ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1803/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC A.T.A. SA București prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, a solicitat instanței, obligarea pârâtului R.E.G. la plata sumei de 117.142,56 lei cu titlu de despăgubiri, la plata dobânzilor penalizatoare din ziua fixată pentru conciliere și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Comercial Cluj prin sentința comercială nr. 605 din 08 februarie 2010 a admis cererea formulată de către reclamanta SC A.T.A. SA București și în consecință a fost obligat pârâtul R.E.G. la plata sumei de 117.142,56 lei despăgubiri, cu dobânda comercială legală calculată la această sumă, începând cu data de 6 octombrie 2008 și până la achitarea ei integrală.

A fost obligat pârâtul și la plata sumei de 3.595,05 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, faptul producerii unui accident în care au fost implicate două autovehicule, dintre care unul condus de către pârât, nu a fost contestat. De asemenea, faptul că pârâtul a fost cel care a plecat de pe loc, ieșind din parcare și nu a acordat prioritate de trecere unui autovehicul marca Mercedes aparținând SC T.L.I.F.N., ce se afla în mișcare, nu a fost contestat. S-a apreciat că singura chestiune rămasă în discuție este în ce măsură vinovat de producerea accidentului ar fi fost și conducătorul celuilalt autovehiculul, marca Mercedes ce pârâtul susține că a circulat cu o viteză de aproape 80 km/h.

Pe de o parte, nu există nici o dovadă în sensul celor afirmate de către pârât. Pe de altă parte, faptul că el a contestat procesul-verbal de contravenție prin care a fost sancționat contravențional, act în care s-a stabilit doar culpa sa exclusivă, nu are relevanță în acest litigiu, cunoscut fiind faptul că hotărârea pe care ar obține-o, chiar favorabilă fiindu-i, nu poate fi opozabilă celeilalte părți. Instanța de fond a constatat că pârâtul a pomenit de o expertiză pe care însă nu a depus-o la dosar, expertiză ce oricum nu are cum să stabilească ea gradul de vinovăție al fiecărui conducător auto, acest lucru putându-l face doar instanța. S-a apreciat că vinovăția pârâtului fiind astfel dovedită, prejudiciul cert și vinovăția pârâtului dovedită în baza art. 998 C. civ.

și art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta fiind cea care a plătit clientului său reparațiile la autovehiculul marca Mercedes, în sumă de 117.142,56 lei (filele 5-9, 18-34, 40-46), acțiunea să fie admisă. La plata debitului principal, urmând să fie acordată și dobânda comercială legală, calculată, așa cum a dorit reclamanta de la data convocării pentru conciliere, 6 octombrie 2008 (fila 15), datoriile comerciale producând de drept dobândă, conform art. 43 C. com. Prin decizia civilă nr. 86/2011 din 11 mai 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrative și fiscal, a admis apelul declarat de pârâtul R.E.G., a schimbat sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligate pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 35.142,768 lei, cu dobândă comercială legală calculată la această sumă, începând cu 6.12.2008 și până la achitarea integrală.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.078,515 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond în favoarea reclamantei și reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1983 lei cheltuieli de judecată în apel. Au fost compensate cheltuielile de judecată avansate de părți până la concurența sumei de 1.078,515 lei și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 904,485 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. În argumentarea acestei decizii instanța de apel, a reținut, în esență, că instanța de fond a reținut starea de fapt dar, dând dovadă de lipsă de rol activ, a ignorat cererile în probațiune ale pârâtului care vizau dovedirea unei culpe comune în producerea evenimentului rutier.

Instanța de apel a apreciat că în condițiile în care instanța de fond a acceptat faptul că vinovăția conducătorilor auto poate face obiectul analizei instanței, era oportun, să se procedeze la administrarea unor probe în acest sens. Aceste lacune în probațiune au fost suplinite în apel, procedându-se atât la audierea de martori cât și la efectuarea unei expertize tehnice auto în acest sens și coroborând aceste probe cu răspunsurile la interogatoriu date de apelant instanța de apel a apreciat ca deplin dovedită culpa conducătorului autoturismului Mercedes, d-nul H.A., în producerea accidentului rutier și implicit răspunderea acestuia cu privire la prejudiciu. S-a apreciat totodată că, cum vinovăția apelantului a fost stabilită în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 6634 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, singura concluzie posibilă este aceea a unei culpe comune a celor doi șoferi.

Analizând, pe de-o parte, fapta apelantului, care s-a făcut vinovat de neacordarea priorității de trecere, cu fapta conducătorului autoturismului Mercedes, care rula în localitate, în apropierea unei treceri de pietoni, cu 84 km/h, instanța de apel a apreciat că d-lui R.E.G. i se pot imputa, în proporție de 30%, daunele cauzate celuilalt autoturism în vreme ce d-lui R. îi revine un procent de 70% din culpă. S-a mai reținut că la stabilirea acestor procente de culpă instanța de apel a avut în vedere și faptul că evenimentul rutier ar fi putut fi evitat în măsura în care viteza de rulare a autoturismului Mercedes ar fi fost cea legală precum și vizibilitatea redusă asociată cu posibilitatea de reacție limitată a conducătorului autoturismului Seat.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC A.T.A. SA București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de nelegalitate indicate recurenta, redând textul dispozițiilor art. 135 și art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002, a susținut, în esență, că s-a reținut eronat culpa comună a celor doi șoferi implicați în accident întrucât vinovăția îi aparține pârâtului R.E.G. în totalitate, astfel că nu se poate reține în sarcina conducătorului auto Mercedes ca având o culpă de 70% în producerea evenimentului. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul constatării că vinovat de producerea evenimentului este numitul R.E.G.

și obligarea acestuia la plata despăgubirilor aferente. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul pârât R.E.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Prealabil analizării motivelor de nelegalitate formulate, se impune a fi făcută precizarea că deși au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 304, în sensul că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

Din această perspectivă rezultă că în speță sunt incidente doar dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prevederile art. 304 pct. 7 fiind invocate formal, fără o dezvoltare corespunzătoare a motivelor. Așa fiind, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prin prisma acestui motiv s-au pus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art. 135 și art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002 și reținerea eronată a culpei comune a celor doi șoferi implicați în accident. Critica recurentei este fondată. Astfel, instanța de apel nu mai putea analiza culpa în producerea evenimentului întrucât vinovăția pârâtului R.E.G.

în producerea evenimentului a fost stabilită în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 6634/2008 din 27 mai 2008 de către Judecătoria Cluj-Napoca. Sentința nr. 6634/2008 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Cluj Napoca a intrat în puterea lucrului judecat și numai în cadrul acestui proces se putea pune în discuție nelegalitatea constatărilor agentului de poliție cu privire la împrejurările producerii accidentului și eventuala constatare a unei culpe comune în producerea acestuia. În consecință, se va reține că în analiza criticilor aduse sentinței, instanța de apel nu se afla în situația de a rejudeca cauza sub aspectul constatării vinovăției în producerea evenimentului rutier ci de a realiza un examen de legalitate și de netemeinicie a hotărârii de primă instanță în limitele criticilor formulate.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta SC A.T.A. SA BUCUREȘTI, va fi admis cu consecința modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul R.E.G. împotriva sentinței comerciale nr. 605/2010 din 8 februarie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta SC A.T.A. SA București, sucursala Cluj-Napoca, împotriva deciziei civile nr. 86/2011 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul R.E.G. împotriva sentinței comerciale nr. 605/2010 din 8 februarie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.