ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6716/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6716/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți reclamantul V.M., în
contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria
Strehaia, a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 65/2006 emisă de
Primarul orașului Strehaia și restituirea în natură a terenului de 912 mp din
Strehaia, preluat abuziv din patrimoniul autorului său, S.V.
După un prim ciclu
procesual, Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 73 din 8 aprilie 2008
a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Primăria
Strehaia și a respins acțiunea reclamantului.
Prima instanță a
reținut că reclamantul, prin notificarea nr. 2350 din 21 mai 2001, a solicitat
restituirea în natură a terenului în litigiu și acordarea despăgubirilor pentru
construcțiile demolate.
Prima acțiune
formulată de reclamant privind restituirea terenului a fost respinsă prin
sentința civilă 364 din 21 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Mehedinți,
hotărâre ce constituie autoritate de lucru judecat în cauză, astfel că o
reluare a judecății cu privire la același obiect, având aceeași cauză și
purtată între aceleași părți nu mai este posibilă.
S-a mai reținut că
din expertiza efectuată în cauză a rezultat că pe terenul în litigiu statul a construit
o clădire care asigură accesul publicului, o clădire scenă și ecran cu două
încăperi laterale și o sală de sport judo și arte marțiale, construcții care
ocupă funcțional întreaga suprafață de teren pa latura de N., S.,V.
Nu se poate face
aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, decât în
condițiile existenței unui acord între reclamant și unitatea deținătoare.
Împotriva sentinței
a declarat apel reclamantul, arătând că două clădiri, respectiv CI și C2 sunt
într-un stadiu avansat de degradare nemai fiind folosite scopului pentru care
au fost construite, iar în situația în care terenul nu se poate restitui în
natură unitatea deținătoare poate acorda teren în echivalent sau alte bunuri
sau servicii. A solicitat completarea probatoriilor pentru stabilirea stării
construcțiilor CI și C2, precum și valoarea lor și efectuarea unei adrese către
Primăria Strehaia pentru a comunica ce suprafețe de teren pot fi acordate în
compensare.
Curtea de Apel
Craiova, prin decizia civilă nr. 383 din 28 noiembrie 2008 a respins apelul
reținând că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât între prezentul
litigiu și cel anterior nu există identitate de cauză.
S-a mai reținut că
din schița anexă la raportul de expertiză a rezultat că suprafața de teren liberă,
de 657 mp, este mărginită de construcțiile CI, C2 și C3 și nu poate fi
restituită în natură deoarece asigură accesul la aceste construcții, situație
în care sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) teza a II-a din Legea nr.
10/2001.
Probatoriile
administrate au dovedit că sala de sport și grădina de vară sunt folosite încă
în scopul pentru care au fost realizate, iar cea de-a treia construcție a fost
folosită doar temporar de o societate comercială cu activitate de vulcanizare
auto, care potrivit sentinței civile nr. 322/CAF din 21 februarie 2008 a
Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a
fost evacuată din acest spațiu.
Prin adresa nr. 1338
din 10 octombrie 2008, depusă la fila 24 a dosarului de apel, Primăria Strehaia
a comunicat că nu deține suprafețe de teren intravilan sau extravilan și nici
bunuri sau servicii care să poată fi acordate în compensare reclamantului.
Împotriva deciziei
instanței de apel a declarat recurs reclamantul V.M., în temeiul art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ., învederând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.
10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 întrucât construcțiile CI și C2 nu mai sunt
folosite de unitatea deținătoare potrivit scopului lor, respectiv grădină de
vară. De asemenea, nu s-a stabilit corect situația de fapt. Astfel, expertiza
nu a stabilit căile de acces către construcțiile CI și C2, valoarea acestora,
dacă au fost autorizate și dacă sunt demontabile.
Recursul este fondat
pentru considerentele care succed.
Expertiza tehnică
efectuată în cauză, depusă la filele 31-33 ale dosarului de fond, a
concluzionat că două din cele trei construcții, respectiv CI și C2 nu mai sunt
folosite scopului pentru care au fost realizate, fiind într-o stare avansată de
degradare, iar construcția C3 este destinată activităților de sport și judo. De
asemenea, cele trei construcții ocupă 28% din suprafața terenului, iar terenul
neafectat de acestea, de 657 mp, poate fi restituit proprietarului. De observat
este că expertul nu a menționat în concluziile sale faptul că terenul liber
constituie cale de acces la construcții, astfel cum a reținut instanța de apel.
Din această cauză,
pentru a se stabili exact căile de acces la construcții, este necesar a se
efectua un supliment la raportul de expertiză.
Din probatoriile
administrate nu a rezultat nici dacă aceste construcții au fost autorizate,
motiv ce necesită, de asemenea, un supliment de probatorii.
În cazul în care,
din suplimentul de probatorii ce se va administra va rezulta că cele trei
construcții au fost autorizate, trebuie verificat dacă acestea mai sunt
necesare unității deținătoare, iar în situația în care ele nu îi mai sunt de
folos se va analiza posibilitatea aplicări dispozițiilor art. 10 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001.
Aceste prevederi
legale sancționează lipsa de interes a unității deținătoare față de
construcțiile autorizate și finalizate, edificate ulterior preluării abuzive a terenurilor
și motivează restituirea în natură a imobilelor față de persoana îndreptățită,
ținută însă de obligația achitării despăgubirilor reprezentând valoarea de
piață a construcțiilor respective
În raport de aceste
considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa decizia atacată și va
trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Instanța de
trimitere va avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele
considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul V.M. împotriva deciziei nr. 383 din 28 noiembrie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și
trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.