ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Prin Ordonanța din 14 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 698/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.M., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. și art. 28, 29 rap. la art. 246 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a disjuns și s-a declinat cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru continuarea cercetărilor față de P.C., S.G., G.A., L.M., C.G., L.Z., N.S., P.N., K.V.

și P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, 240, 246, 249, 281, 288, 289, 291 C. pen. Î n esență, s-a reținut că petenta C.A. a formulat o plângere penală împotriva primarului, viceprimarului, a mai multor funcționari din cadrul Primăriei Brașov, precum și împotriva magistraților P.C., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și S.M., procuror șef serviciu din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov pentru comiterea mai multor infracțiuni în legătură cu atribuirea unui apartament cu caracter de locuință de serviciu. Î n privința intimatului S.M., s-a reținut că în calitate de șef serviciu la D.N.A. a trimis o adresă la Primăria Municipiului Brașov pentru atribuirea unei locuințe de serviciu, însă acest fapt nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu și nici vreo infracțiune de fals.

Î mpotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta C.A., care a fost respinsă prin rezoluția din 6 iunie 2011 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminialistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emisă sub nr. 4299/1337/H/2/2011. Î n aceste condiții, petenta a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la Parchet în vederea continuării cercetărilor. S-a susținut în esență că adresa întocmită de intimat a fost folosită într-un dosar civil în care petenta solicita anularea unei Hotărâri a Consiliului Local Brașov prin care apartamentul în care locuia a fost repartizat unui polițist din cadrul D.N.A, deși acestuia i se repartizase anterior o altă locuință în baza aceleiași adrese.

Efectul depunerii acestei adrese a fost respingerea acțiunii civile formulate de petenta. S-au mai formulat critici și cu privire la soluția de disjungere adoptată prin aceeași ordonanță. Examinând actul atacat pe baza lucrărilor și a materialulului din dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea este nefondată. Curtea reține mai întâi că, în cazul în care prin același act s-a dispus atât o soluție de neîncepere a urmăririi penale/scoatere de sub urmărire penală/încetare a urmăririi penale, dar și o soluție de disjungere a cercetărilor față de alte persoane, aceasta din urmă nu poate face obiectul cenzurii instanței în procedura instituită de art. 278 1 C. proc. pen.

Rațiunea reglementării din articolul sus-menționat este aceea de a putea fi supuse analizei judecătorului acele soluții prin care fie se pune capăt procesului penal încă din faza urmăririi penale (prin scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea procesului penal), fie se consideră că nu există temeiuri pentru ca acest proces să pornească (prin neînceperea urmăririi penale). O asemenea rațiune nu există însă în cazul altor soluții adoptate de procuror, cum este și cea de disjungere, căci prin ipoteză în aceste situații cercetările nu sunt finalizate, iar soluția care va fi în final adoptată va putea fi la rândul său supusă cenzurii judecătorului, fie în procedura instituită în art. 278 1 C. proc.

pen., fie în cursul judecății în fond, dacă se va dispune trimiterea în judecată. Î n speță, Curtea constată că, deși a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen., petenta a înțeles să pună în discuție inclusiv aspecte legate de alți făptuitori, criticând în mod explicit soluția de disjungere adoptată față de aceștia. Ori, pentru considerentele mai sus arătate, o asemenea cenzură nu poate fi făcută în limitele procedurii prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., criticile petentei fiind așadar în parte inadmisibile.

Î n privința soluției dispuse față de intimatul S.M., Curtea reține că efectuarea de către acesta, în calitate de procuror șef serviciu al D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, a unei adrese către Primăria Municipiului Brașov prin care solicita atribuirea unui apartament din fondul locativ al municipalității, cu titlu de locuință de serviciu pentru a fi repartizat unui salariat care nu posedă locuință pe raza municipiului Brașov unde se află sediul în care-și desfășoară activitatea, nu reprezintă o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, după cum nu se circumscrie nici infracțiunii de fals intelectual.

Î n fapt, nemulțumirea petentei vizează împrejurarea că după decesul soțului său, fost procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu s-a dat curs solicitării acesteia vizând schimbarea titularului contractului de închiriere pe numele său pentru locuința de serviciu deținută anterior de defunct, invocând în acest sens dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților. Este real faptul că prin Hotărârea Consiliului Local Brașov nr. 406 din 25 mai 2009 apartamentul ocupat de petentă, ce fusese repartizat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a trecut la Primăria Municipiului Brașov (ca efect al decesului soțului său), iar prin H.C.L. nr. 418 din aceeași zi s-a aprobat repartizarea către D.N.A, Serviciul Teritorial Brașov a unei locuințe, cu destinație de locuință de serviciu, din fondul locativ al Municipiului Brașov.

Î mprejurarea că apartamentul locuit de petentă ar fi fost ulterior repartizat către D.N.A, urmare a adresei intimatului, nu conferă o conotație penală demersurilor acestuia, în condițiile în care intimatul a formulat o simplă cerere, nu a vizat situația petentei, iar autoritatea care a dispus a fost Consiliul Local al Municipiului Brașov. Cu alte cuvinte, chiar dacă petenta critică soluția adoptată față de intimatul S.M., în realitate susținerile acesteia vizează eventualele fapte comise de ceilalți intimați, față de care cercetările s-au disjuns. Î n aceste condiții, ținând seama de limitele învestirii, Curtea constată că în mod corect s-a reținut că în raport de faptele imputate intimatului S.M., este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc.

pen., astfel încât plângerea petentei împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale este nefondată și va fi respinsă conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.A. împotriva ordonanței din 14 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 698/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.