ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 163 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.S. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 224/P/2008, menținând rezoluția atacată. S-au reținut următoarele: La data de 11 februarie 2008, petiționarul a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București că la data de 18 decembrie 2007 și respectiv 5 februarie 2008, comisarul șef C.D., a semnat o adresă prin care i-a respins eliberarea unei copii a procesului verbal de punere sub învinuire în dosarul nr. 1093/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, solicitând efectuarea cercetărilor penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a constatat că, în mod legal nu i-au fost emise copiile solicitate în conformitate cu disp. art. 12 din Legea nr. 544/2001 în cauza în care era cercetat în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de furt. De asemenea s-a constatat că petiționarul este autorul a peste 150 sesizări și reclamații, însă la solicitarea Poliției Rutiere s-a efectuat un control psihiatric, raportul medico-legal concluzionând că acesta suferă de tulburare de personalitate mixtă cu predominentă de tip paranoid și bordeline, iar în conformitate cu ordinul nr. 37 din 3 februarie 2003 al Ministerului Sănătății este incompatibil cu calitatea de conducător auto.

În consecință, întrucât nu s-a dovedit existența infracțiunii s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Plângerea petiționarului formulată în temeiul disp. art. 175-278 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 545/II-2 din 9 aprilie 2009. Curtea de Apel București, investită conf. art. 278 1 C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată, întrucât activitatea desfășurată de intimatul comisar șef C.D. se înscrie în limitele atribuțiilor cu care a fost investit. Împotriva sentinței, petiționarul a declarat recurs, considerând că sentința se bazează pe examinarea superficială a cauzei, iar procurorul nu a efectuat toate actele de cercetare în vederea stabilirii adevărului, ceea ce a fost de natură a-i încălca drepturile constituționale.

Recursul este nefondat, din analiza actelor dosarului nerezultând încălcarea, cu știință, a atribuțiilor de serviciu de către comisarul șef C.D., acesta acționând în conformitate cu Codul de procedură penală și cu Legea nr. 544/2001, neavând obligația să comunice petiționarului actele solicitate în condițiile impuse de acesta. Conform art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.S. împotriva sentinței penale nr. 163 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 februarie 2010.