ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5207/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Argeș la data de 15 iunie 2007, reclamanții V.N. și A. au solicitat în

contradictoriu cu Primarul municipiului Pitești, anularea dispoziției nr. 29490

din 11 decembrie 2006 și obligarea acestuia la restituirea în natură a suprafeței

de 430 mp teren situat în prelungirea curții, situat în Municipiul Pitești,

județul Argeș.

În motivarea cererii se arată că,

reclamanții au solicitat restituirea suprafeței de 430 mp teren situat în

prelungirea gospodăriei reclamanților și care a fost expropriat potrivit

Decretului nr. 214/1986 și că intimata în mod eronat a apreciată că terenul nu

putea fi restituit în natură.

Prin sentința civilă nr. 271 din 8

decembrie 2008, Tribunalul Argeș a admis în parte contestația, în sensul că a

modificat dispoziția nr. 29490 din 11 decembrie 2006 și a dispus restituirea în

natură a suprafeței de 143 mp teren aflat pe raza Municipiului Pitești.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că suprafața de teren de 143 mp ce face parte din imobilul expropriat este

liber și poate fi restituit în natură potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

- modificată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul arătând că au fost interpretate greșit prevederile art. 11

din Legea nr. 10/2001 având în vedere că imobilul supus analizei este afectat

de detalii de sistematizare și traversat de conducte subterane.

Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 136/A

din 26 octombrie 2009 a admis apelul, a schimbat sentința și pe fond a respins

contestația ca neîntemeiată.

În considerentele deciziei s-a

reținut că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificată

suprafața de teren solicitată și s-a constatat că are o întindere de 108,38 mp

și se află în imediata vecinătate a unei alte suprafețe de teren proprietatea

apelantului iar în prezent este amenajat ca parcare betonată fiind în evidența

primăriei cu această destinație potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 124

adoptată la 17 septembrie 1998 și drept urmare nu poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- Decizia recurată este lipsită de

temei juridic și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001

– modificată, având în vedere că terenul solicitat a fi revendicat nu face

parte din categoria celor care afectează utilitatea publică.

- Hotărârea Consiliului Local nr. 124

din 17 septembrie 1998 atestă că numai suprafața de 108,38 mp face parte din

terenul expropriat de stat în vederea edificării unor blocuri de locuințe, ceea

ce prezumă că diferența a fost expropriată fără titlu și urmează să rămână de

drept reclamanților.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererii de recurs, Înalta Curte, constată recursul nefondat pentru

considerentele ce succed.

Imobilul supus analizei a fost

preluat în patrimoniul Statului în temeiul Decretului nr. 214/1986, se află

situat în Pitești, în imediata vecinătate a unei alte suprafețe de teren

proprietatea reclamanților.

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză și aflat la fila 155 dosar apel, rezultă că terenul supus analizei are

o suprafață de 430 mp din care suprafața de 321,62 mp este ocupată de

construcții blocul D28, alee de acces iar suprafața de 108,32 mp fără

construcții reprezintă platforma betonată, parcarea blocului D28.

Față de cele reținute în raportul de

expertiză, instanța de ape,l a reținut corect că, terenul supus analizei nu

poate fi restituit în natură fiind în prezent amenajat ca parcare betonată și

că se află în evidența primăriei cu această destinație.

Contrar criticilor formulate,

terenul în litigiu a fost bine identificat ca suprafață și așa cum s-a dovedit

în speță acest teren nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 – modificată.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din

Legea nr. 10/2001 în cazul imobilelor care au fost preluate abuziv, pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent.

Prin urmare terenul este „ocupat” în

sensul dispozițiilor art. 10 de o platformă betonată respectiv parcarea

blocului D28.

Așadar, în cauza pendinte nu sunt

incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

dispozițiile Legii nr. 10/2001 – modificată fiind corect aplicate și

interpretate, motiv pentru care Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ. va

respinge recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții V.G. și V.M.M. împotriva deciziei civile nr. 136/A din 26 octombrie

2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2010.