ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.11.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7454/2007

HOTĂRÂRE
05.11.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7454/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul Composesoratul Ciucsângeorgiu prin

președinte T.Z. a chemat în judecată pârâta Regia Națională a Pădurilor -

Direcția Silvică Harghita și a solicitat anularea Deciziei nr. 95 din 16

aprilie 2002 emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001 și obligarea

aceleiași pârâte să emită decizie de restituire în natură a imobilului cunoscut

sub denumirea „casa Pădurarului" înscris în C.F. 4534 al comunei

Ciucsângeorgiu, nr. top 2804, 2805, constând în: curte 0,25 ha și grădină teren

arabil 1 ha; locuință cu 7 încăperi; șură de 22 m x 10 m; grajd 12 m x 8;

fântână; cocină de porci, toate în valoare estimată la 760.000.000 lei. Se mai

solicită daune cominatorii de 3.000.000 lei pe zi de la data rămânerii

definitive a sentinței și până la data emiterii deciziei, precum și instituirea

sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului.

În motivarea acțiunii se arată că imobilul a

trecut în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 204/1947 și a art. 6 din

Constituția din 1948. Composesoratul a dobândit imobilul în anul 1928 de la R.J.

și l-a stăpânit până la desființarea sa, numai că actul de vânzare-cumpărare nu

a fost înscris în cartea funciară. Proprietatea și posesia imobilului de către

composesorat rezultă din susținerile Inspectoratului Silvic Harghita într-un

litigiu anterior, susțineri preluate și în sentința civilă nr. 1445 din 2

decembrie 1980 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Direcția Silvică Harghita a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat, în cazul admiterii acțiunii, obligarea

reclamantului la plata sumei de 294.493.792 lei cu titlul de cheltuieli

necesare și utile pentru întreținerea imobilului, precum și recunoașterea unui

drept de retenție până la achitarea sumei de bani menționată.

Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr.

1311 din 25 septembrie 2002 a respins acțiunea principală precum și cererea

reconvențională.

Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut

dovada dreptului de proprietate. Din înscrierile de carte funciară rezultă că

imobilul a aparținut anterior trecerii în proprietatea statului unei persoane

fizice. Drept urmare s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

Legea nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă,

prin decizia nr. 14 din 25 februarie 2003 a admis apelul reclamantului. A

schimbat în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii

composesoratului, s-a anulat decizia nr. 95 din 16 aprilie 2002 a Direcției

Silvice Harghita și s-a dispus restituirea în natură a intravilanului cu

construcții „Casa pădurarului" înscrisă în C.F. 4534 nr. top 2804, 2805.

Instanța a reținut că atât inspectoratul

silvic cât și primăria comunei au recunoscut că până în anul 1948 reclamanta a

deținut în proprietate imobilul în litigiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 1317 din 17 februarie 2004 a admis recursul declarat

de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Harghita. A casat decizia

curții de apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Instanța a reținut că, în speță, nu au

fost stabilite pe deplin împrejurările de fapt și ca atare Înalta Curte nu poate,

în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ. să se pronunțe asupra

fondului cauzei.

S-a indicat instanței de trimitere să

stabilească: dacă reclamantul era persoană îndreptățită - în condițiile art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001 - la măsuri reparatorii constând în restituirea

în natură; dacă vechea persoană juridică desființată era proprietara imobilului

în litigiu în lipsa unui contract de vânzare-cumpărare și a unei mențiuni în

cartea funciară, instanța de apel nestabilind pe bază de probe aceste aspecte

ci a invocat cu privire la dreptul de proprietate niște situații de fapt menționate

în considerentele unei hotărâri pronunțate în contradictoriu cu alte părți,

având alt obiect și altă cauză; dacă sunt sau nu aplicabile prevederile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001; în lipsa probatoriului imobilul nu a fost nici

exact determinat.

În rejudecare, Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 66 din 4 februarie 2005 a respins ca

nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 1311 din 25

septembrie 2002 a Tribunalului Mureș.

Instanța a reținut că înainte de a fi

trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu era proprietatea tabulară a

unei persoane fizice nu a reclamantului. Imobilele menționate în copia

rezumatului proprietăților composesoratului nu sunt identificate topografic,

astfel că nu se poate reține existența imobilului în litigiu ca fiind în

proprietatea acestuia. în ce privește sentința civilă nr. 1445/1998 a

Judecătoriei Miercurea Ciuc, aceasta nu poate face dovada proprietății deoarece

nu dreptul de proprietate constituia obiectul litigiului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs reclamantul Composesoratul Ciucsângeorgiu, invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că reclamantul a

fost proprietar extratabular al imobilului în litigiu, fiind preluat de stat în

mod abuziv.

Dreptul de proprietate este dovedit prin

susținerile Inspectoratului Silvic al Județului Harghita în cauza ce a făcut

obiectul dosarului nr. 1617/1998 al Judecătoriei Miercurea Ciuc în care s-a

pronunțat sentința civilă nr. 1445/1988, care confirmă susținerile

inspectoratului. Deci, antecesorul pârâtei a recunoscut explicit dreptul de

proprietate al reclamantei asupra imobilului. în plus se arată că din

certificatul eliberat de Arhivele Statului rezultă că reclamantul a avut două

case, una fiind deja restituită în baza Legii nr. 10/2001; dreptul de

proprietate asupra imobilului mai rezultă și din declarațiile martorilor

audiați precum și adresa primăriei care atestă că este continuatorul

composesoratului ce a existat înainte de 1947.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform Titlului V Capitolul I din Codul de

procedură civilă, recursul este o cale extraordinară. Potrivit art. 304

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate

astfel:

- pct. 8 când instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

ala cestuia.

Examinând hotărârea recurată se constată că nu

sunt îndeplinite condițiile textului de lege citat.

De altfel recurentul-reclamant nu a precizat

cărui act juridic instanța i-a schimbat natura ori înțelesul. Tot astfel nu a

putut prezenta vreun act de proprietate pe care instanța de apel să-1 fi

interpretat greșit.

Deducțiile recurentului prin interpretarea

susținerilor dintr-un alt litigiu nu puteau fi considerate „acte juridice"

deduse judecății.

- pct. 9, când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Reclamantul-recurent nu a făcut dovada dreptului sau de proprietate asupra

imobilului în litigiu, conform legislației aplicabile în regim de carte

funciară, ținând seama de momentul la care se pretinde dobândirea dreptului de

proprietate, precum, și celei aplicabile în procedura restituirilor imobilelor

preluate abuziv de către stat.

Prin hotărârea recurată instanța a statuat

asupra regimului juridic al imobilului în litigiu în raport de probele

administrate și considerate pertinente, în concordanță cu problemele de drept

dezlegate și îndrumările date de această Curte prin decizia de casare, conform

celor arătate în partea privind istoricul litigiului.

Față de cele menționate corect s-a reținut că

recurentul-reclamant nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra

imobilului în litigiu și în consecință nu putea fi considerat „persoană

îndreptățită" conform Legii nr. 10/2001.

Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Composesoratul Ciucsângeorgiu - jud. Harghita împotriva deciziei nr. 66/A

din 4 februarie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2007.*

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1317/2004
dovadă neputându-se face în cazul în speță decât cu înscrierea înC.F. Pe cale de consecință a fost respinsă și cererea reconvențională întrucât nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului către reclamant. Împotriva acestei hotărâri a d
ÎCCJ 2005-06-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5285/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 3 aprilie 2003, reclamanții Composesoratul Gheorgheni, Composesoratul Chileni,
ÎCCJ 2010-05-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2776/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Harghita la data de 31 octombrie 2007 reclamantul P.C. a chemat în judecată Primăria Municipiului Miercurea Ciuc prin Primar solicitând restituirea în natu
ÎCCJ 2006-03-29
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3270/2006
ționarea cauzei, Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 612 din 25 aprilie 2003, a admis acțiunea numai împotriva pârâtei A.P.A.P.S. și a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2816/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 decembrie 2001 pe rolul tribunalului Harghita, reclamanții P.Z. și P.S. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria muni
Sursă