ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea  înregistrată la 9 septembrie 2008, reclamantul F.A. a

solicitat modificarea parțială a Ordinului nr. 1.400/C din 23 mai 2008 emis de ministrul

justiției prin care s-a stabilit modul de salarizare a personalului din I.N.E.C,

în sensul prevederii exprese că acest ordin nu se aplică experților

criminaliști juriști și acordarea cu titlu de despăgubire a echivalentului

drepturilor salariale, care i s-ar fi cuvenit potrivit reglementărilor cuprinse

în O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,

procurorilor sau alte categorii de personal din sistemul justiției, aprobată

prin Legea nr. 45/2007, începând cu data de 18 aprilie 2008 până la zi cu

indexările și indicele de actualizare aferente.

La data de 4 decembrie 2008 reclamantul a

precizat cererea de chemare în judecată, în sensul anulării art. 1 și art. 2

din Ordinul nr. 1400/C din 23 mai 2008 și obligarea M.J. la emiterea unui ordin

sau la completarea celui existent care să reflecte dispozițiile legale, astfel

ca experții criminaliști cu studii juridice din cadrul I.N.E.C. să fie

salarizați conform O.U.G. nr. 27/2006, precum și obligarea ministerului pârât

ca în statul de funcții al institutului susmenționat să transforme posturile de

experți criminaliști juriști în posturi de personal de specialitate juridică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut

că ordinul contestat încalcă prevederile Legii nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G.

nr. 100/2007 prin încadrarea experților criminaliști juriști în sfera personalului

contractual din cadrul I.N.E.C.

Prin această reglementare, reclamantul a

arătat că nu a fost respectat principiul ierarhiei actelor normative, deoarece

nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 86 și art. 87 din Legea nr. 303/2004,

care prevăd în mod expres asimilarea experților juriști criminaliști cu

magistrații în privința drepturilor și îndatoririlor, astfel că asimilarea de

statut juridic determină și o asimilare sub aspectul drepturilor salariale.

Curtea de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3380 din 4

decembrie 2008, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că ordinul contestat nu se referă la salarizarea reclamantului ca

expert criminalist în cadrul I.N.E.C., având ca obiect salarizarea altor

categorii de personal.

Susținerea reclamantului că trebuia să fie

asimilat cu personalul de specialitate juridică și să fie salarizat în baza art.

87 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, a fost

respinsă cu motivarea că, potrivit Legii nr. 97/2008, experții criminaliști

îndeplinesc o funcție de specialitate criminalistică și nu juridică, astfel că

nu pot beneficia de drepturile salariale acordate judecătorilor și

procurorilor.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

reclamantul, solicitând casarea hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii astfel

cum a fost formulată.

În primul motiv de recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea atacată a

fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât s-a reținut

că ordinul contestat nu privește salarizarea recurentului - reclamant și cu

toate acestea, nu a fost declinată competența în favoarea Secției a VlII-a a

Curții de Apel București.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs,

invocat în baza art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea

atacată cuprinde motive contradictorii și că a fost dată cu interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății.

În acest sens, recurentul a precizat că

acțiunea sa a avut ca obiect omisiunea din ordinul contestat a prevederilor

referitoare la salarizarea experților criminaliști juriști, iar instanța de

fond nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, considerând neîntemeiat că

experții criminaliști sunt asimilați personalului contractual, deși a motivat

că actul dedus judecății nu reglementează salarizarea acestei categorii de

personal.

Ultimul motiv de recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost formulat pentru aplicarea

greșită a Legii nr. 97/2008, care în art. 87 asimilează magistraților pe

experții criminaliști cu studii juridice din cadrul I.N.E.C., situație în care

se află și recurentul-reclamant în privința drepturilor salariale.

În baza acestor prevederi legale, recurentul

a susținut că ministerul intimat avea obligația să-i remunereze pe experții

criminaliști juriști potrivit O.U.G. nr. 27/2006, ceea ce reprezintă un drept

câștigat recunoscut de art. 100 din Legea nr. 303/2004, care a statuat că

magistrații în funcție Ia data intrării în vigoare a legii, se consideră că

îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care sunt numiți.

Recurentul a învederat că, a absolvit

Facultatea de drept în anul 1973, de când îndeplinește și funcția de expert

criminalist, funcție care din anul 1958 a fost asimilată funcției

magistraților, fără a exista o lege proprie de salarizare a experților

criminaliști.

Analizând actele și lucrările dosarului, în

raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente.

Necompetența materială a instanței de

contencios administrativ a fost neîntemeiat invocată în primul motiv de recurs,

cu atât mai mult cu cât recurentul nu a argumentat în drept cererea de

declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei alte secții a

Curții de Apel București.

Normele de competență materială cuprinse în art.

10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. au fost respectate de

instanța de fond în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, care

viza anularea parțială a Ordinului nr. 1400/C/2008 al ministrului justiției, ca

act administrativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Cererea de precizare a acțiunii, depusă la 4

decembrie 2008, nu impunea aplicarea altor norme de competență materială,

pentru că nu a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, fiind

numai completate motivele de nelegalitate a ordinului dedus judecății și supus

controlului judecătoresc în condițiile Legii nr. 554/2004.

Critica formulată prin cel de-al doilea motiv

de recurs se dovedește a fi nefondată, întrucât hotărârea atacată nu cuprinde

considerente contradictorii, iar ordinul contestat de recurent a fost corect

interpretat, prin prisma dispozițiilor legale în baza cărora a fost emis.

Instanța de fond nu a reținut că prin ordinul

contestat recurentul-reclamant a fost asimilat personalului contractual din

cadrul I.N.E.C. și formularea respectivă se regăsește în motivarea cererii de

chemare în judecată, ca argument pentru anularea parțială a actului

administrativ emis de ministerul intimat.

Examinând susținerile din acțiune, instanța

de fond nu a constatat existența unei asemenea asimilări a experților

criminaliști cu personalul contractual din cadrul I.N.E.C., cum neîntemeiat s-a

arătat în recurs.

Concluzia instanței de fond că ordinul atacat

nu se referă la categoria de personal din care face parte recurentul - reclamant

este rezultatul unei interpretări corecte a dispozițiilor adoptate de intimat,

iar criticile formulate sub acest aspect în recurs vizează în realitate emiterea

unui alt act administrativ, care să reglementeze salarizarea experților

criminalisti. Instanța de fond nu a fost sesizată cu o asemenea cerere și s-a

pronunțat corect, în limitele investirii sale, asupra cererii de anulare

parțială a Ordinului nr. 1400/C din 23 mai 2008,

Motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct.

9 C. proc. civ. este de asemenea nefondat, constatându-se că instanța de fond a

aplicat corect prevederile legale incidente în cauză.

Astfel, s-a reținut întemeiat că dispozițiile

art. 86 și art. 87 din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate și

completate prin Legea nr. 97/2008 nu au asimilat experții criminaliști

magistraților, indiferent dacă au sau nu studii juridice.

Faptul că perioada îndeplinirii funcției de

expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii,

poate fi valorificată ca vechime în magistratură, în sensul prevederilor legale

susmenționate, nu echivalează cu asimilarea acestei categorii profesionale cu

magistrații, în ceea ce privește statutul, ca ansamblu de drepturi și

obligații.

Prin reglementarea invocată de recurent a

fost asimilat magistraților personalul de specialitate juridică și nu

personalul de specialitate criminalistică prevăzut de O.G. nr. 8/2007, aprobată

prin Legea nr. 247/2007.

În consecință, nu există temei legal pentru

asimilarea pretinsă prin acțiune și pentru acordarea drepturilor salariale

recunoscute altor categorii de personal decât aceea din care face parte

recurentul.

Împrejurarea că recurentul are studii

juridice nu determină un alt regim juridic al funcției îndeplinite, pentru care

drepturile salariale au fost prevăzute distinct în capitolul 4 din O.G. nr. 8/2007,

în raport cu nivelul studiilor și vechimea în specialitate.

Față de considerentele expuse, constatând că

nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte

va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul F.A.

împotriva sentinței nr. 3380 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2009.