ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1636/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3452/101

din 8 februarie 2007, pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul G.T.V. a

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1339/2006 emisă de Primăria

orașului Strehaia la data de 8 ianuarie 2007, prin care i-a fost respinsă

cererea de restituire în natură pentru diferența de 15 mp situat în imobilul

din orașul Strehaia, județul Mehedinți, precum și pentru suprafața de 417 mp

teren aferent situat la aceeași adresă. Prin aceeași dispoziție i-a fost

respinsă și cererea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 22 mp și respectiv 417 mp situată la aceeași adresă. Contestația a

fost precizată la termenul din 11 mai 2007, solicitându-se măsuri reparatorii

pentru terenul ocupat de construcția C 3 edificată după anul 1960 de stat,

restituirea în natură a terenului ce excede terenului ocupat de construcția C 3

în suprafață de 150 mp, ținându-se cont și de suprafața de teren pentru care s-a

reconstituit dreptul de proprietate autoarei petentului prin titlul de proprietate

nr. 70191/1998. S-a mai solicitat de asemenea, măsuri reparatorii pentru

construcția demolată de stat și restituirea în natură a încăperii în suprafață

de 22 mp, ce face parte din corpul de clădiri C 2 aparținând autorilor. În

cauză s-a dispus introducerea în calitate de pârât și a SC F. SA Strehaia și a

Statului Român prin Ministerul Finanțelor București.

Prin decizia civilă nr. 76 din 15

aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis în parte acțiunea

precizată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Statului Român prin

Ministerul Finanțelor. S-a admis cererea de intervenție în interes propriu

formulată de SC C.C. SRL Strehaia și a fost anulată dispoziția nr. 1339/2006

emisă de Primarul Orașului Strehaia. S-a constatat că petentul este îndreptățit

la restituirea în natură a terenului în suprafață de 346 mp și la măsuri

reparatorii pentru terenul aflat sub construcția C3 în suprafață de 161,33 mp,

proprietatea intervenientei SC C.C. SRL Strehaia.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că pentru terenul solicitat a fi restituit (diferența de teren) situat în

orașul Strehaia, s-a făcut dovada dreptului de proprietate și exceptând

suprafața de 372 mp, din probele administrate în cauză rezultă că este posibilă

restituirea în natură a suprafeței de 346 mp fiind liber în sensul Legii nr. 10/2001.

Cu privire la suprafața de 161,33 mp, s-a reținut că se impune acordarea de

despăgubiri prin echivalent, având în vedere faptul că pe acest teren se află

construcția notată cu C 3, constituind proprietatea intervenientei SC C.C. SRL.

Referitor la construcția demolată pentru care s-a solicitat despăgubire, s-a

reținut că prin notificarea formulată nu au fost solicitate despăgubiri în

echivalent, ca urmare nu a constituit obiect al procedurii prealabile

administrative și cu atât mai mult nu poate constitui o cerere directă adresată

instanței pe calea contestației îndreptată împotriva dispoziției emise de

primărie. Suprafața de 22 mp solicitată atât prin acțiune cât și prin

precizarea la acțiune, instanța a constatat că acest spațiu denumit și adăugire

a fost identificat prin raportul de expertiză ca făcând parte din corpul de

construcție C 2 și restituit cu ocazia soluționării acțiunii în revendicare

prin decizia nr. 2340/2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta Primăria Strehaia și intervenienta SC C.C. SRL, aducând

critici de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit

s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 346 mp, în condițiile în care

această suprafață de teren făcuse obiectul unei alte judecăți, existând o

hotărâre irevocabilă în acest sens.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

civilă nr.300 a respins apelurile ca nefondate.

În considerentele deciziei s-a

reținut în esență că în mod corect s-a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 346 mp teren, deoarece potrivit concluziilor expertului, există

posibilitatea restituirii acestei suprafețe de teren, care face parte din

suprafața de 789 mp teren situat în orașul Strehaia, pentru care reclamantul a

făcut dovada dreptului de proprietate, ca moștenitor al autoarei F.M. și

această suprafață de teren este distinctă de suprafața de 346 mp solicitată de

reclamant în contestația întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Terenul

în suprafață de 372 mp este ocupat de construcții C 1 și C 2, cele două

construcții fiind amplasate pe o suprafață de 298 mp, diferența de 74 mp

constituind teren liber.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta Primăria orașului Strehaia invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 5 C. proc. civ. și art. 305 C. proc. civ.

Recurenta critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- S-a făcut o apreciere greșită a

actelor și probelor existente la dosarul cauzei, în sensul că nu s-a ținut cont

că petenta F.M. a solicitat restituirea unei suprafețe mai mari de teren, dar a

obținut, conform deciziei civile nr. 2340 din 26 iunie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, doar suprafața de 372 mp, suprafața pentru care se află

deja întocmit titlu de proprietate nr. 70191/1998.

- În cauză, era necesar și legal

introducerea și a celorlalți moștenitori legali ai autoarei F.M. stabiliți prin

sentința civilă nr. 9921 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria

Craiova, petentul G.T.V. fiind moștenitor testamentar numai pentru clădire.

- Terenul solicitat prin contestație

a făcut obiectul unei alte judecăți și față de care instanța s-a pronunțat

constatând că autoarea F.M. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de

proprietate doar pentru suprafața de 372 mp teren.

În cauză, la data de 13 mai 2009 s-a

formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei-pârâte care a

fost încuviințată în principiu, prin încheierea de ședință din 22 octombrie

2009.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat pentru

următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, care se

încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., vizează lipsa calității de

persoană îndreptățită la restituire a petentului, pe motiv că acesta are

calitatea de moștenitor testamentar numai pentru imobilul clădire și ca urmare

a acestui fapt, legal, trebuiau introduși în cauză și moștenitorii legali ai

autoarei F.M.

Contrar celor susținute prin acest

motiv de recurs, petentul G.T.V. este beneficiarul testamentului autentificat

sub nr. 3726 din 25 noiembrie 1998, care atestă că autoarea F.M. a dispus prin

acest testament că, după încetarea sa din viață „întreaga avere mobilă și

imobilă, situată pe raza orașului Strehaia, județul Mehedinți, să fie moștenită

de G.T.V.”.

Drept urmare, petentul nu este

moștenitor doar pentru „clădire”, cum se susține greșit prin motivele de

recurs, ci, potrivit testamentului, moștenește întreaga avere mobilă și imobilă

a autoarei F.M.

Moștenitorii legali ai autoarei F.M.

stabiliți prin sentința civilă nr. 9921 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de

Judecătoria Craiova nu au înțeles să formuleze notificare și pentru diferența

de teren solicitată de moștenitorul testamentar, iar instanța de judecată nu

avea obligația legală să introducă forțat în procesul civil moștenitorii legali

care nu au formulat notificare pentru diferența de teren ce face obiectul

cauzei supusă analizei.

Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

stabilește că: „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au

urmat procedura prevăzută de capitolul III profită ceilalți moștenitori ai

persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.

Astfel, în situația în care numai o

parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut

restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001,

prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale.

Succesorii nu dobândesc în nume

propriu dreptul de restituire ci în calitate de moștenitori ai antecesorului

lor, singurul cu privire la care se pune problema funcționării dreptului de

acrescământ.

S-a mai susținând prin motivele de

recurs că terenul solicitat prin contestația supusă analizei, a făcut obiectul

unei alte judecăți, iar instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la

această suprafață de teren.

Instanțele de judecată, în vederea

stabilirii situației juridice a terenului ce face obiectul contestației și

solicitat de petent, a dispus efectuarea unei expertize.

Coroborând concluziile expertizei cu

actele și lucrările dosarului, corect s-a reținut că suprafața de 372 mp

restituită autoarei F.M. este distinctă de suprafața solicitată de petent în

baza Legii nr. 10/2001.

Așa fiind, având în vedere cele sus

reținute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria Orașului Strehaia împotriva deciziei nr. 300 din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Respinge cererile de intervenție în

interesul recurentei-pârâte Primăria orașului Strehaia formulate de F.M. și de SC

C.C. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2010.