ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta SC A.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, anularea adresei nr. 1777 din 03 martie 2008 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională, și a adresei nr. 2497 din 03 aprilie 2008 prin care Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurala Arad i-a respins contestația prealabilă; recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenții pentru produsul soia convențională și obligarea pârâtei la plata subvențiilor solicitate, în sumă de 240.744 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763 din 04 septembrie 2007 este nelegal în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007, ca fiind 01 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007. Acest termen este nerezonabil și nerealizabil, având în vedere condițiile meteorologice, ducând practic la imposibilitatea producătorilor agricoli de a beneficia de subvențiile pe produs prevăzute expres de O.U.G. nr. 123/2006, O.U.G. nr. 108/2001 și H.G. nr. 1576/2007. Reclamanta mai susține că adresele D.A.D.R. nr. 1777 din 03 martie 2008 și nr. 2497 din 03 aprilie 2008 sunt nelegale, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din H.G.

nr. 1576/2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizați în exploatații agricole, în baza prevederilor O.U.G. nr. 108/2001, privind exploatațiile agricole, care dețin sau administrează exploatații agricole și care valorifică pe piață soia din producția internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs, în scopul îmbunătățirii eficienței economice a creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole. Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Arată că reclamanta invocă nelegalitatea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763 din 04 septembrie 2007 în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007 ca fiind 61 septembrie 2007-31 decembrie 2007. Așa cum rezultă din conținutul Ordinului nr. 763/2007 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ordinul a fost emis pentru modificarea anexelor A și I la Ordinul Ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 850/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de eligibilitate.

Cum prin conținutul său au fost stabilite reglementări pentru subiecți nedeterminați care cad sub incidența Ordinului 763/2007, ordinul are caracter normativ, astfel că excepția de nelegalitate în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007 ca fiind 01 septembrie 2007-31 decembrie 2007 este 'inadmisibilă, în raport cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii reglementată de legea specială si admiterea excepției lipsei de interes față de capătul de cerere privind anularea Ordinului 763/2007; admiterea excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile pentru capetele de cerere privind recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenții pentru produsul soia convențională si obligarea la plata subvențiilor; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. față de capetele de cerere privind anularea adreselor nr. 1777 din 03 martie 2008 si 2497 din 03 aprilie 2008 emise de D.A.D.R.

Arad; recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului financiar direct al statului prin subvenții pentru produsul soia convențională; obligarea pârâtei la plata subvențiilor solicitate in suma de 240.744 lei); pe fond, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca netemeinică si nelegală. Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București a mai invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate. În cauza dedusă judecății reclamanta a învederat, printre altele, că obiectul acțiunii îl constituie anularea adreselor nr. 1777/2008 si 2497/2068 emise de D.A.D.R. Arad, recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului financiar pentru soia convenționala si obligarea la plata sumei de 240.744 lei.

Cu prioritate pârâtul a arătat faptul că D.A.D.R. Arad este instituție publică deconcentrată, cu personalitate juridică si buget propriu, conform H.G. nr. 477/1990, cu modificările si completările ulterioare. Actele administrative atacate au fost emise de D.A.D.R. Arad, in mod individual, in exercitarea competentelor sale legale stabilite de H.G. nr. 1576/2007. Așadar, in condițiile in care reclamanta pretinde anularea unor acte care nu a fost emise de M.A.D.R., ci de D.A.D.R. Arad, instituție distinctă, cu personalitate juridică, care are calitate si capacitate procesuală, cat si competențe date de H.G. nr. 1576/2007, pârâtul solicită să se constatate ca ministerul nu are si nu poate avea calitate procesuală pasivă, nefăcându-se dovada identității între cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății și minister.

Prin sentința nr.231 din 29 iunie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad și a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele. Cu privire la pretinsa modificare sau abrogare a Ordinului nr. 763/2007 prin H.G. nr. 1576/2007, instanța a reținut că H.G.

nr. 1576 din 19 decembrie 2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole reglementează termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției (stabilindu-l până la data de 31 martie 2008), iar Ordinul nr. 763/2007 reglementează perioada de valorificare a producției de soia convențională, respectiv 1 septembrie-31 decembrie 2007. In aceste condiții, cele două acte normative reglementează chestiuni diferite, respectiv, pe de o parte - termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției, iar pe de altă parte –perioada de valorificare a producției de soia convențională.

În consecință, instanța a constatat, din acest punct de vedere, că punctul 5 al anexei nr. 5 iar din Ordinul nr. 763/2007 nu a fost modificat sau abrogat implicit prin dispozițiile anexei nr. 1 la H.G. nr. 1576/2007 și că, potrivit acestui Ordin, data limită până la care poate fi valorificată producția de soia în vederea acordării subvenției este 31 decembrie 2007, iar posibilii beneficiari pot depune cererea de acordare a subvenției până la data de 31 martie 2008. Cu privire la pretinsul caracter nerezonabil al termenului de valorificare a producției de soia, instanța a subliniat că are competența de a examina exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, în raport cu reglementările legale în vigoare la data emiterii actului administrativ respectiv și în raport cu actele modificatoare ulterioare.

În esență, s-a reținut că, în condițiile în care termenul de 31 decembrie 2007 a fost stabilit pentru recoltarea și valorificarea producției de soia de pe întreaga suprafață agricolă a țării, existența unor condiții meteorologice improprii în Câmpia de Vest a României, în lunile octombrie – decembrie 2007, nu justifică concluzia unui eventual caracter nerezonabil al acestui termen, care se aplică la nivel național. În altă ordine, s-a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007, „producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizați în exploatații agricole, in baza prevederilor O.U.G.

nr. 108/2001, privind exploatațiile agricole, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 166/2002, cu modificările și completările ulterioare, care dețin sau administrează exploatații agricole și care valorifică pe piață soia din producția interna a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs, în scopul îmbunătățirii eficienței economice a creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole". Această dispoziție generală conferă reclamantei dreptul de a beneficia, în calitate de producător agricol care administrează exploatații agricole și care valorifică pe piață soia din producția internă a anului 2007, de sprijinul statului, in scopul îmbunătățirii eficienței economice a creșterii producției și a indicilor de calitate a produselor agricole.

Același drept - de a beneficia, în calitate de producător agricol, de sprijinul statului prin acordarea de subvenții - este conferit reclamantei și prin dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2006, pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 125/2007, prin Legea nr. 83/2008 și prin O.U.G. nr. 160/2008. Aceste acte normative presupun îndeplinirea unor condiții pentru acordarea sprijinului statului sub formă de subvenții, printre care și aceea de a valorifica producția de soia convențională în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2007, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-o, astfel că s-a apreciat ca neîntemeiată cererea acesteia.

Cu privire la cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, în condițiile în care s-a respins acțiunea reclamantei, se impune și respingerea cererii accesorii privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL Timiș, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin cererea de recurs se aduc, în esență, următoarele criticile sentinței atacate. O primă critică vizează faptul că instanța de fond în mod eronat a considerat că H.G. nr. 1576/2007 nu are prioritate în raport cu Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, precum și faptul că aceste acte reglementează condiții distincte, necesar a fi îndeplinite cumulativ de către producătorii agricoli pentru a beneficia de sprijinul direct al statului pentru produsul soia.

Se susține că unica cerință pentru acordarea sprijinului, în condițiile H.G. nr. 1576/2007 o reprezenta depunerea cererii până la data de 1 martie 2008, fără a fi impusă și condiția valorificării producției de soia în perioada septembrie – decembrie 2007 prevăzută în Ordinul nr. 763/2007, astfel că refuzul autorității este nejustificat. O altă critică se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat ca legal Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763 din 4 septembrie 2007 în ceea ce privește aprecierea ca rezonabil a termenului de valorificare a producției de soia, respectiv 1 septembrie – 31 decembrie 2007, în condițiile în care particularitățile climatice și meteorologice din Câmpia de Vest a României au împiedicat recoltarea și valorificarea producției de soia în această perioadă.

Se arată că nu s-a ținut seama de concluziile raportului tehnic deși acesta nu a fost contestat. De asemenea, se menționează că atât intenția legiuitorului prin prevederile O.U.G. nr. 108/2001, O.U.G. nr. 123/2006 și H.G. nr. 1576/2007, cât și a Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, emitentul Ordinului nr. 763/2007, nu a fost aceea de a defavoriza producătorii agricoli dintr-o arie geografică a țării, care, la nivelul anului 2007 s-au confruntat cu condiții climatice nefaste ce au împiedicat recoltarea și valorificarea producției de soia, ci a fost aceea de a subvenționa în mod egal toți producătorii agricoli din România.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sprijinul statului sub forma subvențiilor pentru produsul soia se putea acorda doar dacă producția a fost valorificată în anul 2007 și nu în 2008. De asemenea, se susține că raportul de expertiză nu i-a fost comunicat pentru a fi contestat iar condițiile climatice nefavorabile existente în zonă nu prezintă relevanță în ceea ce privește aplicarea unitară a dispozițiilor legale care acordă dreptul la subvenție.

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că adresele contestate sunt legale, deoarece, pentru a beneficia de subvenție pentru produsul soia convențional, recurenta-reclamantă trebuia, în conformitate cu Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, să valorifice producția până la 31 decembrie 2007, condiție pe care nu a îndeplinit-o. Recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a reiterat criticile și argumentele pentru care apreciază ca nelegale atât sentința atacată cât și adresele contestate. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările părților din întâmpinările depuse, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată în cuprinsul acestei decizii, recurenta-reclamantă a solicitat Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad acordarea sprijinului direct al statului, sub forma subvențiilor, pentru produsul soia, pentru anul 2007. Intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, prin adresele contestate, nr. 2497 din 3 aprilie 2008 și nr. 1777 din 3 martie 2008, a comunicat recurentei-reclamante că nu poate beneficia de această subvenție deoarece nu a îndeplinit cerința prevăzută de Ordinul nr. 763/2007, ca producția de soia să fi fost valorificată până la 31 decembrie 2007. Problema care trebuie dezlegată în cauză este aceea dacă recurenta-reclamantă putea beneficia de această subvenție, în condițiile în care nu a valorificat producția de soia până la 31 decembrie 2007, termen prevăzut de Ordinul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 în Anexa 5 pct. 5. Conform art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 1576/2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și indicilor de calitate a produselor agricole, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizați în exploatații agricole, care dețin sau administrează exploatații agricole și care valorifică pe piață soia din producția internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul direct al statului pe produs. În art. 3 lit. g) din acest act normativ se prevede depunerea pe lângă alte documente pentru a beneficia de acest sprijin și a copiilor doveditoare ale încasării mărfii livrate.

În Anexa nr. 1 la această hotărâre se prevede că termenul pentru depunerea cererilor este 1 martie 2008. Normele metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar în sectorul vegetal precum și condițiile de eligibilitate sunt prevăzute în Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763 din 4 septembrie 2007, Anexa nr. I, în cuprinsul căreia, la art. 12 alin. (1) se prevede că: „produsele agricole și perioadele de valorificare a acestora, care beneficiază de sprijin financiar pe produs, sunt prevăzute în anexa nr. 5”. În anexa nr. 5, pentru produsul soia convențională este prevăzută perioada de valorificare 1 septembrie a.c. – 31 decembrie a.c.

Prin urmare, pe lângă documentația atașată cererii pentru acordarea subvenției pentru produsul soia din producția anului 2007, care se formulează până la 1 martie 2008, trebuie să fie îndeplinită și condiția ca perioada de valorificare să se încadreze între 1 septembrie 2007 – 31 decembrie 2007, ori această condiție nu a fost îndeplinită, fapt necontestat de recurenta-reclamantă. Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că H.G. nr. 1576/2007 și Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 cuprind reglementări care trebuie interpretate și aplicate coroborat, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru acordarea subvenției la produsul soia din producția anului 2007. Prin urmare, nefiind îndeplinită condiția privind valorificarea producției anului 2007 de soia în termenul prevăzut de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, în mod corect instanța de fond a apreciat că adresele contestate sunt legale.

În ceea ce privește critica referitoare la nelegalitatea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, sub aspectul stabilirii în Anexa nr. 5 la Anexa nr. I a unui termen nerezonabil pentru valorificarea produsului soia convențională, instanța de recurs apreciază că aceasta este nefondată. Soluția instanței de fond sub acest aspect este corectă, cele reținute fiind în deplin acord cu scopul și finalitatea actelor normative care au prevăzut acordarea sprijinul financiar sub forma subvenției pentru produsul soia din producția anului 2007, menționate anterior. Acestea au avut în vedere acordarea sprijinului financiar pe produsul soia tuturor producătorilor agricoli din țară, fără a institui excepții sau particularități astfel cum dorește recurenta.

Existența condițiilor climatice nefavorabile invocate de recurenta-reclamantă pentru justificarea neîndepliniri condiției privind respectarea termenului de valorificare a produsului soia și pentru aprecierea acestuia ca nerezonabil nu conduce la nelegalitatea Ordinului nr. 763/2007, în ceea ce privește Anexa 5 la Anexa nr. I, deoarece legalitatea acestuia se apreciază numai în raport de legile precum și cu actele normative care au o forță juridică superioară. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL Timiș împotriva sentinței nr. 231 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.