ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Persoanele vătămate T.P. și P.T. au formulat plângere împotriva rezoluției din 8 septembrie 2004, dată în dosarul nr. 211/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, așa cum a fost completată prin rezoluția procurorului din 12 octombrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef C.N. și comisarul D.T.D., privind infracțiunile de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzute de art. 266 alin. (2) C. pen., respectiv art. 246 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că susținerile petiționarilor nu se confirmă.

Referitor la afirmațiile persoanelor vătămate privind efectuarea unor acte de urmărire penală de către persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deși competența aparținea procurorului, s-a reținut prin rezoluția atacată că declarațiile inculpaților sunt avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe. De asemenea, s-a mai arătat că în măsura în care probele ar fi obținute în mod nelegal, ar fi înlăturate de instanțe. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale cu privire la C.N. și D.T.D., privind infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 266 alin. (2) C. pen., au formulat plângeri persoanele vătămate T.P.

și P.T., solicitând admiterea acestora și continuarea cercetărilor. Prin rezoluția din 12 octombrie 2004, dată în dosarul penal nr. 917/II/2/2004 procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins plângerile formulate de T.P. și P.T. ca neîntemeiate. S-a dispus completarea rezoluției nr. 211/P/2004 din data de 8 septembrie 2004, în sensul neînceperii urmăririi penale față de comisarul șef C.N. și comisarul D.T.D. și sub aspectul comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. În aceste condiții, petenții, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., au formulat plângere la instanță împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Prin sentința penală nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. 1645/F/2004 s-a dispus respingerea plângerilor formulate de persoanele vătămate T.P. și P.T. împotriva rezoluției procurorului din 8 septembrie 2004 așa cum a fost completată prin rezoluția procurorului din 12 octombrie 2004, pronunțate în dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 211/P/2004 și, respectiv 917/P/II/2004. Persoanele vătămate au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs petiționarii T.P. și P.T., reiterând necesitatea desființării rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Recursurile declarate de petiționari sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Analizând actele premergătoare dispuse în cauză prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv arestarea nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., se constată că există suficiente date pe baza cărora procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef C.N. și comisarul D.T.D. Relativ la susținerile petiționarilor, în sensul că au fost audiați de persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în condițiile în care infracțiunile pentru care erau cercetați impuneau efectuarea urmăririi penale de către procuror potrivit art. 209 alin. (3) C. proc.

pen., se constată pe de o parte, că declarațiile olografe au fost date în prezența procurorului, iar pe de altă parte, arestarea preventivă s-a dispus de judecător după ce în prealabil, s-a procedat la ascultarea acestora în prezența apărătorilor. În același sens, nu rezultă date care să conducă la concluzia că în cauză s-ar fi procedat la obținerea unor probe în mod ilegal. Ca atare, atâta timp cât cu prilejul actelor premergătoare, nu s-au conturat indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef C.N. și comisarul D.T.D. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.P. și P.T. împotriva sentinței penale nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.P. și P.T. împotriva sentinței penale nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurentul petiționar T.P. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul petiționar P.T. la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2005.