ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1024/2005

deliberând asupra recursului declarat de petiționarul

C.N. împotriva sentinței penale nr. 37/ F pronunțate de Curtea de Apel Brașov,

secția penală, la 27 septembrie 2004, în dosarul nr. 1446/P/F2004, constată următoarele:

Prin rezoluția emisă la 23 iulie 2004, în dosarul nr. 193/P/2004,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii T.V., A.M.A., M.A., C.M. și alte persoane

nenominalizate și indicate doar generic ca fiind funcționari publici din cadrul

Primăriei Brașov.

Plângerea formulată de petentul C.N. împotriva acelei

rezoluții conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția din 24

august 2004 emisă de Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov.

Ca urmare C.N. a formulat în cauză o plângere

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., și care a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală, cu numărul de dosar

1446/P/F2004.

Prin sentința penală nr. 37/ F, pronunțată la 27

septembrie 2004, instanța astfel sesizată a respins și această plângere,

petentul fiind obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în valoare

de 500 000 lei.

În considerentele sentinței s-a reținut, în esență, că

în speță nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunilor sau a altor încălcări

ale legii despre care petentul afirmase că ar fi fost comise cu prilejul încheierii

actelor juridice civile și respectiv a emiterii actelor juridice administrative

finalizate prin dispoziția nr. 21666 din 27 noiembrie 2002, dată de către Primarul

municipiului Brașov și care a avut ca obiect punerea în aplicare a prevederilor

Legii nr. 10/2001, prin acordare unui teren cu titlu de compensație.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen

legal petentul C.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 5803/2004.

În susținerea recursului petentul a criticat hotărârea

atacată pe considerentul că instanța nu a răspuns unora dintre apărările sale formulate

în cauză în combaterea motivelor pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov le-a avut în vedere pentru a emite cele două rezoluții mai sus

menționate.

În acest sens s-a afirmat în primul rând că prin

sentință nu s-a răspuns obiecțiunilor sale referitoare la greșita măsurare de

către experta C.M. a unei suprafețe de teren situate în Brașov, pe strada Dr.

Toma Ionescu.

Au fost evocate astfel, de mai multe ori, în diverse

formulări, aserțiunile privind:

- neîntocmirea unei documentații topografice,

- înlocuirea ei cu „un așa zis plan de situație care

constituie un fals grosolan” deoarece nu este rezultatul unor măsurători

efective ci doar o preluare necritică a unui plan vechi de 30 de ani care nu

corespunde realității,

- omiterea evidențierii faptului că „imobilul în cauză

a fost dezmembrat în urmă cu 4 ani și atașat proprietăților de la nr. 11 și 13

de pe str. Toma Ionescu” ca și a împrejurării că prin reconstruirea unui gard a

fost acaparată fără drept o suprafață de teren de 5 mp.

În aceeași ordine de idei s-a relevat în mod

insistent:

- nerespectarea, în operațiunea de evaluare a aceluiași

teren, a criteriilor elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor și

Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajărilor Teritoriului sub nr. 2665/IC/311

emise la 28 februarie 1992 pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 834/1991

- încălcarea implicită a respectivei H.G. nr. 834/1991

precum și

- utilizarea unei metode de evaluare denumită „metoda

comparației prin bonitare” despre care recurentul a susținut că ar fi

inadecvată deoarece are doar „caracter de recomandare, purtând mențiunea pentru

uz intern”.

Odată cu motivele de recurs au fost depuse și o serie

de înscrisuri doveditoare considerate relevante de către petent.

În ceea ce îi privește intimații C.M., T.V., M.A. și A.M.A.

nu s-au prezentat în fața acestei Curți și nici nu și-au făcut cunoscut în

scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.

Recursul este nefondat.

Demersurile inițiate de petent au vizat inițial o

multitudine de presupuse încălcări ale legii comise atât cu prilejul încheierii

unor acte juridice civile cât și prin acte sau operațiuni administrative.

În cele din urmă cea mai mare parte a aserțiunilor

petentului s-au dovedit a fi vădit neîntemeiate și au fost înlăturate pe baza

unui solid suport probatoriu.

Simptomatic din acest punct de vedere este faptul că

în recurs petentul nu a fost în măsură să mai combată motivarea amplă și

argumentată ce se regăsește atât în rezoluțiile de la 23 iulie 2004 și 24

august 2004 ale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov cât și în sentința

recurată.

Pe de altă parte motivele expuse în susținerea recursului

au o miză derizorie, o suprafață de teren de 5 mp, și se referă exclusiv la

obiecțiuni de ordin tehnic aduse unui raport de expertiză topografică.

Rezumându-se la acest tip de motive de recurs, care nu

își găsesc suport legal în prevederile art. 385

9

C. proc. pen., recurentul

ignoră în mod vădit prevederile art. 17 C. pen., în raport cu care un litigiu

derizoriu de natură civilă nu poate fi în nici un caz tranșat prin

interpretarea abuzivă și a normelor penale.

Nu în ultimul rând este de observat că nici măcar ca

obiecțiuni aduse unei expertize tehnice topografice, criticile menționate nu

pot fi primite în condițiile în care însuși recurentul confirmă că raportul criticat

își găsește confirmarea în măsurători mai vechi și în consacrarea oficială, fie

și cu titlu de recomandare, a metodei de evaluare utilizate în speță.

Așa fiind, Curtea va face aplicarea  art. 385

14

pct. 1 lit. b) respingând recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 37/ F din 27 septembrie 2004 a

Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 600

000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2005.