ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1803/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC A.T.A. SA

București prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, a

solicitat instanței, obligarea pârâtului R.E.G. la plata sumei de 117.142,56

lei cu titlu de despăgubiri, la plata dobânzilor penalizatoare din ziua fixată

pentru conciliere și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Comercial

Cluj prin sentința comercială nr. 605 din 08 februarie 2010 a admis cererea

formulată de către reclamanta SC A.T.A. SA București și în consecință a fost obligat

pârâtul R.E.G. la plata sumei de 117.142,56 lei despăgubiri, cu dobânda

comercială legală calculată la această sumă, începând cu data de 6 octombrie

2008 și până la achitarea ei integrală. A fost obligat pârâtul și la plata

sumei de 3.595,05 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, faptul producerii

unui accident în care au fost implicate două autovehicule, dintre care unul

condus de către pârât, nu a fost contestat. De asemenea, faptul că pârâtul a

fost cel care a plecat de pe loc, ieșind din parcare și nu a acordat prioritate

de trecere unui autovehicul marca Mercedes aparținând SC T.L.I.F.N., ce se afla

în mișcare, nu a fost contestat.

S-a apreciat că

singura chestiune rămasă în discuție este în ce măsură vinovat de producerea

accidentului ar fi fost și conducătorul celuilalt autovehiculul, marca Mercedes

ce pârâtul susține că a circulat cu o viteză de aproape 80 km/h. Pe de o parte,

nu există nici o dovadă în sensul celor afirmate de către pârât. Pe de altă

parte, faptul că el a contestat procesul-verbal de contravenție prin care a

fost sancționat contravențional, act în care s-a stabilit doar culpa sa

exclusivă, nu are relevanță în acest litigiu, cunoscut fiind faptul că

hotărârea pe care ar obține-o, chiar favorabilă fiindu-i, nu poate fi opozabilă

celeilalte părți.

Instanța de fond a

constatat că pârâtul a pomenit de o expertiză pe care însă nu a depus-o la

dosar, expertiză ce oricum nu are cum să stabilească ea gradul de vinovăție al

fiecărui conducător auto, acest lucru putându-l face doar instanța.

S-a apreciat că

vinovăția pârâtului fiind astfel dovedită, prejudiciul cert și vinovăția

pârâtului dovedită în baza art. 998 C. civ. și art. 22 din Legea nr. 136/1995,

reclamanta fiind cea care a plătit clientului său reparațiile la autovehiculul

marca Mercedes, în sumă de 117.142,56 lei (filele 5-9, 18-34, 40-46), acțiunea

să fie admisă. La plata debitului principal, urmând să fie acordată și dobânda

comercială legală, calculată, așa cum a dorit reclamanta de la data convocării

pentru conciliere, 6 octombrie 2008 (fila 15), datoriile comerciale producând

de drept dobândă, conform art. 43 C. com.

Prin decizia civilă

nr. 86/2011 din 11 mai 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrative și fiscal, a admis apelul declarat de pârâtul R.E.G., a schimbat

sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a

obligate pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 35.142,768 lei,

cu dobândă comercială legală calculată la această sumă, începând cu 6.12.2008

și până la achitarea integrală. A fost obligat pârâtul la plata sumei de

1.078,515 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond în favoarea reclamantei

și reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1983 lei cheltuieli de

judecată în apel. Au fost compensate cheltuielile de judecată avansate de părți

până la concurența sumei de 1.078,515 lei și a fost obligat pârâtul la plata

sumei de 904,485 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel, a reținut, în esență, că instanța de fond a

reținut starea de fapt dar, dând dovadă de lipsă de rol activ, a ignorat

cererile în probațiune ale pârâtului care vizau dovedirea unei culpe comune în

producerea evenimentului rutier.

Instanța de apel a

apreciat că în condițiile în care instanța de fond a acceptat faptul că

vinovăția conducătorilor auto poate face obiectul analizei instanței, era

oportun, să se procedeze la administrarea unor probe în acest sens.

Aceste lacune în

probațiune au fost suplinite în apel, procedându-se atât la audierea de martori

cât și la efectuarea unei expertize tehnice auto în acest sens și coroborând

aceste probe cu răspunsurile la interogatoriu date de apelant instanța de apel

a apreciat ca deplin dovedită culpa conducătorului autoturismului Mercedes,

d-nul H.A., în producerea accidentului rutier și implicit răspunderea acestuia

cu privire la prejudiciu.

S-a apreciat totodată

că, cum vinovăția apelantului a fost stabilită în mod irevocabil prin sentința

civilă nr. 6634 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, singura concluzie

posibilă este aceea a unei culpe comune a celor doi șoferi.

Analizând, pe de-o

parte, fapta apelantului, care s-a făcut vinovat de neacordarea priorității de

trecere, cu fapta conducătorului autoturismului Mercedes, care rula în

localitate, în apropierea unei treceri de pietoni, cu 84 km/h, instanța de apel

a apreciat că d-lui R.E.G. i se pot imputa, în proporție de 30%, daunele

cauzate celuilalt autoturism în vreme ce d-lui R. îi revine un procent de 70%

din culpă.

S-a mai reținut că la

stabilirea acestor procente de culpă instanța de apel a avut în vedere și faptul

că evenimentul rutier ar fi putut fi evitat în măsura în care viteza de rulare

a autoturismului Mercedes ar fi fost cea legală precum și vizibilitatea redusă

asociată cu posibilitatea de reacție limitată a conducătorului autoturismului

Seat.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC A.T.A. SA București a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de nelegalitate indicate recurenta, redând textul dispozițiilor art. 135

și art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002, a susținut, în esență, că s-a reținut

eronat culpa comună a celor doi șoferi implicați în accident întrucât vinovăția

îi aparține pârâtului R.E.G. în totalitate, astfel că nu se poate reține în

sarcina conducătorului auto Mercedes ca având o culpă de 70% în producerea

evenimentului.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul constatării că vinovat de producerea evenimentului este numitul R.E.G. și

obligarea acestuia la plata despăgubirilor aferente.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimatul pârât R.E.G. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării

motivelor de nelegalitate formulate, se impune a fi făcută precizarea că deși

au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ., recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 304, în sensul că

motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate

prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar,

pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici

privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

Din această

perspectivă rezultă că în speță sunt incidente doar dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., prevederile art. 304 pct. 7 fiind invocate formal, fără o

dezvoltare corespunzătoare a motivelor.

Așa fiind, potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Prin prisma acestui

motiv s-au pus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art. 135 și art. 121

din O.U.G. nr. 195/2002 și reținerea eronată a culpei comune a celor doi șoferi

implicați în accident.

Critica recurentei

este fondată.

Astfel, instanța de

apel nu mai putea analiza culpa în producerea evenimentului întrucât vinovăția

pârâtului R.E.G. în producerea evenimentului a fost stabilită în mod irevocabil

prin sentința civilă nr. 6634/2008 din 27 mai 2008 de către Judecătoria

Cluj-Napoca.

Sentința nr. 6634/2008

din 27 mai 2008 a Judecătoriei Cluj Napoca a intrat în puterea lucrului judecat

și numai în cadrul acestui proces se putea pune în discuție nelegalitatea

constatărilor agentului de poliție cu privire la împrejurările producerii

accidentului și eventuala constatare a unei culpe comune în producerea

acestuia.

În consecință, se va

reține că în analiza criticilor aduse sentinței, instanța de apel nu se afla în

situația de a rejudeca cauza sub aspectul constatării vinovăției în producerea

evenimentului rutier ci de a realiza un examen de legalitate și de netemeinicie

a hotărârii de primă instanță în limitele criticilor formulate.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta

SC A.T.A. SA

BUCUREȘTI, va fi admis cu consecința modificării deciziei recurate în sensul

respingerii apelului declarat de pârâtul R.E.G. împotriva sentinței comerciale

nr. 605/2010 din 8 februarie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamanta SC A.T.A. SA București, sucursala Cluj-Napoca,

împotriva deciziei

civile nr. 86/2011 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia

recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul R.E.G. împotriva

sentinței comerciale nr. 605/2010 din 8 februarie 2010 a Tribunalului Comercial

Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29

martie 2012.