ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 iulie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea în data de 09.03.2021 sub nr. x/2021, petentul condamnat A. a solicitat instanței să dispună reabilitarea sa în raport de condamnarea la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. anterior, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 102/18.10.1993 (dosar nr. x/1993), pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), definitivă prin decizia penală nr. 2 din 17.01.1995 (dosar nr. x/1994) a Curții Supreme de Justiție, secția Militară.

Cererea a fost motivată în fapt și în drept pe dispozițiile art. 168 C. proc. pen. și art. 529 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 4230/13.04.2021, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în temeiul art. 529 C. proc. pen., coroborat cu art. 47 alin. (1) C. proc. pen., a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Militar București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Tulcea a reținut, în esență, că, din fișa de cazier a petentului rezultă că acesta a fost condamnat de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București) la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. anterior, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, fiind incidente dispozițiile referitoare la reabilitarea judecătorească.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate. Așadar, legiuitorul instituie o competență alternativă în ceea ce privește cererea de reabilitare judecătorească: instanța care a judecat în primă instanță cauza sau instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Întrucât instanța care a judecat în primă instanță cauza a fost Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), Tribunalul Tulcea a reținut că instanța militară este instanța competentă a soluționa cererea de reabilitare judecătorească.

De asemenea, s-a reținut că Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București) este competent deoarece este instanța militară corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul (acesta locuiește în com. Valea Nucarilor, sat Iazurile, jud. Tulcea, conform înscrisurilor de la dosar).

Prin sentința penală nr. 72 din data de 26.05.2021, pronunțată de Tribunalul Militar București, în baza art. 47 C. proc. pen. rap. la art. 529 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Militar București, excepții invocate din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul condamnat A., în favoarea Tribunalului Tulcea.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Tulcea și Tribunalul Militar București și, în consecință, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea regulatorului de competență, instanță căreia i-a fost trimis dosarul.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Militar București a reținut, în esență, că, prin sentința penală nr. 102/18.10.1993, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, (dosar nr. x/1993) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la:

- 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. anterior, în condițiile art. 75 lit. a) C. pen. anterior;

- 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. anterior;

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. anterior;

- 1 (un) an închisoare pentru trei infracțiuni de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. a) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, sporită cu 6 (șase) luni, urmând ca inculpatul să execute 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Prin hotărârea de condamnare, potrivit art. 71 C. pen. anterior, i s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. anterior.

Prin hotărârea sus-menționată a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Județean Tulcea și a fost obligat inculpatul în solidar cu ceilalți inculpați să plătească suma de 7.049 RON (ROL) plus dobânzile legale de la rămânerea definitivă a hotărârii până la plata integrală a prejudiciului.

De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Stomatologie București și a fost obligat inculpatul în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 5.347 RON (ROL) cu titlu de despăgubiri civile, la care s-au adăugat dobânzile legale de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a prejudiciului.

S-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A. până la concurența sumei de 12.396 RON (ROL) și a dobânzilor aferente.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile B., C. și D. și a fost obligat inculpatul în solidar cu ceilalți inculpați la plata despăgubirilor civile după cum urmează: la 7.049 RON (ROL) către B., la 7.566 RON (ROL) către C. și la 38.866 RON (ROL) către D..

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă E., a fost obligat inculpatul în solidar cu ceilalți, la plata sumei de 110.000 cu titlu de despăgubiri civile.

Inculpatul a fost obligat la plata către stat cu titlu de cheltuieli judiciare a sumei de 10.000 RON (ROL).

Prin decizia penală nr. 23/10.05.1994 a Curții Militare de Apel București (dosar nr. x/1993), a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 102/18.10.1993, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.

S-a dispus deducerea duratei arestării preventive de la 13.12.1992 până la 10.05.1994.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 RON (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 2/17.01.1995, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția Militară (dosar nr. x/1994) a fost respins recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 23 din 10.05.1994 a Curții Militare de Apel.

Tribunalul Militar București a reținut că, potrivit art. 529 C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă, la data introducerii cererii, domiciliază în străinătate.

În opinia acestei instanțe, textul art. 529 C. proc. pen. trebuie să fie interpretat în sensul că soluționarea cererii de reabilitare este de competența instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe; în cazul în care cel condamnat locuiește în altă localitate, competentă este instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

În speță, petentul condamnat are domiciliul în jud. Tulcea, localitate care se află în circumscripția Tribunalului Militar Tulcea, instanța corespunzătoare în grad cu Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), instanță care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea și, ca atare, această instanță ar trebui să soluționeze cererea de reabilitare judecătorească.

S-a mai reținut că, prin Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii și a stabilit că:

"Dispozițiile art. 494 teza I din C. proc. pen. anterior se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."

Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a reținut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese deci că într-o asemenea situație ne aflăm în fața a două cauze diferite, cea dintâi, în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Față de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală.

Așa fiind, s-a conchis că instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

S-a reținut că, ulterior hotărârii de condamnare, dispozițiile C. proc. pen. anterior au suferit modificări substanțiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 281/2003 și 356/2006, dar și ca urmare a hotărârii CEDO - Maszni contra României, tribunalul militar fiind competent să judece în primă instanță infracțiunile prevăzute în art. 331-352 din C. pen. anterior, precum și alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date în competența altor instanțe; în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revenea instanței civile.

De asemenea, s-a apreciat că, potrivit actualei reglementări, tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, iar dacă după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad și dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile, sau instanței civile echivalente în grad instanței superioare miliare.

Față de modificarea normelor de competență și având în vedere Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care își păstrează actualitatea, dispozițiile art. 529 teza I din C. proc. pen. (instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul este în prezent instanța competentă din punct de vedere material și după calitatea persoanei să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii (acțiunea penală având ca obiect infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. anterior, în condițiile art. 75 lit. a) C. pen. anterior, săvârșită de inculpatul civil F. - infracțiune ce are corespondent în legea nouă, art. 195 C. pen. anterior, neavând relevanță, în ceea ce privește cererea de reabilitare judecătorească, faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu complicitatea, printre alții, a doi militari, unul în termen (petentul-condamnat A. și fratele său serg. G.).

Față de criteriile prev. de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., din punct de vedere al competenței teritoriale, s-a apreciat că Tribunalul Tulcea este în prezent instanța competentă să judece cauza în primă instanță, infracțiunea fiind săvârșită în com. Valea Nucarilor, sat Iazurile, jud. Tulcea, iar inculpații au fost prinși în aceeași localitate.

Astfel, s-a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., cererea de reabilitare trebuie să fie soluționată de către Tribunalul Tulcea, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul petentul condamnat. De altfel, Tribunalul Tulcea este instanța civilă echivalentă în grad și cu instanța militară care a judecat cauza în primă instanță, respectiv Tribunalul Militar București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Tulcea este competent să soluționeze cererea de reabilitare formulată de petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Reglementând competența de soluționare a cererii de reabilitare, art. 529 C. proc. pen. stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, competența fiind, așadar, alternativă.

Examinând, în acest context, cererea formulată de petentul A., se constată că acesta a solicitat instanței să dispună reabilitarea sa în raport de condamnarea la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. anterior, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 102/18.10.1993 (dosar nr. x/1993), pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), definitivă prin decizia penală nr. 2 din 17.01.1995 (dosar nr. x/1994) a Curții Supreme de Justiție, secția Militară.

Înalta Curte constată că, deși pedepsele pentru care se solicită reabilitarea, au fost pronunțate de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), acest aspect nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței de soluționare a cererii petentului A., având în vedere cele stabilite prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 83/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 21 noiembrie 2008), referitoare la instanța competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești în situația în care, prin schimbarea normelor legale de competență, instanța care a judecat cauza în primă instanță nu mai are această competență în momentul introducerii cererii, cum este situația în cauză.

Astfel, potrivit deciziei menționate, care, în continuare, își găsește aplicabilitate, "în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii".

În prezent, potrivit art. 44 alin. (4) C. proc. pen., dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

Cum, la momentul formulării cererii de reabilitare (04 martie 2021), infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 102/18.10.1993 (dosar nr. x/1993), pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), definitivă prin decizia penală nr. 2 din 17.01.1995 (dosar nr. x/1994) a Curții Supreme de Justiție, secția Militară, sunt date, potrivit art. 36 C. proc. pen., în competența tribunalului, ca instanță civilă, neavând relevanță că infracțiunile au fost comise, printre alții, de doi militari, în raport cu dispozițiile art. 529 C. proc. pen., Tribunalului Tulcea îi revine competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petent.

Totodată, stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de reabilitare în favoarea Tribunalului Tulcea se fundamentează și pe împrejurarea că petentul A. are domiciliul în com. Valea Nucarilor, sat Iazurile, jud. Tulcea, localitate care se află în circumscripția Tribunalului Tulcea.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iulie 2021.