ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Prin plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată la data de 25 mai 2010 în calitate de persoană vătămată de magistrată ex-procuror C.C. - înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 4596/1/2010 - s-a solicitat desființarea ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a rezoluției din 11 martie 2010 dată în dosar nr. 46/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, prin care a fost dispusă soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. [„fapta nu există”] în legătură cu săvârșirea de către intimatul-făptuitor L.I., avocat în Baroul Timiș de petenta în cauză a infracțiunii de instigare la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25 rap. la art. 174, art. 176 lit. f) C. pen. [soluție de netrimitere în judecată menținută în totalitate la controlul administrativ jurisdicțional ulterior în baza art. 278 C. proc. pen. efectuat la plângerea petentei prin rezoluția nr. 3409/1741/II/20120 din 26 aprilie 2010 și procurorul șef al secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție].

În promovarea plângerii amintite s-a susținut că rezoluțiile dispuse în dosarul penal nr. 46/P/2010 sunt nelegale deoarece magistrații-procurori în cauză „nu au administrat toate probele cerute de lege în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorilor” în care sens, au fost evidențiate sub aspect procedural/procesual următoarele lipsuri / neregularități: - nu s-a dispus citarea persoanei vătămate în vederea audierii acesteia, înlăturându-se astfel posibilitatea administrării și altor probe ce puteau servi la aflarea adevărului; - cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 13 ianuarie 2010 și soluționată „cu maximă celeritate” cu scopul evident de a-l ajuta pe intimatul-făptuitor [ce a fost trimis anterior în judecată de către persoana vătămată în perioada în care și-a exercitat atribuțiile legale de procuror prin rechizitoriul nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara]; - cauza nu a fost soluționată și cu privire, la numitul A.D., persoana instigată la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav; - nu au fost administrate probe pentru a se verifica conduita de intimat - față de persoana vătămată în timpul efectuării de către aceasta a urmăririi penale în dosarul nr. 5/P/2005 [amenințări, denunțări calomnioase,

iar în prezent a sesizat Tribunalul București în acțiuni civile, ce constituie acte de hărțuire a petentei]; - actele premergătoare efectuate nu au putut combate declarațiile date pe numitul A.D. „din care rezultă că inculpatul L.I. i-a solicitat acestuia să procedeze la suprimarea vieții” persoanei vătămate. Intimatul - făptuitor L.I. în combaterea demersului judecătoresc inițiat de petenta prin memoriul scris depus la dosar la data de 22 octombrie 2010 (f.12) a învederat instanței de judecată că „așa-zisa plângere a petentei C.C.

- care mă dușmănește urmare unor împrejurări pe care le-am descris în nenumăratele memorii și sesizări cu privire la abuzurile exercitate de aceasta în cauză - privind alte persoane, justițiabili, cât și în ceea ce mă privește pe subsemnatul - este nefondată (.) și constituie în realitate acte de vendetă” [în sprijinul concluziei juridice amintite a anexat sesizări, acte judiciare și jurisdicționale anterioare referitoare la petenta în cauză]. În cauză s-a dispus atașarea dosarului nr. 46/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția urmărire penală și criminalistică în care a fost adoptată rezoluția atacată.

2. Înalta Curte verificând legalitatea și temeinicia soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptate prin rezoluția atacată în raport cu motivele invocate în plângere și susținerile în apărare formulate de intimat, pe baza actelor premergătoare efectuate în dosar nr. 46/P/2010 și a înscrisurilor depuse în cursul judecății constată următoarele: - la data de 9 iunie 2010 procurorul-inspector C.C. a depus la Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș o sesizare prin care a reclamat faptul că, la data de 7 iunie 2009, în jurul orelor 11 00 , a găsit pe ușa de la intrare în locuința proprietate personală, mai multe înscrisuri ce aparțineau numitului A.D., printre care și un bilet medical din care rezulta că este bolnav psihic, persoana vătămată arătând că, potrivit acestor înscrisuri, avocatul L.I.

l-ar fi instigat pe acesta să atenteze la viața magistratului. Un alt înscris asemănător a fost găsit, în cutia poștală, de către soțul său C.V.V., în dimineața zilei de 9 iunie 2009, motiv pentru care petiționara a solicitat efectuarea de cercetări. În vederea verificării aspectelor sesizate s-a constituit dosarul nr. 404/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (reluat ulterior de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția din 13 ianuarie 2010 și devenit dosarul actual nr. 46/P/2010) în cadrul căruia organele de cercetare penală s-au deplasat la domiciliul lui A.D. (care solicitase persoanei vătămate o întâlnire pentru a-i comunica și înmâna unele dovezi cu privire la avocatul L.I.) din spusele concubinei acestuia, S.L., reieșind că A.D.

este bolnav psihic figurând în evidențele Spitalului de psihiatrie Timișoara. La data de 7 iunie 2009, numita S.L. a fost audiată de organele de cercetare penală, din declarația acesteia reieșind boala psihică de care suferă A.D. precum și faptul că între acesta și avocatul L.I. se derulează executarea silită de evacuare, pe rolul instanțelor fiind în curs de soluționare mai multe contestații la executare generale de refuzul de achitare a onorariului datorat pentru mai multe contracte de asistență juridică încheiate între A.D. și asociații avocatului L.I. (soția sa avocat L.M., avocat G.C., T.C., L.C., S.C., etc.) Din declarația dată în fața organelor de cercetare penală de către A.D. la data de 8 iunie 2009 reiese modul în care acesta a procedat la depunerea celor două înscrisuri la apartamentul magistratului și în cutia poștală a acestuia, precum și faptul că L.I.

l-a instigat cum să procedeze la suprimarea vieții magistratului. În declarația dată în fața procurorului, la data de 23 iunie 2009, A.D. arată că instigarea a avut loc în 2007, fiind reînnoită la începutul lunii iunie 2009 de către L.I., motiv pentru care persoana audiată declară că s-a decis să-i comunice magistratului C.C. despre acest lucru, în urma sfatului primit de la martora S.M., care locuiește pe același palier cu avocatul L.I. S-a reținut de către procurorul de caz că martora S.M. este singura persoană din imobilul aflat în prezent în proprietatea primăriei, care nu a reușit să-și cumpere apartamentul său, simțindu-se tot timpul amenințată că L.I. va revendica și imobilul pe care aceasta îl deține câtă vreme acesta se află în litigiu cu toți proprietarii din condominiu, urmare unui proces de retrocedare prin cumpărarea drepturilor succesorale de la urmașa proprietarului acestuia aflată în Brazilia.

De altfel, cu privire la acest imobil avocatul L.I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2005 din 12 decembrie 2006, întocmit de magistratul C.C., actualmente pensionar, cauza fiind în prezent pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș. De asemenea, din declarațiile avocaților G.C.L. și L.M., se reține că A.D., în perioada 2004-2005,a beneficiat de servicii juridice prestate de L.D. și asociații săi, ulterior refuzând plata onorariului datorat acestora, motiv pentru care acesta, în urma declanșării executării silite, acesta a început să-l șicaneze. Legat de acest litigiu, aflat în faza de executare silită, martora S.L. declară că, urmare scoaterii la licitație a celor două case ale lui A.D.

pentru recuperarea onorariului substanțial datorat celor două avocate, aceasta a solicitat punerea sub interdicție a lui A.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub numărul de dosar nr. 10208/325/2009. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei se reține, de asemenea că A.D. a colaborat cu avocatul L.I. și asociații săi încă din anul 2001, câștigând mai multe procese civile în contradictoriu cu E.A. urmare cărora a intrat în posesia imobilului său din Timișoara, fără a achita acestuia onorariul de succes datorat. Pornind de la acest proces civil, A.D. a fost cercetat penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara pentru fals și înșelăciune în legătură cu încheierea contractului de întreținere viageră încheiat cu E.A., din cuprinsul Raportului de expertiză efectuat de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, nr. 2389 din 12 ianuarie 2005 - 28 aprilie 2005, reieșind că A.D.

suferă de „…tulburări mixte de personalitate: mitomania și fabulația, manipularea și captația, egoismul și lipsa de scrupule, disimularea și suprasimularea, impulsivitatea și hiperactivitatea, dar și un intelect liminar, precum și posibilitatea unor decompensări disociative și hipomaniacale - cvasi-psihotice - în antecedente (poate chiar paranoide, dar nu cele recente, unde - vocile - strigau - arestați-l și luați moștenirea - iar - vedeniile - constau din scene cu mulți judecători într-o cameră”, diagnosticul reținut fiind cel de „tulburare de personalitate mixtă (histrionică, bordeline și disocială) pe fond intelectual de limită și cu decompensări dissociative și hipomaniacale în antecedente”.

(fila 108-129, vol.I). Rezultatul expertizei este confirmat și de martorul M.C., audiat de procuror, care confirmă în calitate de agent de poliție-sectorist în cartierul în care locuia A.D. starea psihică precară a acestuia, exemplificând prin alte episoade de „fabulație”. - actele premergătoare sus-menționate au fost considerate de procurorul cauzei a constitui temeiuri suficiente și necesare pentru a putea induce concluzia juridică de ordin general privind inexistența faptei ilicite, în baza căreia prin rezoluția din 11 martie 2010 a fost adoptată soluția de neîncepere a urmăririi penale potrivit art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., argumentată probatoriu și justificativ astfel: a) nu există nici o probă sau indiciu temeinic care să conducă la concluzia existenței vreunei activități de determinare venite din partea făptuitorului L.I.

față de A.D. pentru a-i suprima viața persoanei vătămate C.C.; b) nu se poate reține existența vreunei ipoteze legale de comitere a infracțiunii sesizate dintre cele prevăzute de art. 29 C. pen. „instigare neurmată de executare” ori de art. 31 alin. (2) C. pen. „participație improprie, în modalitatea intenție - fără vinovăție” (aceasta din urmă întemeiată pe dispozițiile art. 48 C. pen. - iresponsabilitatea lui A.D.). Cu alte cuvinte, în speță nu există acte specifice instigare, după cum nu există nici acte specifice de executare de natură a configura „verbum regens” al infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.; pretinsa faptă nu reprezintă nimic altceva, decât „rodul” tulburărilor de personalitate ale numitului A.D.

[Soluția amintită a fost confirmată în totalitate prin rezoluția nr. 3409/1741/II/2/2010 din 26 aprilie 2010 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ce a respins ca neîntemeiată plângerea în baza art. 278 C. proc. pen. formulată de petenta C.C., invocând caracterul incomplet / neconcludent al actelor premergătoare „în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei”]. Soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispusă în cauză de procuror este legală și temeinică - plângerea petentei urmând a fi respinsă ca nefondată în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. cu consecința menținerii rezoluției atacate - pentru considerentele arătate în continuare: Conform art. 228 alin. (1) [având titlul marginal „începerea urmăririi penale”] „organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b) 1 ”. În speță, actele premergătoare efectuate constituie temeiuri suficiente și necesare pentru reținerea impedimentului legal la începerea urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. [„fapta nu există”] astfel cum în mod corect a constatat procurorul cauzei - contrar susținerilor făcute de petenta în plângere - întrucât: a) nu există nici o probă sau indiciu temeinic care să conducă la concluzia existenței vreunei activități de determinare venite din partea făptuitorului L.I. față de A.D. pentru a-i suprima viața persoanei vătămate C.C.; b) nu se poate reține existența vreunei ipoteze legale de comitere a infracțiunii sesizate dintre cele prevăzute de art. 29 C. pen. „instigare neurmată de executare” ori de art. 31 alin. (2) C. pen. „participație improprie, în modalitatea intenție - fără vinovăție” (aceasta din urmă întemeiată pe dispozițiile art. 48 C. pen. - iresponsabilitatea lui A.D.); c) audierea persoanei vătămate în cadrul actelor premergătoare este facultativă potrivit art. 228 alin. (1) C. proc.

pen. ce statuează că soluția de neîncepere a urmăririi penale poate fi adoptată fără alte verificări când „din cuprinsul actului de sesizare (.) rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale”; în cauză este evidențiată însă că starea de iresponsabilitate prevăzută de art. 48 C. pen. în care se află A.D., înlătură prezența „instigării neurmată de executare” prevăzută de art. 29 C. pen. precum și „participația improprie în modalitatea intenție - fără vinovăție” prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționara la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.C. împotriva rezoluției nr. 46/P/2010 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2010.