ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 septembrie 2008, reclamantul F.A. a solicitat modificarea parțială a Ordinului nr. 1.400/C din 23 mai 2008 emis de ministrul justiției prin care s-a stabilit modul de salarizare a personalului din I.N.E.C, în sensul prevederii exprese că acest ordin nu se aplică experților criminaliști juriști și acordarea cu titlu de despăgubire a echivalentului drepturilor salariale, care i s-ar fi cuvenit potrivit reglementărilor cuprinse în O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor sau alte categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, începând cu data de 18 aprilie 2008 până la zi cu indexările și indicele de actualizare aferente.

La data de 4 decembrie 2008 reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul anulării art. 1 și art. 2 din Ordinul nr. 1400/C din 23 mai 2008 și obligarea M.J. la emiterea unui ordin sau la completarea celui existent care să reflecte dispozițiile legale, astfel ca experții criminaliști cu studii juridice din cadrul I.N.E.C. să fie salarizați conform O.U.G. nr. 27/2006, precum și obligarea ministerului pârât ca în statul de funcții al institutului susmenționat să transforme posturile de experți criminaliști juriști în posturi de personal de specialitate juridică. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că ordinul contestat încalcă prevederile Legii nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G.

nr. 100/2007 prin încadrarea experților criminaliști juriști în sfera personalului contractual din cadrul I.N.E.C. Prin această reglementare, reclamantul a arătat că nu a fost respectat principiul ierarhiei actelor normative, deoarece nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 86 și art. 87 din Legea nr. 303/2004, care prevăd în mod expres asimilarea experților juriști criminaliști cu magistrații în privința drepturilor și îndatoririlor, astfel că asimilarea de statut juridic determină și o asimilare sub aspectul drepturilor salariale. Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3380 din 4 decembrie 2008, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ordinul contestat nu se referă la salarizarea reclamantului ca expert criminalist în cadrul I.N.E.C., având ca obiect salarizarea altor categorii de personal. Susținerea reclamantului că trebuia să fie asimilat cu personalul de specialitate juridică și să fie salarizat în baza art. 87 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă cu motivarea că, potrivit Legii nr. 97/2008, experții criminaliști îndeplinesc o funcție de specialitate criminalistică și nu juridică, astfel că nu pot beneficia de drepturile salariale acordate judecătorilor și procurorilor. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât s-a reținut că ordinul contestat nu privește salarizarea recurentului - reclamant și cu toate acestea, nu a fost declinată competența în favoarea Secției a VlII-a a Curții de Apel București. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat în baza art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și că a fost dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.

În acest sens, recurentul a precizat că acțiunea sa a avut ca obiect omisiunea din ordinul contestat a prevederilor referitoare la salarizarea experților criminaliști juriști, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, considerând neîntemeiat că experții criminaliști sunt asimilați personalului contractual, deși a motivat că actul dedus judecății nu reglementează salarizarea acestei categorii de personal. Ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost formulat pentru aplicarea greșită a Legii nr. 97/2008, care în art. 87 asimilează magistraților pe experții criminaliști cu studii juridice din cadrul I.N.E.C., situație în care se află și recurentul-reclamant în privința drepturilor salariale.

În baza acestor prevederi legale, recurentul a susținut că ministerul intimat avea obligația să-i remunereze pe experții criminaliști juriști potrivit O.U.G. nr. 27/2006, ceea ce reprezintă un drept câștigat recunoscut de art. 100 din Legea nr. 303/2004, care a statuat că magistrații în funcție Ia data intrării în vigoare a legii, se consideră că îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care sunt numiți. Recurentul a învederat că, a absolvit Facultatea de drept în anul 1973, de când îndeplinește și funcția de expert criminalist, funcție care din anul 1958 a fost asimilată funcției magistraților, fără a exista o lege proprie de salarizare a experților criminaliști. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente. Necompetența materială a instanței de contencios administrativ a fost neîntemeiat invocată în primul motiv de recurs, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a argumentat în drept cererea de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei alte secții a Curții de Apel București. Normele de competență materială cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. au fost respectate de instanța de fond în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, care viza anularea parțială a Ordinului nr. 1400/C/2008 al ministrului justiției, ca act administrativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Cererea de precizare a acțiunii, depusă la 4 decembrie 2008, nu impunea aplicarea altor norme de competență materială, pentru că nu a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, fiind numai completate motivele de nelegalitate a ordinului dedus judecății și supus controlului judecătoresc în condițiile Legii nr. 554/2004. Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs se dovedește a fi nefondată, întrucât hotărârea atacată nu cuprinde considerente contradictorii, iar ordinul contestat de recurent a fost corect interpretat, prin prisma dispozițiilor legale în baza cărora a fost emis. Instanța de fond nu a reținut că prin ordinul contestat recurentul-reclamant a fost asimilat personalului contractual din cadrul I.N.E.C.

și formularea respectivă se regăsește în motivarea cererii de chemare în judecată, ca argument pentru anularea parțială a actului administrativ emis de ministerul intimat. Examinând susținerile din acțiune, instanța de fond nu a constatat existența unei asemenea asimilări a experților criminaliști cu personalul contractual din cadrul I.N.E.C., cum neîntemeiat s-a arătat în recurs. Concluzia instanței de fond că ordinul atacat nu se referă la categoria de personal din care face parte recurentul - reclamant este rezultatul unei interpretări corecte a dispozițiilor adoptate de intimat, iar criticile formulate sub acest aspect în recurs vizează în realitate emiterea unui alt act administrativ, care să reglementeze salarizarea experților criminalisti.

Instanța de fond nu a fost sesizată cu o asemenea cerere și s-a pronunțat corect, în limitele investirii sale, asupra cererii de anulare parțială a Ordinului nr. 1400/C din 23 mai 2008, Motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de asemenea nefondat, constatându-se că instanța de fond a aplicat corect prevederile legale incidente în cauză. Astfel, s-a reținut întemeiat că dispozițiile art. 86 și art. 87 din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 97/2008 nu au asimilat experții criminaliști magistraților, indiferent dacă au sau nu studii juridice. Faptul că perioada îndeplinirii funcției de expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, poate fi valorificată ca vechime în magistratură, în sensul prevederilor legale susmenționate, nu echivalează cu asimilarea acestei categorii profesionale cu magistrații, în ceea ce privește statutul, ca ansamblu de drepturi și obligații.

Prin reglementarea invocată de recurent a fost asimilat magistraților personalul de specialitate juridică și nu personalul de specialitate criminalistică prevăzut de O.G. nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007. În consecință, nu există temei legal pentru asimilarea pretinsă prin acțiune și pentru acordarea drepturilor salariale recunoscute altor categorii de personal decât aceea din care face parte recurentul. Împrejurarea că recurentul are studii juridice nu determină un alt regim juridic al funcției îndeplinite, pentru care drepturile salariale au fost prevăzute distinct în capitolul 4 din O.G. nr. 8/2007, în raport cu nivelul studiilor și vechimea în specialitate. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.A. împotriva sentinței nr. 3380 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.