ÎCCJ, decizie (scj.ro #131559)

Recurs. Lipsa motivării hotărârii instanței de apel. Efecte

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : recurs

nemotivarea hotărârii

C. proc. civ. din 1865, art. 261 pct. 5, art. 292, art. 295, art. 304 pct. 7

În cazul în care considerentele deciziei instanței de apel nu cuprind analiza corespunzătoare a criticilor concrete formulate de apelantă cu privire la soluția primei instanțe, instanța de apel arătând doar, în termeni generali, că tribunalul a stabilit corect starea de fapt și a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente, sunt încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care stabilesc obligația instanței de a preciza motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fiind, astfel, incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225 din 28 iunie 2016

Prin sentința nr. 228 din 15 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr. x/113/2012 al Tribunalului Brăila, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtei SC B. SRL cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 1.044.759,90 lei reprezentând contravaloare prestații și 820.158,32 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și 35.850 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta, în calitate de operator, a încheiat cu pârâta, în calitate de utilizator, contractul de prestări servicii nr. 19/01.06.2007 având ca obiect primirea, depozitarea și tratarea deșeurilor menajere și industriale. Ulterior, pentru aceleași servicii a fost încheiat un nou contract, nr. 101/05.10.2011, ca urmare a modificării prețului și a termenelor de plată.

Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate și a prestat serviciile la care s-a obligat, astfel că tribunalul, având în vedere recunoașterea pârâtei, plățile parțiale efectuate de aceasta, precum și concluziile raportului de expertiză contabilă, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 969-970 C. civ. raportat la art. 1170 și art. 1270 C. civ., motiv pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 1.044.759,90 lei cu titlu de preț.

Totodată, în temeiul clauzei penale inserate la art. 17 din contractul 19/01.06.2007 și, respectiv, la art. 11.1 din contractul 101/05.10.2011 prin care părțile au convenit cu privire la plata penalităților de întârziere de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea facturii neachitate și până la plata integrală, prima instanță a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 820.158,82 lei cu acest titlu.

Au fost înlăturate apărările pârâtei referitoare la majorarea cuantumului penalităților de întârziere cu motivarea că prin acțiunea introductivă reclamanta a cuantificat cu titlu provizoriu penalitățile de întârziere la suma de 50.000 lei, precizând că acestea vor fi indicate în mod concret conform concluziilor expertizei contabile. Pe de altă parte, reclamanta a solicitat o sumă fixă cu titlu de penalități, fără  a preciza dacă acestea se referă la facturile din tabel sau la plățile efectuate de pârâtă cu întârziere, astfel încât nu s-a reținut nici susținerea pârâtei conform căreia prin expertiză s-au calculat penalități la plata altor facturi decât cele menționate în cererea de chemare în judecată, ceea ce ar echivala cu întregirea cererii de chemare în  judecată.

Prin decizia civilă nr. 122/A din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Galați, Secția I civilă a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta SC B. SA Brăila, reținând că au fost încălcate dispozițiile art. 284 C. proc. civ., calea de atac fiind exercitată cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței.

Recursul declarat de pârâta SC B. SA Brăila a fost admis prin decizia nr. 678 din 27 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare, cu motivarea că, raportat la dispozițiile art. 90 alin. (1) și art. 104 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., excepția tardivității a fost în mod greșit admisă.

În rejudecare, după casare, prin decizia nr. 158 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Galați, Secția I civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Instanța a respins critica referitoare la încălcarea competenței funcționale a Secției civile a Tribunalului Brăila, apreciind că acest motiv de apel este neavenit, apelanta fiind în eroare cu privire la secția care a pronunțat sentința supusă apelului, cauza fiind soluționată de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, astfel încât dispozițiile Legii nr. 101/2006 au fost respectate.

De asemenea, a fost înlăturată și critica referitoare la omisiunea tribunalului de a se pronunța asupra decăderii reclamantei din dreptul de a-și majora pretențiile, instanța de apel argumentând că dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ. au fost corect aplicate în condițiile în care reclamanta și-a majorat pretențiile în timpul dezbaterilor, nefiind necesar consimțământul pârâtei.

Pe fondul cauzei, arată instanța de apel că, având în vedere și motivele pentru care s-a respins cererea pentru efectuarea unei noi expertize, precum și faptul că prima instanță a interpretat judicios probele administrate în cauză raportat la clauzele contractuale iar dispozițiile legale incidente au fost aplicate corespunzător stării de fapt, care, de asemenea,      s-a stabilit corect, astfel încât criticile pârâtei sunt nefondate.  Pe de altă parte, oricât de mare ar fi nemulțumirea pârâtei cu privire la obligarea sa la plata sumelor cu titlu de prestații servicii și penalități, aceasta nu poate justifica admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SA Brăila solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și, în subsidiar, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii în parte a acțiunii.

Prima critică vizează încălcarea competenței generale funcționale a instanței de contencios administrativ căreia, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr.101/2006, îi revenea competența soluționării litigiului derivat din executarea contractului reglementat de acest act normativ, apelul fiind în mod greșit soluționat de Secția I civilă a Curții de Apel Galați.

În privința criticilor de fond, recurenta arată în dezvoltarea motivelor că instanța de apel a soluționat cauza fără a cerceta efectiv fondul, rezumându-se la reluarea celor reținute de tribunal, fără a motiva decizia pronunțată.

Reluarea argumentelor primei instanțe echivalează cu nemotivarea propriei hotărâri și, totodată, încalcă art. 6 paragraf 1 al Convenția Europene a Drepturilor Omului, care consacră atât dreptul oricărei persoane la un proces efectiv, cât și obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată.

Procedând astfel, susține recurenta, au fost încălcate și dispozițiile art. 292 și art. 295 C. proc. civ., instanța de apel, deși învestită cu soluționarea unei căi de atac devolutive, a respins în mod greșit cererea pentru suplimentarea probațiunii, deși administrarea acestei probe a fost motivată prin cererea de apel și era utilă și necesară soluționării cauzei.

O altă critică vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, respectiv a „Precizării” depuse de pârâtă, natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia fiind schimbat, astfel încât decizia recurată este nelegală și sub acest aspect.

În mod concret, recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de ambele instanțe de fond care au interpretat această precizare ca fiind o recunoaștere integrală a pretențiilor reclamantei, în realitate, prin acest înscris s-a contestat majorarea penalităților de întârziere de la suma de 50.000 lei la suma de 852.488,30 lei, s-au contestat concluziile expertizei și s-au formulat obiecțiuni.

Pretențiile reclamantei au fost parțial recunoscute, fiind, prin urmare, lipsit de temei argumentul principal al instanțelor constând în recunoașterea integrală a pretențiilor, în acest mod fiind încălcate dispozițiile art. 270 C. proc. civ. coroborat cu art. 129 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 1206 alin. (2) C. proc. civ.

Prin ultimul motiv de recurs se susține că în mod greșit instanța de apel a respins cererea pentru efectuarea unei noi expertize în condițiile în care s-a invocat existența unor inadvertențe în conținutul raportului de expertiză efectuat la prima instanță.

Având în vedere că solicitarea de efectuare a unei contraexpertize a fost respinsă de prima instanță în considerarea unei pretinse recunoașteri, rezultă că se impunea întocmirea unui nou raport de expertiză contabilă în fața instanței de apel, care, de asemenea, în mod greșit a respins proba solicitată, pronunțând o hotărâre nelegală.

Prin întâmpinarea formulată, intimata SC A. SRL. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor formulate și încadrate în drept prin concluziile orale în dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ., instanța constată că este fondat, cu excepția motivului de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când aceasta s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, iar potrivit art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Excepția necompetenței funcționale a Secției I civile a Curții de Apel Galați, învestită în rejudecare după casare cu soluționarea apelului declarat de pârâtă, nu a fost invocată în condițiile legii.

Prin apelul formulat, pârâta a invocat excepția necompetenței Secției civile a Tribunalului Brăila, deși cauza a fost soluționată de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apelul fiind respins ca tardiv prin decizia nr. 122 din 20 octombrie 2014 pronunțată de Secția I civilă a Curții de Apel Galați.

Ca urmare a admiterii recursului pârâtei, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel învestită, Secția I civilă a Curții de Apel Galați, în rejudecarea cauzei, a constatat că pârâta SC B. SA nu a invocat excepția necompetenței funcționale privită ca o componentă a competenței materiale a instanței, și, prin urmare, nu este îndeplinită condiția referitoare la invocarea excepției „în condițiile legii” pentru ca această neregularitate să poată forma obiectul unei critici în recurs.

În privința criticilor de nelegalitate decurgând din încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acestea sunt fondate, deoarece instanța de apel a arătat în termeni generali că tribunalul a stabilit corect starea de fapt și a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente.

În acest context, Înalta Curte observă că, în principiu, este corectă susținerea instanței de apel că simpla nemulțumire a apelantei față de obligarea sa la plata unor sume de bani nu este suficientă pentru admiterea apelului, dar, în speță, apelanta a formulat critici concrete cu privire la soluția primei instanțe, a contestat argumentat existența obligației de plată, motiv pentru care considerentele deciziei trebuiau să cuprindă o analiză corespunzătoare a acestora, condiție neîndeplinită, însă, în cauză.

Procedând astfel, prin decizia recurată s-au încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care stabilesc obligația instanței de a preciza motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În egală măsură, absența acestor elemente face imposibilă exercitarea controlului judiciar și încalcă dreptul părții la un proces efectiv în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin motivele de apel s-a criticat hotărârea primei instanțe care a interpretat greșit conținutul „Precizărilor” depuse de pârâtă, apreciate în mod eronat ca reprezentând o recunoaștere integrală a pretențiilor reclamantei, instanța de apel nu analizează în mod corect această critică, ci reia argumentele tribunalului.

Stabilirea limitei în care a avut loc o recunoaștere a pretențiilor reclamantei era un aspect de fond, esențial pentru soluționarea cauzei având în vedere că această interpretare, contestată de pârâtă, a fost un argument principal pentru instanțele de fond.

Referitor la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în nelegalitatea deciziei derivată din încălcarea dispozițiilor art. 292 și art. 295 C. proc. civ., Înalta Curte reține că și această critică este fondată.

Potrivit art. 295 C. proc. civ. și în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, instanța de apel trebuia să verifice, în limitele cererii, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către tribunal, încuviințând și probele solicitate în conformitate cu art. 292 C. proc. civ.

Astfel cum s-a precizat anterior, pârâta a solicitat în apel efectuarea unei noi expertize având în vedere și faptul că prima instanță a pornit de la premisa greșită că pretențiile reclamantei au fost recunoscute integral, motiv pentru care, în vederea stabilirii exacte a cuantumului pretențiilor, administrarea acestei probe era necesară și utilă cauzei.

În concluzie, Înalta Curte a reținut că, prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., nu a cercetat efectiv fondul cauzei, fiind incidente și dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., soluția ce se impune fiind aceea de admitere a recursului, casarea deciziei, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va analiza toate motivele și apărărilor formulate de părți.