ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3591/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 142 din 3 februarie 2009 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamanta T.E., a anulat în parte dispoziția nr. 9876 din 18 martie 2008 emisă de pârâtul Municipiul București prin Primarul General și a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată de restituire prin echivalent pentru terenul în suprafață de 1907 mp, situat în București, sector 4. Totodată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului menționat. In considerentele sentinței s-a reținut că terenul nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991 întrucât pentru a beneficia de prevederile acestei legi este necesar ca la data de 1 ianuarie 1990, solicitantul să fi avut calitatea de membru cooperator, situație care nu se regăsește în speță, deoarece terenul revendicat de 1907 mp, cu care autorul reclamantei A.D., a intrat în G.A.C.

U. Popești Leordeni în anul 1963, a fost expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 266/1980, deci anterior datei de 1 ianuarie 1990, dată la care acest teren nu se mai afla în patrimoniul gospodăriei agricole. Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți. Municipiul București a susținut în motivarea apelului că imobilul teren proprietatea reclamantei era, atât la momentul dobândirii, cât și la momentul preluării în proprietatea statului teren agricol, arabil, iar instanța de ar fi trebuit să constate că nu intră, în raport de dispozițiile art. 8, sub incidența Legii nr. 20001. Reclamanta a învederat împrejurarea că suprafața de teren aparține domeniului public și că este cuprinsă în planurile de sistematizare ca spațiu verde nu reprezintă un impediment la restituirea în natură.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 593 din 19 noiembrie 2009 a admis apelurile și a schimbat în parte sentința în sensul modificării art. 2 din dispoziția contestată dispunând trimiterea notificării privind diferența de 1892 mp teren la Comisia Locală Popești Leordeni de aplicare a Legii nr. 18/1991 reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta T.E., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. învederând că terenul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului prin expropriere, astfel încât intră sub incidența Legii nr. 10/2001. De asemenea, terenul poate fi restituit în natură întrucât pe el nu au fost edificate construcții de interes public.

Recursul este fondat pentru considerentele care succed. Prin notificarea formulată în termenul legal reclamanta a solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 2440 mp situată în București, sector 4 care a fost preluat abuziv în două suprafețe distincte de 1892(1097mp) și 548 mp. Prin dispoziția contestată pârâtul a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 548 mp și a respins cerere de restituire pentru suprafața de 1892 cu motivarea că aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului reclamantei, a fost înscrisă la 7 martie 1962 în G.A.C. U. Popești Leordeni. Ulterior, prin decretul nr. 266/1980 a fost expropriată suprafața de 1907 mp, din totalul terenului, în actul de preluare precizându-se că terenul s-a expropriat de la G.A.C.

U. Conform raportului de expertiză extrajudiciară depus la filele 103-113 ale dosarului de fond, în prezent această suprafață de teren se află în incinta Parcului Tineretului, fiind amenajată ca spațiu verde traversat de 4 alei. Având în vedere situația terenului în litigiu instanța de apel, în mod greșit, a constatat că suprafața în discuție, de 1907 mp face obiectul Legii nr. 18/1991. Acest act normativ a stabilit că se poate cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care, la data intrării sale în vigoare, se aflau în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, or, terenul în litigiu la acea dată nu mai aparținea G.A.C. U., fiind expropriat de la aceasta în anul 1980 prin Decretul nr. 266. Ca atare, terenul intră în sfera de reglementare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, motiv pentru care decizia atacată se va casa, iar cauza se va trimite aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului.

Instanța de trimitere va analiza, pe baza probelor ce le va considera necesare, posibilitatea restituirii în natură sau va dispune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta T.E. împotriva deciziei nr. 593 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.