ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2586/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București

reclamanta SC B.C.R. A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC U. SA solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la

plata sumei de 300.000 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data

introducerii acțiunii, reprezentând despăgubiri urmare producerii unui accident

de circulație.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că urmare

evenimentului de circulație din data de 15 iulie 2005 s-a produs avarierea

autobuzului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare aflat în proprietatea T.L.

SA, iar persoana păgubită a avizat reclamanta de producerea riscului asigurat,

în acest sens constituindu-se dosar de daune. Din analiza dosarului de daună a

rezultat că evenimentul rutier s-a produs ca urmare culpei lui B.I., iar

răspunderea civilă a vinovatului de accident era acoperită de SC U. SA în baza

contractului de răspundere civilă auto pentru pagube produse terților RCA cu

valabilitate la data producerii evenimentului rutier. Reclamanta a mai arătat

că a achitat o despăgubire mai mare de 300.000 lei, care reprezintă plafonul

maxim de despăgubire stabilit în anexa 3 din Ordinul 3108/2004 al Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor .

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 2887 din 20 februarie 2009 a admis cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată și a obligat pârâta la plata sumei de

300.000 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și

până la achitarea debitului.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în

considerente că se impune admiterea acțiunii în temeiul art. 22 și urm. din

Legea nr. 136/1995 și Ordinului nr. 3108 /2004 emis de Comisia de Supraveghere

a Asigurărilor, reclamanta fiind îndreptățită să recupereze aceste sume de la

pârâtă, ca asigurător al intervenientului forțat B.I., însă numai în limita

sumei solicitate prin acțiune.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.U.A.

SA BUCUREȘTI, iar Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin

decizia comercială nr. 526 din 2 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei.

În fața instanței de apel pârâta a recunoscut debitul

datorat, iar în apel a depus copia ordinului de plată prin care s-a achitat

suma către B.C.R. A. SA, respectiv suma de 298.520,61 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC

U.A. SA BUCUREȘTI, în temeiul motivelor de nelegalitate invocate, respectiv

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul diminuării sumei la care a fost obligată cu suma

de 1.479,79 lei, întrucât pârâta a achitat deja despăgubiri în limita maximă de

despăgubire permisă de lege .

Prin criticile invocate recurenta a susținut că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor formulate, în

sensul că asigurătorul R.C.A nu poate fi obligat la plata unei sume mai mari de

300.000 lei, întrucât aceasta este limita maximă de despăgubire prevăzută în

anexa 3 pct. 1 lit. a) din Norma aprobată prin Ordinul CSA nr. 3108/2004,

aplicabil în speță.

În continuare a arătat că din aceleași accident au

rezultat încă două persoane păgubite de care pârâta nu a avut cunoștință până

la propunerea la plată a debitului din prezentul dosar.

Prin respingerea motivelor de apel instanța nu s-a

pronunțat cu privire la limita maximă de despăgubire, limită care nu poate fi

depășită, sumele acordate peste această limită cad în sarcina persoanei

vinovate de producerea accidentului.

De asemenea, recurenta a susținut că instanța de apel

nu a analizat existența asigurării multiple.

Solicită în consecință diminuarea sumei la care a

fost obligată pârâta cu suma de 1.479,79 lei, întrucât recurenta a achitat deja

despăgubiri în limita maximă de despăgubire permisă de lege .

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc.

civ. raportat la art. 302

1

C. proc. civ. a luat în examinare

excepția nulității recursului.

Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea

unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile

prevăzute expres și limitativ la pct. 1-9. Or, recurenta-pârâtă a indicat numai

formal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. fără ca dezvoltarea

criticilor formulate de aceasta să cuprindă critici care pot fi subsumate

motivelor de nelegalitate invocate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se

realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia,

instanța de recurs, soluționând această cale de atac verifică dacă hotărârea

atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această

analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub

sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Este de observat că deși recurenta a invocat în

susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform

cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. criticând în esență,

modul în care au fost stabilite despăgubirile. Simpla nemulțumire a părții, cu

privire la aspectele care au format convingerea instanței de fond, fără

precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot

face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează

asupra obiectului recursului.

Revenind la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză

prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care

au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor

de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației

prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit

cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de

nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs

sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC U.A. SA

BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 526 din data de 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.