ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3448/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Olt, secția comercială de contencios

administrativ, prin sentința nr. 1034 din 13 octombrie 2009 a respins

excepția lipsei calității procesuale active ca

neîntemeiată.

A admis excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.M.R. SA

Balș și a respins acțiunea reclamantului T.G. ca prescrisă.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că reclamantul T.G. a solicitat

obligarea pârâtei S.M.R. SA Balș la restituirea a 100 t șină

cale ferată, a 1.200 buc. traversă lemn, la 4,8 t placă prindere

și la 2,4 t șurub trifon, sau la plata contravalorii acestora în

sumă de 296.000 lei.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data de 2 mai 2005 a încheiat cu pârâta

proces-verbal de predare primire privind bunurile enumerate în cerere, stabilindu-se

un termen de 60 de zile în vederea încheierii contractului de

vânzare-cumpărare și achitării contravalorii acestora.

Reclamantul a menționat că

la 14 aprilie 2008 a convocat pârâta în vederea soluționării

litigiului pe cale amiabilă.

În privința excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a

reținut că a aceasta este neîntemeiată, în raport de nota de

comandă emisă de pârâtă și de procesul-verbal de predare-primire

care poartă ștampila societății pârâte.

Cu privire la excepția

prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat că în

raport de dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la

acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,

dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, art. 3 stabilind

că termenul general de prescripție este de 3 ani.

Reclamantul, în cauză, a

revendicat bunuri care au fost predate la data de 2 mai 2005, iar cererea sa a

fost formulată la 29 mai 2009, cu depășirea termenului de

prescripție.

Nu s-a reținut ca motiv de

întrerupere a termenului de prescripție, susținerea reclamantului

că a notificat pârâtei datoria și că a convocat pe

reprezentanții acesteia pentru soluționarea litigiului la 14 aprilie

2008.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 21 din 9 februarie 2010 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond,

menținându-se aceeași motivare ca a Tribunalului Olt.

Împotriva menționatei decizii,

reclamantul T.G. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond.

În criticile formulate, recurentul

reclamant T.G. a susținut în esență că atât instanța

de apel cât și instanța de fond au interpretat greșit

dispozițiile legale cu privire la acțiunea în revendicare

mobiliară, care în opinia sa este imprescriptibilă. Totodată, a

precizat că acțiunea în revendicare fie ea civilă sau

comercială, este imprescriptibilă, că reclamantul poate să

opteze pentru o acțiune care să izvorască din contract, caz în

care se aplică termenul de prescripție de 3 ani sau poate opta pentru

acțiunea în revendicare, cum este în cazul de față, când

acțiunea este imprescriptibilă.

Recurentul reclamant a depus și

note scrise la dosar.

Intimata-pârâtă S.M.R. SA

Balș prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul reclamantului este

nefondat.

Înalta Curte analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și

lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente,

constată că în cauză nu se reține nici una din situațiile

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. care să

conducă la casarea sau modificarea hotărârii.

Astfel se constată că în

mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova, situația de fapt, în

sensul că prin acțiunea formulată reclamantul a cerut

restituirea unor bunuri mobile, enumerate în cererea sa, sau contravaloarea

acestora, dacă bunurile nu mai există, în sumă de 296.000 lei;

că bunurile au rămas la data de 2 mai 2005 în posesia pârâtei, fapt

recunoscut de altfel și de aceasta, urmând ca în termen de 60 de zile de

la încheierea procesului-verbal de predare primire (2 mai 2005), să

încheie contractul de vânzare-cumpărare și plata contravalorii

acestora; că acțiunea reclamantului este o acțiune reală

mobiliară care se exercită pe temeiul dreptului real, purtând asupra

unor bunuri mobile, dar și personală mobiliară prin care se

valorifică drepturi personale, de creanță că acțiunea

reclamantului este o acțiune mixtă prin care în același timp se

valorifică un drept real și un drept de creanță, ambele

drepturi având aceiași cauză, fiind născute din aceiași

operațiune juridică.

În cauză natura acțiunii

este comercială, aceasta derivând dintr-o convenție comercială,

ea păstrându-și acest caracter chiar dacă convenția de

vânzare-cumpărare nu a fost perfectată.

Potrivit dispozițiilor art. 945

C. com., acțiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una

din părți, se prescriu pentru toate părțile contractante,

în conformitate cu dispozițiile legii comerciale.

Dispozițiile Codului comercial

privind prescripția se aplică tuturor acțiunilor care rezultă

din actele de comerț, inclusiv din actele juridice care fac parte din

categoria faptelor de comerț unilaterale.

Este știut că potrivit art.

56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din

părți, toți contractanții sunt supuși, în privința

acestui act, legii comerciale.

Ori termenele de prescripție în

materie comercială trebuie privite prin prisma dispozițiilor

Decretului nr. 167/1958.

Acțiunea în revendicare

mobiliară formulată în cauză nu este imprescriptibilă, cum

a susținut recurentul-reclamant, astfel că potrivit art. 1 din

Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se

stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3

ani prevăzut de lege.

Cum reclamantul era îndreptățit

să-și ceară bunurile mobile sau, în cazul pierderii,

contravaloarea acestora din data de 2 iulie 2005, iar acțiunea a fost

formulată la data de 29 mai 2009, în mod corect Curtea de Apel Craiova a

reținut că dreptul material la acțiune al reclamantului este

prescris.

Față de această

situație, cum decizia instanței de apel este temeinică și

legală, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul T.G. împotriva deciziei nr. 21 din 9 februarie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.