ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 163 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel

București a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul B.S. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi

penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

în dosarul nr. 224/P/2008, menținând rezoluția atacată.

S-au reținut următoarele:

La data de 11 februarie 2008,

petiționarul a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București că la data de 18 decembrie 2007 și respectiv 5

februarie 2008, comisarul șef C.D., a semnat o adresă prin care i-a

respins eliberarea unei copii a procesului verbal de punere sub învinuire în

dosarul nr. 1093/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Giurgiu, solicitând efectuarea cercetărilor penale pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor.

În urma actelor premergătoare

efectuate, procurorul a constatat că, în mod legal nu i-au fost emise

copiile solicitate în conformitate cu disp. art. 12 din Legea nr. 544/2001 în

cauza în care era cercetat în calitate de învinuit pentru săvârșirea

infracțiunii de furt.

De asemenea s-a constatat că

petiționarul este autorul a peste 150 sesizări și

reclamații, însă la solicitarea Poliției Rutiere s-a efectuat un

control psihiatric, raportul medico-legal concluzionând că acesta suferă

de tulburare de personalitate mixtă cu predominentă de tip paranoid

și bordeline, iar în conformitate cu ordinul nr. 37 din 3 februarie 2003

al Ministerului Sănătății este incompatibil cu calitatea de

conducător auto.

În consecință, întrucât nu s-a

dovedit existența infracțiunii s-a dispus neînceperea urmăririi

penale.

Plângerea petiționarului

formulată în temeiul disp. art. 175-278 C. proc. pen., a fost

respinsă ca nefondată de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 545/II-2 din 9

aprilie 2009.

Curtea de Apel București,

investită conf. art. 278

1

C. proc. pen., a respins plângerea ca

nefondată, întrucât activitatea desfășurată de intimatul

comisar șef C.D. se înscrie în limitele atribuțiilor cu care a fost

investit.

Împotriva sentinței,

petiționarul a declarat recurs, considerând că sentința se

bazează pe examinarea superficială a cauzei, iar procurorul nu a

efectuat toate actele de cercetare în vederea stabilirii adevărului, ceea

ce a fost de natură a-i încălca drepturile constituționale.

Recursul este nefondat, din analiza

actelor dosarului nerezultând încălcarea, cu știință, a

atribuțiilor de serviciu de către comisarul șef C.D., acesta

acționând în conformitate cu Codul de procedură penală și

cu Legea nr. 544/2001, neavând obligația să comunice

petiționarului actele solicitate în condițiile impuse de acesta.

Conform art. 385

15

alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul B.S. împotriva sentinței penale nr. 163 din

15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

II penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 1 februarie 2010.