ÎCCJ, decizie (scj.ro #83008)

Apelul. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii. Trimiterea cauzei spre rejudecare. Condiții și efecte Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecarea apelului Index alfabetic : apel - incheiere interlocutorie - cercetarea fondului - principiul oralității și contradictorialității - trimitere spre rejudecare C. proc. civ., art. 295, art. 297 Calea procesuală ordinară de atac, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței ierarhic inferioare, prin rejudecarea pricinii în fond, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii de către instanța de fond nu îndreptățește instanța ierarhic superioară, în controlul devolutiv, să trimită spre rejudecare, în condițiile în care nu au fost încălcate dispozițiile privind citarea părților, iar instanța s-a pronunțat intrând în cercetarea fondului.

Secția comercială, Decizia nr. 2027 din 25 mai 2011 Notă : În prezenta decizie a fost avută în vedere forma art. 297 din Codul de procedură civilă în vigoare la data de 7 octombrie 2010 Reclamanta S.N.T.F.M. „CFR M.” S.A. a chemat în judecată pe pârâtele SC S.M.R. SA și SC M. SA, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.255.192,7 lei reprezentând contravaloarea fierului vechi și pieselor recuperate, penalități de întârziere și daune ce nu au putut fi acoperite de penalități. Prin cerere reconvențională, pârâta SC S.M.R. SA a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 22.681.560.735 lei cheltuieli pentru curățirea vagoanelor. Reclamanta a motivat acțiunea susținând că prin contractul de prestări servicii încheiat s-a obligat la plata serviciilor de tăiere și șarjare a vagoanelor dezmembrate, materialele rezultate rămânând în custodia prestatorului de servicii care nu le mai poate restitui întrucât bunurile nu mai există în fapt.

Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 8085/2009, a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâte în solidar la plata sumei de 7.019.619,58 lei reprezentând contravaloare fier vechi și piese recuperate, la 3.509.809,79 lei, penalități de întârziere și la 37.644,27 lei cheltuieli de judecată și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtei SC S.M.R. SA. Instanța de fond a reținut, în esență, că în contractele încheiate ambele pârâte sunt semnatare și își asumă drepturi și obligații, iar cursul prescripției a fost întrerupt prin minuta din 14 iulie 2003 care reprezintă un act de recunoaștere a datoriei și prin încheierea Tribunalului Olt prin care s-a dispus inventarierea, (...).

Pe fond s-a reținut că pârâtele nu mai pot restitui bunurile aflate în custodie întrucât nu mai există, valoarea lor fiind calculată pe baza prețului de 98 USD/tonă, cu care reclamanta a valorificat fierul vechi în aceeași perioadă, iar penalitățile fiind datorate în temeiul art. 2, 3 din contracte. Prin sentința comercială nr. 11923/2009, dispozitivul sentinței nr. 8085/2009 a fost completat în sensul obligarii pârâtelor în solidar la plata sumei de 53.743,45 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 91.387,72 lei. Cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea din 5 mai 2009 privind reprezentarea de către consilierul juridic R.S.

a S.N.T.F.M. CFR M. S.A. a fost admisă prin încheierea din 1 martie 2011. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 392/2010, a admis apelurile pârâtelor împotriva hotărârilor pronunțate pe care le-a desființat și a trimis cauza spre rejudecare. Apelul reclamantei a fost respins prin aceeași decizie a curții de apel. Curtea a reținut, în esență, că instanța de fond, prin încheierea din 28 martie 2006, s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii de completare a daunelor, pentru ca prin încheierea din 26 mai 2009 să revină asupra ceea ce se soluționează deja prin încheierea interlocutorie anterioară. A mai reținut instanța de apel că reclamanta, fără să fi solicitat printr-o cerere expresă majorarea cuantumului pretențiilor în contradictoriu cu celelalte părți, a obținut valoarea pretențiilor majorate, instanța de fond încălcând principiul oralității și contradictorialității.

În privind apelului reclamantei, curtea de apel a reținut că în mod justificat s-a considerat prematur capătul de cerere privind daunele în completare, concilierea directă fiind încheiată numai pentru contravaloarea fierului vechi și pieselor recuperate fără nicio mențiune în legătură cu daunele completare. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că prin decizia atacată nu s-a analizat conținutul încheierii din 5 mai 2010, când, în contradictoriu cu celelalte părți reclamanta și-a majorat pretențiile, astfel cum raportul de expertiză a stabilit, și a depus în completare taxa de timbru.

A mai susținut recurenta că în mod greșit curtea de apel, nesocotind caracterul devolutiv al apelului, nu s-a pronunțat asupra fondului. În privința excepției prematurității capătului de cerere privind suma solicitată cu titlu de daune în completare, recurenta a criticat hotărârile instanțelor de fond care, în aprecierea sa, nu au sesizat că procedura prealabilă a fost îndeplinită, iar pârâtele nu au invocat vreo vătămare, acest prejudiciu fiind stabilit contractual pentru repararea integrală a prejudiciului. Recursul este fondat și a fost admis pentru considerentele ce se vor expune: Calea procesuală ordinară de atac, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței ierarhic inferioare, prin rejudecarea pricinii în fond, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe.

Prin dispozițiile art. 295 C. proc. civ., efectul devolutiv al apelului are consecințe asupra mijloacelor puse la dispoziția instanței de apel pentru a soluționa litigiul pe baza dovezilor administrate la instanța de fond sau prin refacerea și completarea probatorului. Motivele care ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt prevăzute de art. 297 C. proc. civ. De aceea, în mod nejustificat, decizia nr. 392/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a desființat sentința nr. 8085/2009 și nr. 11923/2009 ale Tribunalului București și a trimis spre rejudecare litigiul. În mod greșit, instanța de apel a considerat încălcarea principiului oralității și contradictorialității.

Astfel, prin încheierea din 5 mai 2009 părțile prezente dezbat raportul de expertiză, iar reclamanta își majorează pretențiile depunând și dovada achitării taxei de timbru. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii de către instanța de fond nu îndreptățește instanța ierarhic superioară, în controlul devolutiv, să trimită spre rejudecare, în condițiile în care nu i-au fost încălcate dispozițiile privind citarea părților, iar instanța s-a pronunțat intrând în cercetarea fondului.(…) Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 392 din 14 octombrie 2010 pe care a casat-o și a trimis cauza spre judecată pe fond instanței de apel.

. Apelul. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii. Trimiterea cauzei spre rejudecare. Condiții și efecte Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecarea apelului Index alfabetic : apel - incheiere interlocutorie - cercetarea fondului - principiul oralității și contradictorialității - trimitere spre rejudecare C. proc. civ., art. 295, art. 297 Calea procesuală ordinară de atac, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței ierarhic inferioare, prin rejudecarea pricinii în fond, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii de către instanța de fond nu îndreptățește instanța ierarhic superioară, în controlul devolutiv, să trimită spre rejudecare, în condițiile în care nu au fost încălcate dispozițiile privind citarea părților, iar instanța s-a pronunțat intrând în cercetarea fondului.

Secția comercială, Decizia nr. 2027 din 25 mai 2011 Notă : În prezenta decizie a fost avută în vedere forma art. 297 din Codul de procedură civilă în vigoare la data de 7 octombrie 2010 Reclamanta S.N.T.F.M. „CFR M.” S.A. a chemat în judecată pe pârâtele SC S.M.R. SA și SC M. SA, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.255.192,7 lei reprezentând contravaloarea fierului vechi și pieselor recuperate, penalități de întârziere și daune ce nu au putut fi acoperite de penalități. Prin cerere reconvențională, pârâta SC S.M.R. SA a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 22.681.560.735 lei cheltuieli pentru curățirea vagoanelor. Reclamanta a motivat acțiunea susținând că prin contractul de prestări servicii încheiat s-a obligat la plata serviciilor de tăiere și șarjare a vagoanelor dezmembrate, materialele rezultate rămânând în custodia prestatorului de servicii care nu le mai poate restitui întrucât bunurile nu mai există în fapt.

Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 8085/2009, a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâte în solidar la plata sumei de 7.019.619,58 lei reprezentând contravaloare fier vechi și piese recuperate, la 3.509.809,79 lei, penalități de întârziere și la 37.644,27 lei cheltuieli de judecată și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtei SC S.M.R. SA. Instanța de fond a reținut, în esență, că în contractele încheiate ambele pârâte sunt semnatare și își asumă drepturi și obligații, iar cursul prescripției a fost întrerupt prin minuta din 14 iulie 2003 care reprezintă un act de recunoaștere a datoriei și prin încheierea Tribunalului Olt prin care s-a dispus inventarierea, (...).

Pe fond s-a reținut că pârâtele nu mai pot restitui bunurile aflate în custodie întrucât nu mai există, valoarea lor fiind calculată pe baza prețului de 98 USD/tonă, cu care reclamanta a valorificat fierul vechi în aceeași perioadă, iar penalitățile fiind datorate în temeiul art. 2, 3 din contracte. Prin sentința comercială nr. 11923/2009, dispozitivul sentinței nr. 8085/2009 a fost completat în sensul obligarii pârâtelor în solidar la plata sumei de 53.743,45 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 91.387,72 lei. Cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea din 5 mai 2009 privind reprezentarea de către consilierul juridic R.S.

a S.N.T.F.M. CFR M. S.A. a fost admisă prin încheierea din 1 martie 2011. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 392/2010, a admis apelurile pârâtelor împotriva hotărârilor pronunțate pe care le-a desființat și a trimis cauza spre rejudecare. Apelul reclamantei a fost respins prin aceeași decizie a curții de apel. Curtea a reținut, în esență, că instanța de fond, prin încheierea din 28 martie 2006, s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii de completare a daunelor, pentru ca prin încheierea din 26 mai 2009 să revină asupra ceea ce se soluționează deja prin încheierea interlocutorie anterioară. A mai reținut instanța de apel că reclamanta, fără să fi solicitat printr-o cerere expresă majorarea cuantumului pretențiilor în contradictoriu cu celelalte părți, a obținut valoarea pretențiilor majorate, instanța de fond încălcând principiul oralității și contradictorialității.

În privind apelului reclamantei, curtea de apel a reținut că în mod justificat s-a considerat prematur capătul de cerere privind daunele în completare, concilierea directă fiind încheiată numai pentru contravaloarea fierului vechi și pieselor recuperate fără nicio mențiune în legătură cu daunele completare. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că prin decizia atacată nu s-a analizat conținutul încheierii din 5 mai 2010, când, în contradictoriu cu celelalte părți reclamanta și-a majorat pretențiile, astfel cum raportul de expertiză a stabilit, și a depus în completare taxa de timbru.

A mai susținut recurenta că în mod greșit curtea de apel, nesocotind caracterul devolutiv al apelului, nu s-a pronunțat asupra fondului. În privința excepției prematurității capătului de cerere privind suma solicitată cu titlu de daune în completare, recurenta a criticat hotărârile instanțelor de fond care, în aprecierea sa, nu au sesizat că procedura prealabilă a fost îndeplinită, iar pârâtele nu au invocat vreo vătămare, acest prejudiciu fiind stabilit contractual pentru repararea integrală a prejudiciului. Recursul este fondat și a fost admis pentru considerentele ce se vor expune: Calea procesuală ordinară de atac, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței ierarhic inferioare, prin rejudecarea pricinii în fond, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe.

Prin dispozițiile art. 295 C. proc. civ., efectul devolutiv al apelului are consecințe asupra mijloacelor puse la dispoziția instanței de apel pentru a soluționa litigiul pe baza dovezilor administrate la instanța de fond sau prin refacerea și completarea probatorului. Motivele care ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt prevăzute de art. 297 C. proc. civ. De aceea, în mod nejustificat, decizia nr. 392/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a desființat sentința nr. 8085/2009 și nr. 11923/2009 ale Tribunalului București și a trimis spre rejudecare litigiul. În mod greșit, instanța de apel a considerat încălcarea principiului oralității și contradictorialității.

Astfel, prin încheierea din 5 mai 2009 părțile prezente dezbat raportul de expertiză, iar reclamanta își majorează pretențiile depunând și dovada achitării taxei de timbru. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii de către instanța de fond nu îndreptățește instanța ierarhic superioară, în controlul devolutiv, să trimită spre rejudecare, în condițiile în care nu i-au fost încălcate dispozițiile privind citarea părților, iar instanța s-a pronunțat intrând în cercetarea fondului.(…) Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 392 din 14 octombrie 2010 pe care a casat-o și a trimis cauza spre judecată pe fond instanței de apel.

. Apelul. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii. Trimiterea cauzei spre rejudecare. Condiții și efecte Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecarea apelului Index alfabetic : apel - incheiere interlocutorie - cercetarea fondului - principiul oralității și contradictorialității - trimitere spre rejudecare C. proc. civ., art. 295, art. 297 Calea procesuală ordinară de atac, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței ierarhic inferioare, prin rejudecarea pricinii în fond, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii de către instanța de fond nu îndreptățește instanța ierarhic superioară, în controlul devolutiv, să trimită spre rejudecare, în condițiile în care nu au fost încălcate dispozițiile privind citarea părților, iar instanța s-a pronunțat intrând în cercetarea fondului.

Secția comercială, Decizia nr. 2027 din 25 mai 2011 Notă : În prezenta decizie a fost avută în vedere forma art. 297 din Codul de procedură civilă în vigoare la data de 7 octombrie 2010 Reclamanta S.N.T.F.M. „CFR M.” S.A. a chemat în judecată pe pârâtele SC S.M.R. SA și SC M. SA, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.255.192,7 lei reprezentând contravaloarea fierului vechi și pieselor recuperate, penalități de întârziere și daune ce nu au putut fi acoperite de penalități. Prin cerere reconvențională, pârâta SC S.M.R. SA a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 22.681.560.735 lei cheltuieli pentru curățirea vagoanelor. Reclamanta a motivat acțiunea susținând că prin contractul de prestări servicii încheiat s-a obligat la plata serviciilor de tăiere și șarjare a vagoanelor dezmembrate, materialele rezultate rămânând în custodia prestatorului de servicii care nu le mai poate restitui întrucât bunurile nu mai există în fapt.

Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 8085/2009, a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâte în solidar la plata sumei de 7.019.619,58 lei reprezentând contravaloare fier vechi și piese recuperate, la 3.509.809,79 lei, penalități de întârziere și la 37.644,27 lei cheltuieli de judecată și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtei SC S.M.R. SA. Instanța de fond a reținut, în esență, că în contractele încheiate ambele pârâte sunt semnatare și își asumă drepturi și obligații, iar cursul prescripției a fost întrerupt prin minuta din 14 iulie 2003 care reprezintă un act de recunoaștere a datoriei și prin încheierea Tribunalului Olt prin care s-a dispus inventarierea, (...).

Pe fond s-a reținut că pârâtele nu mai pot restitui bunurile aflate în custodie întrucât nu mai există, valoarea lor fiind calculată pe baza prețului de 98 USD/tonă, cu care reclamanta a valorificat fierul vechi în aceeași perioadă, iar penalitățile fiind datorate în temeiul art. 2, 3 din contracte. Prin sentința comercială nr. 11923/2009, dispozitivul sentinței nr. 8085/2009 a fost completat în sensul obligarii pârâtelor în solidar la plata sumei de 53.743,45 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 91.387,72 lei. Cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea din 5 mai 2009 privind reprezentarea de către consilierul juridic R.S.

a S.N.T.F.M. CFR M. S.A. a fost admisă prin încheierea din 1 martie 2011. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 392/2010, a admis apelurile pârâtelor împotriva hotărârilor pronunțate pe care le-a desființat și a trimis cauza spre rejudecare. Apelul reclamantei a fost respins prin aceeași decizie a curții de apel. Curtea a reținut, în esență, că instanța de fond, prin încheierea din 28 martie 2006, s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii de completare a daunelor, pentru ca prin încheierea din 26 mai 2009 să revină asupra ceea ce se soluționează deja prin încheierea interlocutorie anterioară. A mai reținut instanța de apel că reclamanta, fără să fi solicitat printr-o cerere expresă majorarea cuantumului pretențiilor în contradictoriu cu celelalte părți, a obținut valoarea pretențiilor majorate, instanța de fond încălcând principiul oralității și contradictorialității.

În privind apelului reclamantei, curtea de apel a reținut că în mod justificat s-a considerat prematur capătul de cerere privind daunele în completare, concilierea directă fiind încheiată numai pentru contravaloarea fierului vechi și pieselor recuperate fără nicio mențiune în legătură cu daunele completare. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că prin decizia atacată nu s-a analizat conținutul încheierii din 5 mai 2010, când, în contradictoriu cu celelalte părți reclamanta și-a majorat pretențiile, astfel cum raportul de expertiză a stabilit, și a depus în completare taxa de timbru.

A mai susținut recurenta că în mod greșit curtea de apel, nesocotind caracterul devolutiv al apelului, nu s-a pronunțat asupra fondului. În privința excepției prematurității capătului de cerere privind suma solicitată cu titlu de daune în completare, recurenta a criticat hotărârile instanțelor de fond care, în aprecierea sa, nu au sesizat că procedura prealabilă a fost îndeplinită, iar pârâtele nu au invocat vreo vătămare, acest prejudiciu fiind stabilit contractual pentru repararea integrală a prejudiciului. Recursul este fondat și a fost admis pentru considerentele ce se vor expune: Calea procesuală ordinară de atac, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței ierarhic inferioare, prin rejudecarea pricinii în fond, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe.

Prin dispozițiile art. 295 C. proc. civ., efectul devolutiv al apelului are consecințe asupra mijloacelor puse la dispoziția instanței de apel pentru a soluționa litigiul pe baza dovezilor administrate la instanța de fond sau prin refacerea și completarea probatorului. Motivele care ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt prevăzute de art. 297 C. proc. civ. De aceea, în mod nejustificat, decizia nr. 392/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a desființat sentința nr. 8085/2009 și nr. 11923/2009 ale Tribunalului București și a trimis spre rejudecare litigiul. În mod greșit, instanța de apel a considerat încălcarea principiului oralității și contradictorialității.

Astfel, prin încheierea din 5 mai 2009 părțile prezente dezbat raportul de expertiză, iar reclamanta își majorează pretențiile depunând și dovada achitării taxei de timbru. Nerespectarea unei încheieri interlocutorii de către instanța de fond nu îndreptățește instanța ierarhic superioară, în controlul devolutiv, să trimită spre rejudecare, în condițiile în care nu i-au fost încălcate dispozițiile privind citarea părților, iar instanța s-a pronunțat intrând în cercetarea fondului.(…) Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 392 din 14 octombrie 2010 pe care a casat-o și a trimis cauza spre judecată pe fond instanței de apel.