ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3448/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Olt, secția comercială de contencios administrativ, prin sentința nr. 1034 din 13 octombrie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.M.R. SA Balș și a respins acțiunea reclamantului T.G. ca prescrisă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul T.G. a solicitat obligarea pârâtei S.M.R. SA Balș la restituirea a 100 t șină cale ferată, a 1.200 buc. traversă lemn, la 4,8 t placă prindere și la 2,4 t șurub trifon, sau la plata contravalorii acestora în sumă de 296.000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 2 mai 2005 a încheiat cu pârâta proces-verbal de predare primire privind bunurile enumerate în cerere, stabilindu-se un termen de 60 de zile în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și achitării contravalorii acestora. Reclamantul a menționat că la 14 aprilie 2008 a convocat pârâta în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că a aceasta este neîntemeiată, în raport de nota de comandă emisă de pârâtă și de procesul-verbal de predare-primire care poartă ștampila societății pârâte.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat că în raport de dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, art. 3 stabilind că termenul general de prescripție este de 3 ani. Reclamantul, în cauză, a revendicat bunuri care au fost predate la data de 2 mai 2005, iar cererea sa a fost formulată la 29 mai 2009, cu depășirea termenului de prescripție. Nu s-a reținut ca motiv de întrerupere a termenului de prescripție, susținerea reclamantului că a notificat pârâtei datoria și că a convocat pe reprezentanții acesteia pentru soluționarea litigiului la 14 aprilie 2008. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 21 din 9 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond, menținându-se aceeași motivare ca a Tribunalului Olt.

Împotriva menționatei decizii, reclamantul T.G. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În criticile formulate, recurentul reclamant T.G. a susținut în esență că atât instanța de apel cât și instanța de fond au interpretat greșit dispozițiile legale cu privire la acțiunea în revendicare mobiliară, care în opinia sa este imprescriptibilă. Totodată, a precizat că acțiunea în revendicare fie ea civilă sau comercială, este imprescriptibilă, că reclamantul poate să opteze pentru o acțiune care să izvorască din contract, caz în care se aplică termenul de prescripție de 3 ani sau poate opta pentru acțiunea în revendicare, cum este în cazul de față, când acțiunea este imprescriptibilă.

Recurentul reclamant a depus și note scrise la dosar. Intimata-pârâtă S.M.R. SA Balș prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantului este nefondat. Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că în cauză nu se reține nici una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii.

Astfel se constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova, situația de fapt, în sensul că prin acțiunea formulată reclamantul a cerut restituirea unor bunuri mobile, enumerate în cererea sa, sau contravaloarea acestora, dacă bunurile nu mai există, în sumă de 296.000 lei; că bunurile au rămas la data de 2 mai 2005 în posesia pârâtei, fapt recunoscut de altfel și de aceasta, urmând ca în termen de 60 de zile de la încheierea procesului-verbal de predare primire (2 mai 2005), să încheie contractul de vânzare-cumpărare și plata contravalorii acestora; că acțiunea reclamantului este o acțiune reală mobiliară care se exercită pe temeiul dreptului real, purtând asupra unor bunuri mobile, dar și personală mobiliară prin care se valorifică drepturi personale, de creanță că acțiunea reclamantului este o acțiune mixtă prin care în același timp se valorifică un drept real și un drept de creanță, ambele drepturi având aceiași cauză, fiind născute din aceiași operațiune juridică.

În cauză natura acțiunii este comercială, aceasta derivând dintr-o convenție comercială, ea păstrându-și acest caracter chiar dacă convenția de vânzare-cumpărare nu a fost perfectată. Potrivit dispozițiilor art. 945 C. com., acțiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una din părți, se prescriu pentru toate părțile contractante, în conformitate cu dispozițiile legii comerciale. Dispozițiile Codului comercial privind prescripția se aplică tuturor acțiunilor care rezultă din actele de comerț, inclusiv din actele juridice care fac parte din categoria faptelor de comerț unilaterale. Este știut că potrivit art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în privința acestui act, legii comerciale.

Ori termenele de prescripție în materie comercială trebuie privite prin prisma dispozițiilor Decretului nr. 167/1958. Acțiunea în revendicare mobiliară formulată în cauză nu este imprescriptibilă, cum a susținut recurentul-reclamant, astfel că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege. Cum reclamantul era îndreptățit să-și ceară bunurile mobile sau, în cazul pierderii, contravaloarea acestora din data de 2 iulie 2005, iar acțiunea a fost formulată la data de 29 mai 2009, în mod corect Curtea de Apel Craiova a reținut că dreptul material la acțiune al reclamantului este prescris.

Față de această situație, cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.G. împotriva deciziei nr. 21 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.