ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2947/2013

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2148 din 17 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus, în baza disp. art. 300 alin. (2) C. proc. pen. și art. 332 alin. (2) C. proc. pen., rap la art. 197 alin. (4) C. proc. pen., restituirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare al instanței, a cauzei penale privind pe inculpatul B.V.I., administrator la SC „I." SRL Iași și pe inculpata SC „I." SRL Iași, cu sediul social în mun. Iași, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J22/285/1999 din 15 aprilie 1999, Cod unic de înregistrare 11713859, prin mandatar B.C., ambii inculpați cercetați pentru infracțiunea prev. și ped.

de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe. Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, fiind investită Curtea de Apel Iași. Prin decizia penală nr. 82 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (2) C. proc. pen. declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași vizând pe inculpatul B.V.I. și pe inculpata SC I. SRL Iași, în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele: La termenul din 15 ianuarie 2013 procurorul de ședința a invocat necesitatea solicitării unor relații de la Biroul Electoral Central cu privire la inculpatul din prezenta cauza, in sensul de a se verifica daca a dobândit calitatea de deputat ca urmare ultimelor alegeri electorale. Făcându-se verificări pe site-ul Camerei Deputaților, a rezultat ca numitul B.V.I., inculpat în prezenta cauză, a dobândit calitatea de deputat in urma alegerilor electorale din luna decembrie 2012, precum si prin depunerea jurământului in aceasta calitate. În raport de aceste constatări, la termenul din 29 ianuarie 2013 a fost pusa in discuția părților excepția necompetentei materiale a Curții de Apel in soluționarea recursului, raportat la calitatea speciala dobândita de inculpatul B.V.

Examinând excepția invocata, Curtea de Apel Iași a apreciat ca aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: Noțiunea de competenta poate fi folosita cu doua sensuri, datorita modurilor de abordare diferite. În primul sens, noțiunea de competenta desemnează dreptul si obligația unui organ judiciar de a desfășura o activitate procesuala intr-o anumita cauza penala. În cel de-al doilea sens, prin competenta se înțelege acea însușire a unei cauze penale de a fi urmărita si judecata de un anumit organ judiciar. Aceasta accepțiune a noțiunii de competenta este cunoscuta si sub denumirea de justițiabilitate. Competenta reprezintă sfera atribuțiilor legale pe care le au organele judiciare in procesul penal.

Sub aspectul competentei funcționale, curtea de apel desfășoară, potrivit art. 28 1 C. proc. pen., următoarele activități: - judeca in prima instanța, in apel, in recurs si soluționează conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecătorii si tribunale din circumscripția sa ori intre judecătoriile din circumscripția unor tribunale diferite aflate insa in circumscripția sa. Competenta materiala a curții de apel este determinata atât in concret, cat si in abstract, judecând in prima instanța următoarele infracțiuni: c) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, de avocați, executori judecătorești, precum si de notari publici; d) alte infracțiuni date prin lege in competenta sa; Sub aspectul competentei funcționale, înalta Curte de Casație si Justiție judecă, potrivit art. 29 C. proc.

pen.: 1. judeca in prima instanța: a) infracțiunile săvârșite de senatori si deputați; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului; d) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali si chestori; e) infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate in condițiile legii si de ceilalți membri ai înaltului Cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; f) infracțiunile săvârșite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii; g) infracțiunile săvârșite de judecătorii si magistrații asistenți de la înalta Curte de Casație si Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe si de procurorii Parchetului Național Anticorupție; e) alte cauze date prin lege in competenta sa; (.) Competenta materiala a înaltei Curți de Casație si Justiție fiind determinata atât in mod abstract, cat si in mod concret.

Potrivit art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepția de necompetenta materiala si cea de necompetenta după calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronunțarea hotărârii definitive. În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, excepțiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părți, sau puse in discuția pârtilor din oficiu. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de senatori și deputați, iar în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din același cod, atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, numai în cazurile în care: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanță.

Astfel, doar atunci când competența de judecată în primă instanță a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ca parlamentar, înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a judeca în primă instanță cauza (in acest sens, este si jurisprudența constanta a I.C.C.J.; a se vedea secția penală, sentința nr. 1 din 12 ianuarie 2009) Deci dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au in vedere împrejurarea ca instanța competenta după calitatea persoanei își menține competenta de soluționare a cauzei atunci când inculpatul a pierdut calitatea ceruta de lege pentru a fi judecat de o alta instanța decât cea comuna, doar in măsura in care infracțiunile care formează obiectul sesizării instanței au fost săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu.

Rezulta așadar ca dobândirea calității de senator/deputat, indiferent de momentul în care are loc, atrage de drept competenta înaltei Curți de Casație și Justiție. Din procesul verbal întocmit de Biroul Electoral Central, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților din 09 decembrie 2012 - Anexa 8 A, afișat pe site-ul instituției, figurează numitul B.V.I. la numărul de ordine 212, candidat din partea Partidului Poporului Dan Diaconescu, pentru colegiul uninominal 12 Iași. Iar așa cum rezultă de pe site-ul oficial al Camerei Deputaților, ședința Camerei Deputaților din 20 decembrie 2012, când deputații au depus jurământul, a avut următoarea ordine de zi: - prezentarea denumirii, componenței numerice și conducerii grupurilor parlamentare.

- prezentarea și adoptarea raportului Comisiei de validare. - depunerea jurământului de credință față de țară și popor de către deputați, în ședință solemna, etc., ceea ce conduce la concluzia ca numitul B.V.„ a intrat în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a camerei din care face parte", fiind îndeplinită atât condiția validării alegerii cat și a depunerii jurământului, potrivit dispozițiilor art. 70 din Constituția României, fiind fără relevanta din aceasta perspectiva distincția dintre mandatul de parlamentar și calitatea de deputat sau senator ( a se vedea sentința penală nr. 1090 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului București) Așa fiind, conform art. 29 C. proc. pen., competența în prezenta cauză aparține înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de calitatea persoanei, respectiv calitatea de deputat a uneia dintre persoanele trimise în judecata, respectiv inculpatul B.V.I.

La termenul din 1 octombrie 2013, înalta Curte - din oficiu - a pus în discuție excepția de necompetență având în vedere următoarele: Această împrejurare, legată de dobândirea calității de parlamentar a inculpatului în cursul judecării recursului, deci ulterior pronunțării hotărârii în primă instanță, nu determină o schimbare a competenței de soluționare a căilor de atac declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 29 pct. 1 și 2 C. proc. pen.

înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, d) infracțiunile săvârșite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali si chestori; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție precum si de procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de casație și Justiție; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege in competenta sa; iar ca instanță de recurs, judecă: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de curțile de apel si Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, in prima instanță, de secția penală a înaltei Curți de Casație si Justiție, precum si alte cazuri prevăzute de lege.

Se constată, așadar, că legiuitorul stabilește competența după calitatea persoanei a înaltei Curți de Casație și Justiție numai atunci când judecă cauza în primă instanță. În căile de atac, competența înaltei Curți este stabilită potrivit principiului proximității gradelor de jurisdicție, aceasta soluționând recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în prima instanță și în apel de către curțile de apel precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima instanță, de secția penală a instanței supreme. În aceste condiții, înalta Curte nu are competența funcțională de a soluționa prezenta cauza ca instanță de recurs. De asemenea, nici nu s-ar putea pune chestiunea juridică a recalificării căilor de atac declarate împotriva sentinței.

În consecință, în raport de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze competența de judecată în căile de atac (în care competența este stabilită în raport de instanța care a pronunțat hotărârea atacată și nu de calitatea persoanei inculpate), se constată că dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în fața instanțelor de fond, respectiv numai în caz de desființare/casare cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă să judece în primă instanță potrivit calității persoanei.

Față de împrejurarea că nu există norme care să reglementeze situațiile de genul celor ivite în prezenta cauză, nu se poate face decât aplicarea dispozițiilor legale în vigoare privitoare la competența materială și funcțională a înaltei Curți de Casație și Justiție PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite la Curtea de Apel Iași recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași, privind pe intimatul inculpat B.V.I. și intimata inculpată persoană juridică SC I. SRL. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.V.I., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.