ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5221/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele. Reclamantul V.M. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Strehaia, solicitând Tribunalului Mehedinți, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 3665/2006, anularea parțială a dispoziției nr. 65/2006 emisă de primărie și, pe cale de consecință, admiterea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 912 mp, situat în Strehaia, preluat abuziv de stat din patrimoniul autorului reclamantului, S.B. Tribunalul, prin sentința civilă nr. 1438 din 19 octombrie 2006, a respins acțiunea, reținând următoarele: Prin dispoziția nr. 65/2006, Primăria Strehaia a oferit reclamantului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respingând cererea de restituire în natură a terenului, acesta fiind ocupat de Grădina de Vară și o sală de sport inventariate în domeniul public al orașului.

S-a apreciat că potrivit art. 16 alin. (1) din Capitolul V din Legea nr. 247/2005, deciziile/dispozițiile emise de unitățile investite cu soluționarea notificărilor se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale, care procedează la analiza dosarelor în privința legalități respingerii cererii de restituire în natură și că, în speță, dispoziția atacată a fost înaintată la Comisia Centrală. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 71 din 7 februarie 2007, a admis apelul declarat de reclamantul V.M., a desființat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.

Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a reținut că în mod nelegal prima instanță a apreciat că reclamantul, pentru valorificarea dreptului său, trebuie să uzeze de contestație în condițiile contenciosului administrativ, întrucât tribunalul a fost investit cu o contestație împotriva dispoziției de respingere a solicitării de restituire în natură a terenului, formulată potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată asupra căreia trebuia să se pronunțe pe fond. Împotriva deciziei a declarat recurs intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: 1. Instanța de apel a procedat eronat la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, făcând referire la articole de lege al căror conținut este diferit față de considerentele pentru care a admis apelul.

„Eroarea poartă asupra numerelor articolelor din Legea nr. 10/2001 respectiv art. 21 și art. 26, cât și asupra modificărilor aduse articolelor reale prin Legea nr. 247/2005". 2. În mod eronat a considerat instanța de apel că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, întrucât instanța de fond a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, prin dispozitiv a respins acțiunea ca nefondată, iar trimiterile făcute la procedura instituită de Legea nr. 247/2005 dovedesc „că această instanță cunoaște modificările esențiale aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, nicidecum că se prelevează de aceste dispoziții pentru a pronunțată o hotărâre pe excepție". Recursul este nefondat.

1. Prevederile legale în raport cu care instanța de apel a stabilit competența tribunalului privind soluționarea pe fond a contestației îndreptate împotriva dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură a terenului solicitat, respectiv art. 21 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, au fost indicate și analizate corespunzător conținutului lor real, astfel cum rezultă din modificările legii speciale de reparație operate prin Legea nr. 247/2005 . În realitate în eroare cu privire la renumerotarea articolelor actului normativ analizat se află redactorul cererii de recurs, instanța reproducând corect prevederile art. 21 alin. (1) și pe cele ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată în M. Of.

nr. 798 din 2 septembrie 2005, în temeiul art. VII titlu I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. 2. Conform afirmației recurentului, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului contestației cu care a fost investită, apreciind nelegal că nu are atribuții în acest sens, respectiv că singura autoritate abilitată să verifice legalitatea deciziei/dispoziției prin care a fost respinsă cererea de restituire ar fi Comisia Centrală, căreia i-a și fost înmânată dispoziția nr. 65/2006 emisă de Primăria Strehaia și care, la rândul ei (Comisia Centrală), urmează să pronunțate o decizie supusă controlului jurisdicțional doar în contencios administrativ.

Soluția primei instanțe contravine prevederilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de titularul notificării, la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul emitentului dispoziției. Numai în măsura în care nu este formulată o astfel de contestație, verificarea legalității dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură se face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul procedurii reglementate de art. 16 din titlu VII al Legii nr. 247/2005. Faptul că prima instanță a prezentat conținutul dispoziției contestate, fără însă a face aprecieri proprii cu privire la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, nu echivalează cu o soluție pronunțată pe fondul cauzei, instanța de apel făcând în mod corect aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de reprezentant al Statului Român, (D.G.F.P. Mehedinți) împotriva deciziei nr. 71 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.