ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2947/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2947/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 2148 din 17 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a

dispus, în baza disp. art. 300 alin. (2) C. proc. pen. și art. 332 alin. (2) C.

proc. pen., rap la art. 197 alin. (4) C. proc. pen., restituirea la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Iași, pentru refacerea urmăririi penale și a actului de

sesizare al instanței, a cauzei penale privind pe inculpatul B.V.I.,

administrator la SC „I." SRL Iași și pe inculpata SC „I." SRL Iași,

cu sediul social în mun. Iași, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J22/285/1999

din 15 aprilie 1999, Cod unic de înregistrare 11713859, prin mandatar B.C.,

ambii inculpați cercetați pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Împotriva

sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, fiind

investită Curtea de Apel Iași.

Prin

decizia penală nr. 82 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iași a dispus, în

baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (2) C. proc.

pen. declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de Parchetul

de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie

2012 a Judecătoriei Iași vizând pe inculpatul B.V.I. și pe inculpata SC I. SRL

Iași, în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a dispune în

acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele: La termenul din 15

ianuarie 2013 procurorul de ședința a invocat necesitatea solicitării unor

relații de la Biroul Electoral Central cu privire la inculpatul din prezenta

cauza, in sensul de a se verifica daca a dobândit calitatea de deputat ca

urmare ultimelor alegeri electorale.

Făcându-se

verificări pe site-ul Camerei Deputaților, a rezultat ca numitul B.V.I.,

inculpat în prezenta cauză, a dobândit calitatea de deputat in urma alegerilor

electorale din luna decembrie 2012, precum si prin depunerea jurământului in

aceasta calitate.

În

raport de aceste constatări, la termenul din 29 ianuarie 2013 a fost pusa in

discuția părților excepția necompetentei materiale a Curții de Apel in

soluționarea recursului, raportat la calitatea speciala dobândita de inculpatul

B.V.

Examinând

excepția invocata, Curtea de Apel Iași a apreciat ca aceasta este întemeiată

pentru următoarele considerente:

Noțiunea

de competenta poate fi folosita cu doua sensuri, datorita modurilor de abordare

diferite.

În

primul sens, noțiunea de competenta desemnează dreptul si obligația unui organ

judiciar de a desfășura o activitate procesuala intr-o anumita cauza penala.

În

cel de-al doilea sens, prin competenta se înțelege acea însușire a unei cauze

penale de a fi urmărita si judecata de un anumit organ judiciar. Aceasta

accepțiune a noțiunii de competenta este cunoscuta si sub denumirea de

justițiabilitate.

Competenta

reprezintă sfera atribuțiilor legale pe care le au organele judiciare in

procesul penal.

Sub

aspectul competentei funcționale, curtea de apel desfășoară, potrivit art. 28

1

C. proc. pen., următoarele activități:

-

judeca in prima instanța, in apel, in recurs si soluționează conflictele de

competenta ivite intre tribunale sau intre judecătorii si tribunale din

circumscripția sa ori intre judecătoriile din circumscripția unor tribunale

diferite aflate insa in circumscripția sa.

Competenta

materiala a curții de apel este determinata atât in concret, cat si in

abstract, judecând in prima instanța următoarele infracțiuni:

c)

infracțiunile săvârșite de judecătorii

de la judecătorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă

aceste instanțe, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, de avocați,

executori judecătorești, precum si de notari publici;

d)

alte infracțiuni date prin lege in

competenta sa;

Sub

aspectul competentei funcționale, înalta Curte de Casație si Justiție judecă,

potrivit art. 29 C. proc. pen.: 1. judeca in prima instanța:

a)

infracțiunile săvârșite de senatori si deputați;

b)

infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului;

c)

infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, de membrii

Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ si de Avocatul

Poporului;

d)

infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali si chestori;

e)

infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate in condițiile

legii si de ceilalți membri ai înaltului Cler, care au cel puțin rangul de

arhiereu sau echivalent al acestuia;

f)

infracțiunile săvârșite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

g)

infracțiunile săvârșite de judecătorii si magistrații asistenți de la înalta

Curte de Casație si Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea

Militară de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste

instanțe si de procurorii Parchetului Național Anticorupție;

e)

alte cauze date prin lege in competenta sa; (.)

Competenta materiala a înaltei Curți de Casație si Justiție

fiind determinata atât in mod abstract, cat si in mod concret.

Potrivit

art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepția de necompetenta materiala si cea de

necompetenta după calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului

penal, pana la pronunțarea hotărârii definitive.

În

conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, excepțiile de necompetenta

pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părți, sau puse in discuția

pârtilor din oficiu.

Conform

art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la competența după

materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte

de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de

senatori și deputați, iar în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin.

(1)

din același cod, atunci când competența

instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne

competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu

mai are acea calitate, numai în cazurile în care: a) fapta are legătură cu

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă

instanță.

Astfel,

doar atunci când competența de judecată în primă instanță a înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator

sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are legătură cu

atribuțiile de serviciu ca parlamentar, înalta Curte de Casație și Justiție nu

are competența de a judeca în primă instanță cauza (in acest sens, este si

jurisprudența constanta a I.C.C.J.; a se vedea secția penală, sentința nr. 1

din 12 ianuarie 2009)

Deci

dispozițiile art. 40 alin.

(1)

lit. a)

C. proc. pen. au in vedere împrejurarea ca instanța competenta după calitatea persoanei

își menține competenta de soluționare a cauzei atunci când inculpatul a pierdut

calitatea ceruta de lege pentru a fi judecat de o alta instanța decât cea

comuna, doar in măsura in care infracțiunile care formează obiectul sesizării

instanței au fost săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu.

Rezulta

așadar ca dobândirea calității de senator/deputat, indiferent de momentul în

care are loc, atrage de drept competenta înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din

procesul verbal întocmit de Biroul Electoral Central, privind rezultatele

finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților din 09 decembrie 2012 - Anexa 8

A, afișat pe site-ul instituției, figurează numitul B.V.I. la numărul de ordine

212, candidat din partea Partidului Poporului Dan Diaconescu, pentru colegiul

uninominal 12 Iași.

Iar

așa cum rezultă de pe site-ul oficial al Camerei Deputaților, ședința Camerei

Deputaților din 20 decembrie 2012, când deputații au depus jurământul, a avut

următoarea ordine de zi:

-

prezentarea denumirii, componenței numerice și conducerii grupurilor parlamentare.

-

prezentarea și adoptarea raportului Comisiei de validare.

-

depunerea jurământului de credință față de țară și popor de către deputați, în

ședință solemna, etc., ceea ce conduce la concluzia ca numitul B.V.„ a intrat în

exercițiul mandatului la data întrunirii legale a camerei din care face

parte", fiind îndeplinită atât condiția validării alegerii cat și a

depunerii jurământului, potrivit dispozițiilor art. 70 din Constituția

României, fiind fără relevanta din aceasta perspectiva distincția dintre

mandatul de parlamentar și calitatea de deputat sau senator ( a se vedea

sentința penală nr. 1090 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului București)

Așa

fiind, conform art. 29 C. proc. pen., competența în prezenta cauză aparține

înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de calitatea persoanei,

respectiv calitatea de deputat a uneia dintre persoanele trimise în judecata,

respectiv inculpatul B.V.I.

La

termenul din 1 octombrie 2013, înalta Curte - din oficiu - a pus în discuție

excepția de necompetență având în vedere următoarele:

Această

împrejurare, legată de dobândirea calității de parlamentar a inculpatului în

cursul judecării recursului, deci ulterior pronunțării hotărârii în primă

instanță, nu determină o schimbare a competenței de soluționare a căilor de

atac declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 29 pct. 1 și 2 C. proc. pen. înalta Curte de Casație și

Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori,

deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului;

c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, d)

infracțiunile săvârșite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii

infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali si chestori; e)

infracțiunile săvârșite de judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție

precum si de procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de casație și

Justiție; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și

chestori; g) alte cauze date prin lege in competenta sa; iar ca instanță de

recurs, judecă: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în

prima instanță, de curțile de apel si Curtea Militară de Apel; b) recursurile

împotriva hotărârilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de

apel și Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale

pronunțate, in prima instanță, de secția penală a înaltei Curți de Casație si

Justiție, precum si alte cazuri prevăzute de lege.

Se

constată, așadar, că legiuitorul stabilește competența după calitatea persoanei

a înaltei Curți de Casație și Justiție numai atunci când judecă cauza în primă

instanță.

În

căile de atac, competența înaltei Curți este stabilită potrivit principiului

proximității gradelor de jurisdicție, aceasta soluționând recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunțate în prima instanță și în apel de către curțile de

apel precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în prima

instanță, de secția penală a instanței supreme.

În

aceste condiții, înalta Curte nu are competența funcțională de a soluționa

prezenta cauza ca instanță de recurs. De asemenea, nici nu s-ar putea pune

chestiunea juridică a recalificării căilor de atac declarate împotriva

sentinței.

În

consecință, în raport de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze

competența de judecată în căile de atac (în care competența este stabilită în

raport de instanța care a pronunțat hotărârea atacată și nu de calitatea

persoanei inculpate), se constată că dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen.

(potrivit cărora dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină

schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele

prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în fața

instanțelor de fond, respectiv numai în caz de desființare/casare cu trimitere

spre rejudecare la instanța competentă să judece în primă instanță potrivit

calității persoanei.

Față

de împrejurarea că nu există norme care să reglementeze situațiile de genul

celor ivite în prezenta cauză, nu se poate face decât aplicarea dispozițiilor

legale în vigoare privitoare la competența materială și funcțională a înaltei

Curți de Casație și Justiție

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Trimite

la Curtea de Apel Iași recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Iași împotriva sentinței penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iași,

privind pe intimatul inculpat B.V.I. și intimata inculpată persoană juridică SC

I. SRL.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.V.I., în sumă de

200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.