ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Persoanele vătămate T.P. și P.T.

au formulat plângere împotriva rezoluției din 8 septembrie 2004, dată în

dosarul nr. 211/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, așa

cum a fost completată prin rezoluția procurorului din 12 octombrie 2004, prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef C.N. și

comisarul D.T.D., privind infracțiunile de arestare nelegală și cercetare

abuzivă, prevăzute de art. 266 alin. (2) C. pen., respectiv art. 246 C. pen.

Pentru a dispune astfel,

procurorul a reținut că susținerile petiționarilor nu se confirmă. Referitor la

afirmațiile persoanelor vătămate privind efectuarea unor acte de urmărire

penală de către persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, deși competența aparținea procurorului, s-a reținut prin rezoluția

atacată că declarațiile inculpaților sunt avute în vedere de instanță la

pronunțarea soluției doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.

De asemenea, s-a mai arătat

că în măsura în care probele ar fi obținute în mod nelegal, ar fi înlăturate de

instanțe.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale cu privire la C.N. și D.T.D., privind

infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 266 alin. (2) C. pen., au

formulat plângeri persoanele vătămate T.P. și P.T., solicitând admiterea

acestora și continuarea cercetărilor.

Prin rezoluția din 12

octombrie 2004, dată în dosarul penal nr. 917/II/2/2004 procurorul general al

parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins plângerile formulate de

T.P. și P.T. ca neîntemeiate.

S-a dispus completarea

rezoluției nr. 211/P/2004 din data de 8 septembrie 2004, în sensul neînceperii

urmăririi penale față de comisarul șef C.N. și comisarul D.T.D. și sub aspectul

comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de

art. 266 alin. (2) C. pen.

În aceste condiții,

petenții, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

au formulat plângere la instanță împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluției și trimiterea

cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Prin sentința penală nr. 43/

F din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal

nr. 1645/F/2004 s-a dispus respingerea plângerilor formulate de persoanele

vătămate T.P. și P.T. împotriva rezoluției procurorului din 8 septembrie 2004

așa cum a fost completată prin rezoluția procurorului din 12 octombrie 2004,

pronunțate în dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr.

211/P/2004 și, respectiv 917/P/II/2004.

Persoanele vătămate au fost

obligate la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal au declarat recurs petiționarii T.P. și P.T., reiterând

necesitatea desființării rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în

vederea începerii urmăririi penale.

Recursurile declarate de

petiționari sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Analizând actele

premergătoare dispuse în cauză prin prisma elementelor constitutive ale

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de

art. 246 C. pen., respectiv arestarea nelegală și cercetare abuzivă prevăzută

de art. 266 alin. (2) C. pen., se constată că există suficiente date pe baza

cărora procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen.

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de comisarul șef C.N. și comisarul D.T.D.

Relativ la susținerile

petiționarilor, în sensul că au fost audiați de persoanele față de care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, în condițiile în care infracțiunile pentru

care erau cercetați impuneau efectuarea urmăririi penale de către procuror

potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., se constată pe de o parte, că

declarațiile olografe au fost date în prezența procurorului, iar pe de altă

parte, arestarea preventivă s-a dispus de judecător după ce în prealabil, s-a

procedat la ascultarea acestora în prezența apărătorilor.

În același sens, nu rezultă

date care să conducă la concluzia că în cauză s-ar fi procedat la obținerea

unor probe în mod ilegal.

Ca atare, atâta timp cât cu

prilejul actelor premergătoare, nu s-au conturat indicii cu privire la

săvârșirea unor infracțiuni, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de comisarul șef C.N. și comisarul D.T.D.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.P. și

P.T. împotriva sentinței penale nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Brașov.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii T.P. și P.T. împotriva

sentinței penale nr. 43/ F din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurentul

petiționar T.P. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul

petiționar P.T. la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2005.