce privește instanța competentă, dispozițiile art. 529 din C. proc. pen., prevăd expres că este competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Singura condiție care trebuie îndeplinită este ca instanța sesizată să fie cea care a pronunțat în primă instanță condamnarea pentru care se cere reabilitarea (sau, după caz, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul), cu excepția situației în care se schimbă normele de competență.

Prin Decizia RIL nr. 83 din data de 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 780 din 21 noiembrie 2008, s-a statuat că dispozițiile art. 494 teza I din C. proc. pen. anterior, corespondent cu art. 529 teza I din C. proc. pen. se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii. În cuprinsul deciziei anterior menționată, s-a arătat că, instituția reabilitării este particularizată ca o procedură specială în cuprinsul C. proc. pen. și, având un caracter autonom, este guvernată de regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală. Această decizie a instanței supreme rămâne obligatorie în continuare pentru instanțe, în condițiile în care dispozițiile legale actuale nu conțin modificări de natură să afecteze aplicabilitatea acesteia.

Așa fiind, Înalta Curte constata că, instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Potrivit art. 44 alin. (4) din C. proc. pen., dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

Prin Sentința penală nr. 69 din 18.04.2001, pronunțată de Tribunalul Militar București, în Dosarul nr. x/2000, definitivă prin decizia penală 4052/27.09.2022 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția Penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) din C. pen. anterior, art. 233 din actualul C. pen. și la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev de art. 323 alin. (1) din C. pen. anterior, în actualul C. pen. fiind reglementată de art. 367 din C. pen. - constituirea unui grup infracțional organizat.

La data formulării cererii de reabilitare (21.02.2023), infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev de art. 367 din C. pen., potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen. aparține tribunalului, ca instanță civilă, astfel că, în raport de dispozițiile art. 44 alin. (5) și art. 36 alin. (1) din C. proc. pen., competența revine instanței civile competente în grad la momentul formulării cererii de reabilitare, respectiv tribunalului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.