ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 214/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

iulie 2008, reclamanții R.F., M.C., G.M.S., D.C. și B.G. au solicitat

obligarea pârâților Ministerul Justiției și Institutul

Național de Expertize Criminalistice să le acorde drepturile salariale

potrivit reglementărilor din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea

și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor sau altor categorii

de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, începând

cu data de 1.04. 2006 la zi, cu indicele de inflație și

actualizările legale aferente.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile

art. 87 din Legea nr. 303/2004 și ale Legii nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G.

nr. 100/2007, personalul din cadrul Institutului Național de Expertize

Criminalistice este asimilat judecătorilor și procurorilor, în ceea

ce privește drepturile și îndatoririle, deși ministerul pârât refuză

să le recunoască acest statut, invocând argumente nelegale.

Reclamanții au susținut că

se impune a le fi recunoscute drepturile salariale conform art. 3/1 din O.U.G.

nr. 27/2006, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 1 pct. 9 din Legea

nr. 97/1998 asimilează vechimii în magistratură și perioada funcționării

ca expert criminalist cu studii juridice superioare.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

neîntemeiată prin sentința civilă nr. 107 din 14 ianuarie 2009,

reținând că pretențiile reclamanților nu au temei legal

și aceștia nu au fost vătămați în drepturile și

interesele lor legitime prin refuzul acordării drepturilor salariale

prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, dat

fiind că aceste acte normative se referă la alte categorii

socio-profesionale.

Instanța de fond a avut în vedere că

prin H.G. nr. 368/1998 privind înființarea Institutului Național de

Expertize Criminalistice s-a prevăzut în art. 13 alin. (1) că

expertul criminalist este funcționar public, astfel că

reclamanților li se aplică Legea nr. 188/1999 și legislația

specifică privind salarizarea funcționarilor publici.

Din analiza dispozițiilor art. 86

și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată,

instanța de fond a constatat că legea distinge net între, pe de o

parte, categoriile de persoane cărora li se recunoaște vechimea în

magistratură (acestea fiind cele care îndeplinesc funcțiile de

judecător, procuror, personal de specialitate juridică sau

magistrat-asistent) și pe de altă parte, categoriile de funcții îndeplinite

de aceste persoane, pentru care acestora li se recunoaște vechimea în

magistratură.

În raport de aceste considerente, s-a

apreciat că este eronat raționamentul reclamanților, întrucât

reglementarea din legea susmenționată distinge expres între experții

criminaliști cu studii superioare juridice, autorizați potrivit legii

și personalul de specialitate juridică, prevăzute ca fiind categorii

diferite de funcții, chiar dacă sunt îndeplinite de persoane cu

aceeași pregătire.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs reclamanții și au invocat motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., susținând că

soluția instanței de fond cuprinde motive contradictorii sau

străine de natura pricinii și că se bazează pe o

interpretare și aplicare greșită a legii.

Recurenții au arătat că

interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 87 din

Legea nr. 303/2004 este în contradicție cu reglementarea art. 86 din Legea

nr. 45/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin art. I pct. 9

din Legea nr. 97/2008, care prevede că este și constituie vechime în

magistratură perioada în care personalul de specialitate juridică

prevăzut la art. 87 alin. (1) a fost expert criminalist cu studii superioare.

Criticile privind încălcarea și

greșita aplicare a legii au fost invocate cu motivarea că dreptul

pretins prin acțiune a fost recunoscut de lege, și anume, de art. 87

din Legea nr. 303/2004, care se referă expres la personalul de

specialitate juridică, în sensul de absolvent de studii superioare

juridice, așa cum este și cazul expertului criminalist.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Investită a se pronunța asupra statutului

juridic al profesiei exercitate de recurenți și pe cale de

consecință, asupra legislației aplicabile drepturilor lor

salariale, instanța de fond a analizat în mod distinct funcțiile

pentru care perioada îndeplinirii lor este recunoscută ca vechime în magistratură

prin dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303 /2004, republicată, iar considerentele

avute în vedere la pronunțarea soluției nu sunt contradictorii sau

străine de natura pricinii.

Enumerarea funcțiilor respective

produce efecte juridice numai în domeniul prevăzut expres de reglementarea

susmenționată și anume, pentru recunoașterea vechimii în

magistratură, fără a determina o asimilare a persoanelor care

exercită acele funcții cu judecătorii și procurorii.

În consecință, se

dovedește a fi nefondat și va fi respins primul motiv de recurs

invocat de recurenți în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Motivul de recurs invocat în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ., este de asemenea nefondat, constatându-se că

instanța de fond a aplicat corect prevederile legale incidente în

cauză.

În hotărârea atacată s-a

reținut întemeiat că dispozițiile art. 86 și art. 87 din

Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea

nr. 97/2008, nu au prevăzut că experții criminaliști,

indiferent dacă au sau nu studii juridice, sunt asimilați

magistraților.

Faptul că perioada îndeplinirii

funcției de expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat

potrivit legii, poate fi valorificată ca vechime în magistratură, în

sensul prevederilor legale susmenționate, nu echivalează cu

asimilarea acestei categorii profesionale cu magistrații, în ceea ce

privește statutul, ca ansamblu de drepturi și obligații.

Prin reglementarea invocată de

recurenți a fost asimilat magistraților personalul de specialitate

juridică și nu personalul de specialitate criminalistică

prevăzut de O.G. nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007.

În consecință, nu există

temei legal pentru asimilarea pretinsă prin acțiune și pentru

acordarea drepturilor salariale recunoscute altor categorii profesionale decât aceea

din care fac parte recurenții.

Împrejurarea că recurenții au

studii juridice nu determină un alt regim juridic al funcției

îndeplinite, pentru care drepturile salariale au fost prevăzute distinct

în Capitolul 4 din O.G. nr. 8/2007, în raport cu nivelul studiilor și

vechimea în specialitate.

Analizând ansamblul dispozițiilor

legale care reglementează profesia exercitată de recurenți,

instanța de fond a constatat întemeiat că însăși

funcția de expert criminalist nu este inclusă în categoria

funcțiilor de personal de specialitate juridică și din acest motiv,

în statul de funcții al Institutului Național de Expertize

Criminalistice și al laboratoarelor interjudețene din subordine, nu

sunt prevăzute posturi de personal de specialitate juridică.

Din acest motiv, este corectă

concluzia instanței de fond că actuala reglementare a profesiei de

expert criminalist nu prevede asimilarea acesteia cu statutul magistraților

sub aspectul drepturilor salariale solicitate prin acțiune, astfel că

nu există bază legală pentru cererea formulată în acest

sens de recurenții-reclamanți.

Față de considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a

hotărârii pronunțate de instanțe de fond, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.F., M.C.,

G.M.S., D.C. și B.G. împotriva sentinței civile nr. 107 din 14

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.