ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2206/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 91/A din 15 octombrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, a respins ca nefondat apelul revizuientului D.N.S.F. împotriva

sentinței penale nr. 150 din 7 mai 2008 a Tribunalului Hunedoara, secția

penală, obligându-l totodată la cheltuieli judiciare statului, motivat de

faptul că împrejurările și faptele invocate în calea extraordinară de atac au

fost cunoscute de către instanțele care s-au pronunțat pe fondul cauzei,

urmărindu-se practic o reinterpretare și o prelungire a probelor.

În termen legal revizuientul

a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluțiile anterioare

pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât actele noi invocate reprezintă noi

fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanțe la soluționarea

cauzei pe fond, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând critica în raport

cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și asupra cazurilor de

casare ce se iau în considerare din oficiu –conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefondată pentru cele

ce vor fi expuse în continuare.

Actele noi depuse de către

revizuient sunt:

- adresa din 15 iulie 2005 a

SC N. SA Făgăraș din care reiese că prima livrare din lotul nr. G 049 dinamită

a avut loc la 10 august 1999;

- adresa din 15 martie 2006

a SC N. SA Făgăraș din care rezultă că la producător (fabricată în perioada

8-15 iunie 1999) nu s-au înregistrat lipsuri sau sustrageri;

- ordonanța nr. 483/P/2005

din 5 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul O.G. și

cms. R.V. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 261, art. 264 și art. 268 C.

pen. întrucât revizuientul ar fi fost condamnat definitiv, pe nedrept, din

moment ce a fost trimis în judecată pentru procurarea și deținerea unui lot de

dinamită G 049 cu toate că presupusa livrare a acesteia de către numitul C.V.O.

nu a fost dovedită, fiind plecat din țară în perioada 2007 - 11 noiembrie 1990,

iar dinamita a fost distribuită de către producător abia începând cu 10 august 1999.

S-a susținut astfel că

urmărirea penală a fost defectuos efectuată nestabilindu-se lotul de dinamită

utilizat în atacul cu bombă de la Timișoara.

Din analiza dosarului de

fond reiese că în toate fazele și etapele procesuale, revizuientul și-a

susținut nevinovăția, reiterând aceleași apărări, în sensul că nu putea cumpăra

dinamită de la C.V.O. deoarece acesta nu era în țară în perioada respectivă, iar

dinamita din lotul G 049 a fost produsă în iulie 1999 și livrată la beneficiari

începând cu data de 10 august 1999.

Este evident că nu se invocă

și nu se dovedește nici o faptă sau împrejurare nouă necunoscută instanțelor

care au soluționat fondul cauzei.

Pe de altă parte, prin

ordonanța de neîncepere a urmăririi penale s-a statuat cu autoritate de lucru

judecată că filele 13-15 ale pașaportului numitului C.V.O. poartă ștampila de

intrare în țară la 21 iulie 1999 iar următoarea ieșire a avut loc la 28 iulie 1999.

Mai mult, inexistența unor vize de intrare-ieșire nu presupune, cu necesitate,

că acesta nu a trecut, într-un sens sau altul granița României. În acest sens a

fost evidențiată ieșirea din România din 20 mai 1999 și intrarea în Ungaria. La

data de 29 mai 1999 a ieșit din Ungaria, dar nu are viza de intrare în România,

deși punctul de trecere frontieră este cu aceasta.

Tot prin ordonanța

respectivă s-a arătat că urmărirea penală și judecata revizuientului nu au

stabilit că în evenimentele de la Trifești și Timișoara s-au utilizat dinamită

G 049.

Copia rechizitoriului nr. 592/P/1999

din 25 mai 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nu are nici o

relevanță în soluționarea cererii de revizuire.

Nefiind întrunite cerințele

imperative ale art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., just a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul D.N.S.F. împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 15 octombrie 2008

a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2009.