ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Prin Ordonanța din 14

aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 698/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de intimatul S.M., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție -D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov pentru comiterea

infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. și art. 28, 29 rap. la art. 246 C.

pen.

Prin aceeași

ordonanță s-a disjuns și s-a declinat cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov pentru continuarea

cercetărilor

față de P.C., S.G., G.A., L.M., C.G., L.Z., N.S., P.N., K.V. și P.S. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, 240, 246, 249, 281, 288, 289,

291 C. pen.

Î

n esență, s-a reținut

că petenta C.A. a formulat o plângere penală împotriva primarului,

viceprimarului, a mai multor funcționari din cadrul Primăriei Brașov, precum și

împotriva magistraților P.C., procuror general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov și S.M., procuror șef serviciu din cadrul D.N.A., Serviciul

Teritorial Brașov pentru comiterea mai multor infracțiuni în legătură cu

atribuirea unui apartament cu caracter de locuință de serviciu.

Î

n privința

intimatului S.M., s-a reținut că în calitate de șef serviciu la D.N.A. a trimis

o adresă la Primăria Municipiului Brașov pentru atribuirea unei locuințe de

serviciu, însă acest fapt nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu

și nici vreo infracțiune de fals.

Î

mpotriva acestei

ordonanțe a formulat plângere petenta C.A., care a fost respinsă prin rezoluția

din 6 iunie  2011 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminialistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emisă

sub nr. 4299/1337/H/2/2011.

Î

n aceste condiții,

petenta a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen.,

solicitând desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la Parchet în

vederea continuării cercetărilor.

S-a susținut în

esență că adresa întocmită de intimat a fost folosită într-un dosar civil în

care petenta solicita anularea unei Hotărâri a Consiliului Local Brașov prin

care apartamentul în care locuia a fost repartizat unui polițist din cadrul

D.N.A, deși acestuia i se repartizase anterior o altă locuință în baza aceleiași

adrese.

Efectul depunerii

acestei adrese a fost respingerea acțiunii civile formulate de petenta.

S-au mai formulat

critici și cu privire la soluția de disjungere adoptată prin aceeași ordonanță.

Examinând actul

atacat pe baza lucrărilor și a materialulului din dosarul cauzei, Curtea constată

că plângerea este nefondată.

Curtea reține mai

întâi că, în cazul în care prin același act s-a dispus atât o soluție de

neîncepere a urmăririi penale/scoatere de sub urmărire penală/încetare a

urmăririi penale, dar și o soluție de disjungere a cercetărilor față de alte

persoane, aceasta din urmă nu poate face obiectul cenzurii instanței în procedura

instituită de art. 278

1

C. proc. pen.

Rațiunea

reglementării din articolul sus-menționat este aceea de a putea fi supuse

analizei judecătorului acele soluții prin care fie

se pune capăt

procesului penal încă din faza urmăririi penale (prin scoaterea de sub urmărire

penală sau încetarea procesului penal), fie se consideră că nu există temeiuri

pentru ca acest proces să pornească (prin neînceperea urmăririi penale).

O asemenea rațiune nu

există însă în cazul altor soluții adoptate de procuror, cum este și cea de

disjungere, căci prin ipoteză în aceste situații cercetările nu sunt

finalizate, iar soluția care va fi în final adoptată va putea fi la rândul său

supusă cenzurii judecătorului, fie în procedura instituită în art. 278

1

C. proc. pen., fie în cursul judecății în fond, dacă se va dispune trimiterea

în judecată.

Î

n speță, Curtea

constată că, deși a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen.,

petenta a înțeles să pună în discuție inclusiv aspecte legate de alți

făptuitori, criticând în mod explicit soluția de disjungere adoptată față de

aceștia.

Ori, pentru

considerentele mai sus arătate, o asemenea cenzură nu poate fi făcută în

limitele procedurii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., criticile

petentei fiind așadar în parte inadmisibile.

Î

n privința soluției

dispuse față de intimatul S.M., Curtea reține că efectuarea de către acesta, în

calitate de procuror șef serviciu al D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, a

unei adrese către Primăria Municipiului Brașov prin care solicita atribuirea

unui apartament din fondul locativ al municipalității, cu titlu de locuință de

serviciu pentru a fi repartizat unui salariat care nu posedă locuință pe raza

municipiului Brașov unde se află sediul în care-și desfășoară activitatea, nu

reprezintă o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, după cum nu se

circumscrie nici infracțiunii de fals intelectual.

Î

n fapt, nemulțumirea

petentei vizează împrejurarea că după decesul soțului său, fost procuror la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu s-a dat curs solicitării

acesteia vizând schimbarea titularului contractului de închiriere pe numele său

pentru locuința de serviciu deținută anterior de defunct, invocând în acest

sens dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților.

Este real faptul că

prin Hotărârea Consiliului Local Brașov nr. 406 din 25 mai  2009 apartamentul

ocupat de petentă, ce fusese repartizat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, a trecut la Primăria Municipiului Brașov (ca efect al decesului soțului

său), iar prin H.C.L. nr. 418 din aceeași zi s-a aprobat repartizarea către

D.N.A, Serviciul Teritorial Brașov a unei locuințe, cu destinație de locuință

de serviciu, din fondul locativ al Municipiului Brașov.

Î

mprejurarea că

apartamentul locuit de petentă ar fi fost ulterior repartizat către D.N.A,

urmare a adresei intimatului, nu conferă o conotație penală demersurilor

acestuia, în condițiile în

care

intimatul a formulat o simplă cerere, nu a vizat situația petentei, iar

autoritatea care a dispus a fost Consiliul Local al Municipiului Brașov.

Cu alte cuvinte,

chiar dacă petenta critică soluția adoptată față de intimatul S.M., în

realitate susținerile acesteia vizează eventualele fapte comise de ceilalți

intimați, față de care cercetările s-au disjuns.

Î

n aceste condiții,

ținând seama de limitele învestirii, Curtea constată că în mod corect s-a

reținut că în raport de faptele imputate intimatului S.M., este incident cazul

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C.

proc. pen., astfel încât plângerea petentei împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale este nefondată și va fi respinsă conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.pen.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara C.A. împotriva ordonanței din 14

aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 698/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe

care o menține.

Obligă petiționara la

plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 octombrie 2011.