ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2002 la data de 16.05.2002 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanta Uniunea Composesoratelor, în numele și în reprezentarea Composesoratelor indicate, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Harghita, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 96/2002 emisă de pârâtă, restituirea în natură a imobilului situat în Sânmartin, sat Ciucani nr. 38, înscris în CF x, nr. top. x, constând în casă grădină (terenintravilan de 1176 mp).

Prin sentința nr. 833/11.06.2003, Tribunalul Harghita a admis acțiunea, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Ciucani, înscris în CF nr. x Ciucani, nr. top. x și a terenului de 1176 mp și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă, privitoare la restituirea cheltuielilor de îmbunătățiri aduse imobilului restituit.

În justificarea soluției, prima instanță a reținut că Uniunea Composesoratelor a formulat acțiunea în numele și în reprezentarea celor 15 composesorate care au fost proprietarii imobilului revendicat, composesorate ce au fost reînființate în baza Legii nr. 1/2000 și care justifică îndreptățirea de a beneficia de măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 3 din acest act normativ.

Deși pârâta a negat deținerea imobilului notificat cu titlu de proprietar, a confirmat implicit (afirmând că ar fi adus îmbunătățiri acestuia) calitatea sa de detentor precar, calitate care este acoperitoare sub aspectul obligațiilor de restituire ce revine entităților notificate pe temeiul Legii nr. 10/2001.

Concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică administrate în cauză au confirmat același aspect, anume că pârâta Direcția Silvică Harghita folosește pe raza satului Ciucani, comuna Sânmartin, un imobil în suprafață de 2109 mp, care se identifică cu parcelele cu nr. topo x de 1 176 mp, înscris în CF x Ciucani și nr. topo x de 1 007 mp. Pe parcela cu nr. topo x există o casă de 28m x 7m, compusă din 4 camere, iar pe parcela cu nr. topo x Direcția Silvică a ridicat o construcție cu 2 nivele și 2 anexe gospodărești din lemn.

Pe baza acestei situații de fapt, cererea principală a fost admisă în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, în timp ce cererea reconvențională a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Direcția Silvică Harghita, arătând că probele administrate în cauză au fost greșit interpretate, respectiv din expertiza efectuată de inginer A. a rezultat dreptul de proprietate al apelantei asupra imobilului în litigiu, situație față de care hotărârea este greșită.

Prin decizia nr. 174/A/20.11.2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că din totalitatea probelor administrate (înscrieri de carte funciară, expertizele topografice efectuate, etc), a rezultat, fără echivoc, dreptul de proprietate al composesoratelor ce formează uniunea asupra imobilului solicitat.

Referitor la susținerile pârâtei formulate în cadrul cererii reconvenționale, în sensul că imobilul a suferit transformări esențiale, instanța de apel a constatat că investițiile au fost realizate asupra unei construcții alăturate, nesolicitate de către reclamantă, aspect ce rezultă și din înscrierile de carte funciară.

Împotriva acestei decizii,în termen legal, a declarat recurs intimata Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Miercurea Ciuc, solicitând modificarea hotărârii din apel în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, iar, în subsidiar, admiterea cereri reconvenționale pe care a formulat-o și obligarea reclamantelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului său, pârâta a invocat următoarele critici:

- hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), critică susținută în legătură cu reținerea Curți de Apel Târgu Mureș, cum că prin expertizele efectuate în cauză s-a concluzionat că imobilul solicitat de reclamantă este cel descris în petitul acțiunii, are datele de carte funciară arătate, iar pretinsele investiții executate de intimată și justificate cu actele depuse se regăsesc într-o construcție alăturată, nesolicitată de reclamante.

Recurenta susține că situația este alta, respectiv că în posesia sa se află imobilul din CF nr. x Ciucani. În foaia de proprietate a acestei cărți funciare, la poziția 7 se înscrie dreptul de proprietate asupra nr. top. x în favoarea pădurarului Regatului Maghiar (Duclucz Karoly), 327 stânjeni pătrați, iar diferența de 38 stânjeni pătrați se regăsește sub nr. top. x. La poziția 10 din Foaia de avere a CF nr. x se înscrie la 12.06.1928, actul de proprietate asupra imobilului A+1 în favoarea văduvei lui B., respectiv C.. Or, imobilul de sub A+1 este tocmai cel cu nr. top. x, pe care îl revendică reclamanții, înscrierea din CF nr. x fiind ulterioară celei din CF nr. x.

De asemenea, cât privește investițiile solicitate prin cererea reconvențională, afirmă că niciuna din cele două expertize nu se pronunță în sensul că ar fi fost realizate la imobilul alăturat, iar o astfel de apreciere nici nu ar fi fost posibilă din partea unor experți topografi. Din actele depuse la dosar rezultă clar că reparațiile s-au făcut asupra imobilului revendicat, de vreme ce există mențiuni pe acesta "lucrări de reparații și vopsitorie casa de serviciu Ocol Silvic Sânmartin".

- hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) cu referire la modul în care instanța de apel a răspuns excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei Uniunea Composesoratelor, pe care a apreciat-o ca fiind nefondată, dată fiind depunerea la dosar a actului constitutiv și a hotărârii prin care aceasta a dobândit capacitate juridică.

Potrivit recurentei, respingerea excepției este străină cauzei în raport de condiția legală regăsită în art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și de faptul că Uniunea Composesoratelor nu a existat anterior anului 1948.

- instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare (art. 304 poct. 10 C. proc. civ.), cu referire la apărarea invocată, a lipsei capacități procesuale a composesoratelor care au mandatat Uniunea Composesoratelor să le reprezinte, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat în vreun fel.

Nici cele 15 composesorate și nici Uniunea Composesoratelor nu a depus la dosarul cauzei o hotărâre judecătorească prin care să se ateste că sunt una și aceeași persoană cu cea desființată sau interzisă.

De asemenea, cu trimitere la dispozițiile art. 28 din Legea nr. 1/2000 s-a arătat că aceste forme asociative nu au capacitatea procesuală de a revendica alte imobile decât cele imperativ stabilite prin Legea nr. 1/2000.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La termenul de judecată din 2.11.2005, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 (1) pct. 1 C. proc. civ. față de susținerea intimatelor în sensul că bunul imobil litigios a fost solicitat la restituire în temeiul Legii nr. 247/2005.

Deși s-a dovedit de către intimate formularea unor cereri de retrocedare înregistrate sub nr. x/30.11.2005 și sub nr. x/14.03.2006, adresate Comisiei locale Sânmartin, vizând imobilul în litigiu, dar întrucât soluționarea acestora pe cale administrativă nu a avut loc nici până la data de 16 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.

La solicitarea instanței, Uniunea Composesoratelor a depus la dosar hotărâri judecătorești/extrase ale hotărârilor judecătorești de înființare a celor 15 composesorate care au solicitat în prezenta cauză retrocedarea imobilului litigios .

Verificând legalitatea deciziei atacate în raport de criticile susținute prin memoriul de recurs, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia.

- Departe de a constitui critici care să demonstreze nelegalitatea hotărârii atacate, susținerile recurentei subsumate motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu fac decât să combată probele administrate și situația de fapt a cauzei, astfel cum a fost stabilită de cele două instanțe de fond anterioare, pe baza acestora.

Afirmând că imobilul care se află în posesia sa este cel din CF nr. x Ciucani și că cel solicitat de reclamanți se regăsește în aceeași carte funciară sub A+1, înscrierea din CF nr. x fiind ulterioară celei din CF x, recurenta nu face decât să contrazică constatările expertizei tehnice și contraexpertizei care au fundamentat hotărârea primei instanțe și care, în urma examinării tuturor foilor de CF în care a fost trecut numărul topografic x, rețin că acesta a avut originea în CF x Ciucani, când a apărut din dezmembrarea corpului funciar cu nr. topografic x în suprafață totală de 1.314 mp (prin desprinderea corpului topo x în suprafață de 1.167 mp, care a trecut succesiv în CF x Ciucani, CF x Ciucani și în final a ajuns în CF x Ciucani).

Notarea corpului funciar cu nr. topografic x în CF x Ciucani a avut loc în anul 1911, la 20 decembrie, pe numele C., fiind transcris ca moștenire din CF x Ciucani (unde figura la poziția A+48 cu aceeași suprafață de 1.167 mp, cu proprietari D.).

Prin urmare, aprecierea instanței de apel în sensul că reclamantele sunt îndreptățite la restituirea imobilului din CF nr. x în care suprafața de 1176 mp figurează cu proprietari tabulari în baza contractului de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 1924, cele 15 composesorate - Sâncrăieni, Cașinul Nou, Iacobeni, Plăieșii de Jos, Plăieșii de Sus, Imper, Cozmeni, Sfânta -Ana din Lăzărești, Tomad din Vrabia, Tușnad, Cetățuia, Fenyes (Sânsimion), Sântimbru-Ciuc, Ciucani, Aklos (Sânmartin)- nu este una străină verificării înscrierilor din cele două cărți funciare menționate în critica recurentei.

Cât privește situația investițiilor a căror restituire a fost solicitată de recurentă pe calea cererii reconvenționale, se reține că, de asemenea, a fost stabilită și lămurită pe baza constatărilor expertizei tehnice întocmite de expert E. care a arătat că imobilul folosit de Direcția Silvică Harghita în Comuna Sânmartin, sat Ciucani nr. 77 are o suprafață măsurată totală de 2109 mp și se identifică cu parcelele nr. top x de 1176 mp înscris în CF x a localității Ciucani și nr. top x de 1007 mp (aceasta din urmă fiind inițial înscrisă în CF nr. x pe numele familiei F.). Pe parcela cu nr. topo x se află casa din 4 camere, bucătărie, cămară și pivniță (regăsită ca înscrisă în CF x) cu dimensiunile și forma de dinainte de al doilea război mondial, un grajd cu șură din aceeași perioadă (neînscris în CF) și o magazie din lemn ridicată de Direcția Silvică, în timp ce pe parcela cu nr. topo x pârâta a ridicat o clădire cu 2 nivele și două anexe gospodărești din lemn. De altfel, constatarea expertului se corelează cu ceea ce însăși pârâta a afirmat în conținutul dispoziției contestate nr. 96/16.04.2002, anume că sediul Ocolului Silvic a fost construit de aceasta, după 1990.

Înalta Curte mai reține că aceste constatări ale primei expertize tehnice administrate în cauză nu au fost contestate de pârâtă prin obiecțiunile formulate nici cât privește conținutul lor (pe baza cărora instanțele au dedus concluzia că sumele solicitate de pârâtă au fost cheltuite pentru realizarea unei construcții care rămâne mai departe în proprietatea și folosința acesteia), și nici cât privește eventuala aptitudine tehnică, dată de specializarea expertului, în a emite considerații în privința acestora.

- Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., relativă la nemotivarea respingerii de către instanța de apel a apărării pârâtei, ce a îmbrăcat forma excepției lipsei calității procesuale active a Uniunii Composesoratelor, nu demonstrează nici ea nelegalitatea hotărârii atacate, fiind nefondată.

Pe de o parte, se constată că decizia recurată conține, cât privește această apărare, argumentele esențiale pentru care excepția invocată nu a fost primită, instanța de apel făcând în mod corect trimitere la existența actului constitutiv al Uniunii Composesoratelor, la hotărârea prin care a dobândit capacitate juridică și la mandatul de reprezentare dat de cele 15 composesorate reclamante, toate aceste înscrisuri regăsindu-se în dosarul de fond și justificând, în realitate, nu calitatea procesuală activă a Uniunii (care nu a acționat în nume propriu, în litigiu), cum greșit s-a contestat de către pârâtă, ci calitatea sa de mandatar în proces al celor 15 titulari coindivizari ai dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat în procedura Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, când susține critica de nemotivare, cu trimitere la conținutul normativ al art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, se înțelege că, de fapt, recurenta-pârâtă consideră răspunsul instanței la excepția invocată ca fiind greșit sau incomplet.

Aceasta deoarece, se înțelege din critica sa că avea așteptarea ca instanța de apel să verifice "calitatea procesuală activă" a Uniuni Composesoratelor în raport de exigențele normative ale acestui articol de lege, stabilind, eventual, dacă Uniunea a existat sau nu anterior anului 1948 și dacă există o constatare judecătorească a identității ca persoană juridică a acesteia.

Or, precum s-a arătat, aplicarea în orice mod a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 în raport cu Uniunea Composesoratelor nu se justifică, dată fiind calitatea sa în proces, aceea de mandatar al celor 15 composesorate, cotitulare ale dreptului de proprietate disputat, iar nu de însuși titular al dreptului solicitat a fi recunoscut în procedura Legii nr. 10/2001.

- Ceea ce a fost criticat pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. - "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare (…)" -, în vigoare încă la data promovării recursului, 22 decembrie 2003 (pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005), a fost neverificarea de către instanța de apel a aptitudinii reclamantelor (cele 15 composesorate), foste proprietare în indiviziune ale imobilului litigios, de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în raport de condiția instituită, în cazul persoanelor juridice, prin norma art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În legătură cu acest aspect, reținut ca argument de respingere a notificării prin dispoziția contestată nr. 96/16.04.2002, prima instanță a arătat că cele 15 composesorate, foste titulare ale dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, sunt îndreptățite la restituirea acestuia în temeiul art. 3 din Legea nr. 10/2001 întrucât au fost reînființate în baza Legii nr. 1/2000.

Argumentul primei instanțe este corect, iar identitatea de persoană juridică rezultă chiar din condițiile reglementate prin legea specială - art. 28 din Legea nr. 1/2000 - de înființare a acestor entități juridice (obști de moșneni, obști răzeșești, composesorate, etc.), prin care s-a creat cadrul legal de reorganizare a acestora în formele asociative inițiale.

Potrivit art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun redobândesc calitatea de persoană juridică, membri acestora fiind (doar) foștii proprietari ori succesorii lor în drepturi care au formulat cereri de reconstituire a drepturilor indivize deținute anterior preluării de către stat, în timp ce potrivit art. 26 (2) din lege, formelor asociative li se va restitui în întregime suprafața avută în proprietate.

Astfel fiind, hotărârile judecătorești de constituire a formelor asociative de proprietate, emise în temeiul art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, fac dovada identității de persoană juridică la care se referă norma art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Or, în recurs și la solicitarea instanței, aceste dovezi au fost făcute prin înscrisurile depuse de intimatele-reclamante la filele x, constând în chiar hotărârile judecătorești emise în acest temei legal, de reînființare a fostelor composesorate.

În sfârșit, se reține că prin nicio dispoziție legală nu se interzice restituirea în proprietatea acestor forme asociative (și) a altor bunuri pe care acestea le-au deținut în proprietate anterior preluării lor de către stat, neputând fi primit argumentul recurentei în sensul că aceste subiecte de drept nu au capacitatea de a revendica și redobândi decât imobilele imperativ stabilite prin Legea nr. 1/2000.

În considerarea tuturor aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 174/A din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.