ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4712/2010

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 30 octombrie 2008 sub nr.

10149/280/2008, reclamantul Municipiul Pitești a chemat în judecată pe pârâta

SC D.S. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie terenul în

suprafață de 154.720,8 mp, situat în comuna Bradu-C.S., județul Argeș și să se

dispună rectificarea înscrierilor în cartea funciară făcute de SC D.S. SA.

In motivarea acțiunii s-a arătat, în

esență, că prin H.G. nr. 104/2002 s-a aprobat trecerea centralei electrice din

domeniul privat al statului în domeniul public al municipiului Pitești, iar

prin încheierea din data de 28 septembrie 2005 s-a dispus înscrierea în cartea

funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului. S-a mai arătat

că, în mod nelegal, s-a dispus adjudecarea bunului în favoarea pârâtei SC D.

SA, în contul creanței pe care o deține împotriva debitoarei SC T. SA.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a

arătat că la data executării silite imobiliare asupra terenului în litigiu,

potrivit extrasului de pe cartea funciară nr. 1986 N, nr. cadastral 1155,

proprietar al terenului era debitoarea SC T. SA.

Prin sentința

civilă nr. 7683 din 9 decembrie 2008, Judecătoria

Pitești,

a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea

Tribunalului Argeș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

acestei din urmă instanțe la data de 18 ianuarie 2009.

Tribunalul Argeș,

prin sentința civilă nr. 85 din 5 mai 2009, a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel instanța de

fond a avut în vedere următoarele aspecte:

In cadrul acțiunii în revendicare,

reclamantul are obligația să dovedească existența dreptului său de proprietate

pe care îl pretinde.

In lipsa acestei dovezi, pârâtul nu

poate fi obligat să-și dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea

ocrotește posesia independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se

manifesta prin ea. Prin urmare, atâta timp cât reclamantul nu face dovada

dreptului de proprietate, acțiunea în revendicare trebuie să fie respinsă. De

asemenea, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, „dacă

în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul

unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit

sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul",

prezumându-se potrivit art. 1899 alin. (2) C. civ., dobândire cu bună-credință

a dreptului real înscris în cartea funciară.

S-a constatat că, deși reclamantul

Municipiul Pitești a arătat că are calitatea de proprietar a suprafeței

154.720,8 mp, situată în comuna Bradu - C.S., județul Argeș, nu s-a făcut o

astfel de dovadă a dreptului de proprietate.

Astfel, potrivit certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6590 din 11 septembrie 2001,

proprietatea asupra terenului în litigiu (172.585, 52 mp, în fapt 154.458,04 mp

potrivit documentației cadastrale nr. 1301 din 31 martie 2003) a aparținut

inițial SC T. SA București.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 104/2002,

s-a dispus trecerea centralelor electrice de termoficare din Pitești din

domeniul privat al statului în domeniul public al municipiului Pitești.

Așadar, prin dispoziția legală menționată

s-a dispus doar asupra transferului dreptului de proprietate asupra centralelor

electrice de termoficare (privite ca și construcții), nedispunându-se un

transfer al dreptului de proprietate și asupra activelor aferente acestor

centrale electrice de termoficare, active în care sunt incluse și activele

aferente.

O astfel de concluzie este dedusă din

faptul că prin art. 2 din O.U.G. nr. 78/2002 s-a dispus că activele și pasivele

aferente centralelor termice și electrice de termoficare se preiau în evidențele

contabile ale societăților comerciale înregistrate potrivit art. 1, respectiv a

celor înființate de către consiliile județene și locale prevăzute de lege,

inclusiv de Consiliul Local al municipiului Pitești.

In concluzie, potrivit dispoziției legale

menționate, transferul dreptului de proprietate asupra activelor aferente SE

Pitești (prevăzută în anexa la O.U.G. nr. 78/2002, poziția 11), inclusiv a

terenului aferent, teren ce face obiectul prezentului litigiu, s-a realizat în

favoarea societății comerciale ce urma a fi înființată de către Consiliul Local

al municipiului Pitești, respectiv a SC T. SA, fiind înscris dreptul de

proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea SC T. SA potrivit

încheierii nr. 10 din 28 octombrie 2005, astfel cum rezultă din extrasul de

carte funciară pentru informare.

Tribunalul a apreciat că împrejurarea

că protocolul de predare-preluare a centralelor electrice de termoficare nr.

20628 din 7 octombrie 2002 (f.18), anexa nr. 4 (f. 36) și actului adițional nr.

1 (f. 11, dosar nr. 10149/280/2008), care au prevăzut că, Consiliul Local al

Municipiului Pitești a preluat în calitate de „primitor", suprafața de

teren de 172.585,52 mp, aferentă C.S. Pitești, cuprinsă în certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6590/2001,

nu este de natură a justifica apărarea reclamantului potrivit căreia a dobândit

dreptul de proprietate asupra terenului menționat, întrucât Consiliul Local al

municipiului Pitești a încheiat acest protocol în calitate de mandatar legal al

SC T. SA, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent

centralei electrice C.S. Pitești, în baza art. 2 din O.U.G. nr. 78/2002, în

timp ce Municipiul Pitești a dobândit dreptul de proprietate doar asupra

centralei electrice C.S. Pitești potrivit H.G. nr. l04/2002.

Având în vedere că reclamantul

Municipiul Pitești nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului

în litigiu, tribunalul, în baza art. 480 C. civ. raportat la art. 2 din O.U.G.

nr. 78/2002, a respins acțiunea în revendicare, ca neîntemeiată.

De asemenea, având în vedere că

potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, republicată, rectificarea cărții

funciare se poate dispune doar în situația în care prin hotărâre judecătorească

se constată că înscrierea nu a fost valabilă și având în vedere că la data

adjudecării bunului în litigiu calitatea de proprietar al terenului în litigiu

aparținea debitoarei SC T. SA, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de

rectificare a cărții funciare privind imobilul în litigiu.

Împotriva

menționatei sentințe a formulat si motivat apel, în termen legal, reclamantul

Municipiul Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

In motivarea apelului, reclamantul a

susținut că instanța de fond a respins acțiunea, fără a ține cont de

înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă că titular al dreptului de

proprietate al terenului în litigiu este Municipiul Pitești. Aceste acte sunt

procesul-verbal încheiat la data de 10 octombrie 2002, cu referire la anexa nr.

4 și a actului adițional nr. 1 la protocolul de predare-primire nr. 20268 din 7

octombrie 2002 și protocolului din data de 24 ianuarie 2003.

In baza acestor documente prin

încheierea nr.10 din data de 28 septembrie 2005, din dosarul nr. 10/2005 s-a

admis cererea de intabulare formulată pentru imobilul C.S., dispunându-se

intabularea dreptului de proprietate pentru reclamant și a dreptului de

administrare pentru SC T. SA.

Reclamantul a solicitat admiterea

apelului și pe fond admiterea acțiunii.

Pârâta SC G.D.F.S.E. R. SA a depus

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Prin decizia nr.

1631 A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

respins apelul

reclamantului.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 1169 C. civ., cel care

face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

Reclamantul, fiind cel care a declarat

procesul, este ținut să dovedească pretenția sa, că este proprietarul acelui

imobil.

In favoarea reclamantului operează, o

prezumție relativă de proprietate. Rezultă că în condițiile în care reclamantul

nu face dovada dreptului său de proprietate, ca în speța de față, acțiunea în

revendicare trebuie respinsă. Este edificator în acest sens Protocolul nr.

20628 din 7 octombrie 2002, de predare-preluare a C.E.T. Pitești Sud

I,

Pitești

Găvana și Pitești Sud

II

din patrimoniul SC T. SA, „în administrarea"

Consiliului Local al Municipiului Pitești, județul Argeș (f 18, dosar fond),

cât și actul adițional nr. 1 (f. 11, dosar nr. 10149/280/2008) unde s-a

prevăzut că, Consiliul Local al Municipiului Pitești, a preluat în calitate de

„primitor" suprafața de 172.585,52 mp, suprafață C.E.T. Sud

I

Pitești.

Întrucât reclamantul nu a putut dovedi

proprietatea asupra terenului în condițiile art. 480 C. civ., instanța de fond

a pronunțat o hotărâre legală și temeinica.

Decizia a fost

atacată cu recurs de reclamantul Municipiul Pitești

prin Primar care a invocat, în drept, dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8și 9 C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat aceste motive,

recurentul a arătat că decizia este criticabilă sub aspectul lipsei motivelor

pe care se întemeiază, greșitei interpretări a actelor deduse judecății, fiind

schimbat înțelesul acestora, precum și aspectul greșitei aplicări a legii.

Astfel se susține că instanța de apel a

făcut o motivare sumară și neconcludentă ignorând documentele ce fac dovada

dreptului de proprietate cât și temeiul legal invocat reiterând totodată

motivele arătate în apel.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte, reține următoarele:

Motivele prevăzute de art. 304 pct. 7

și 8 C. proc. civ. au fost indicate numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată

nicio critică ce se poate circumscrie ipotezelor pe care aceste motive le

reglementează - nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie ori

străină de natura pricinii, respectiv interpretarea greșită a actului juridic

(iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii) deduse judecății.

Critica susceptibilă de încadrare în

dispozițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

nu este însă fondată.

Astfel, instanțele de fond au stabilit

corect că reclamantul nu a dovedit calitatea de proprietar asupra terenului

revendicat, astfel că dispozițiile art. 480 C. civ. raportat la art. 2 din

O.U.G. nr. 78/2002, justifică pe deplin, în drept, soluția respingerii cererii

în revendicare.

Reclamantul invocă faptul că a dobândit

proprietatea asupra imobilului revendicat în baza protocolului de

predare-preluare a centralelor electrice de termoficare nr. 20628 din 7

octombrie 2002, anexa nr. 4 și actului adițional nr. 1 care au prevăzut faptul

că, Consiliul Local al Municipiului Pitești a preluat în calitate de

„primitor", suprafața de teren de 172.585,52 mp, aferentă CS Pitești,

cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M03 nr. 6590/2001.

Ori, această împrejurare nu este de

natură a justifica apărarea reclamantului potrivit căreia a dobândit dreptul de

proprietate asupra terenului menționat, întrucât Consiliul Local al

municipiului Pitești a încheiat acest protocol în calitate de mandatar legal al

SC T. SA, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent

centralei electrice C.S. Pitești, în baza art. 2 din O.U.G. nr. 78/2002, în

timp ce Municipiul Pitești a dobândit dreptul de proprietate doar asupra

centralei electrice C.S. Pitești potrivit H.G. nr. 104/2002.

Deci, cu privire la suprafața de

154.720,8 mp, situată în comuna Bradu - C.S. județul Argeș, reclamantul, nu a

făcut dovada dreptului de proprietate astfel cum o impun dispozițiile art. 1169

C. civ., potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie

să o dovedească.

Reclamantul, fiind cel care a declarat

procesul, era ținut să dovedească pretenția sa, că este proprietarul acelui

imobil.

Reținând, așadar, că hotărârea atacată

a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul contestat, și că, astfel

nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va

respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul Municipiul Pitești prin Primar împotriva deciziei nr. 163/A din

25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 septembrie 2010.