ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta SC A.C. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Arad, anularea adresei nr. 1777 din 03 martie 2008 emisă de

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, prin

care i-a fost respinsă cererea de acordare a sprijinului direct al

statului pentru produsul soia convențională, și a adresei nr.

2497 din 03 aprilie 2008 prin care Direcția pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurala Arad i-a respins contestația prealabilă;

recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al

statului prin subvenții pentru produsul soia convențională

și obligarea pârâtei la plata subvențiilor solicitate, în sumă

de 240.744 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că Ordinul Ministrului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 763 din 04 septembrie 2007 este nelegal în ceea ce

privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a

producției interne de soia convențională aferentă anului

2007, ca fiind 01 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007.

Acest termen este nerezonabil

și nerealizabil, având în vedere condițiile meteorologice, ducând

practic la imposibilitatea producătorilor agricoli de a beneficia de

subvențiile pe produs prevăzute expres de O.U.G. nr. 123/2006, O.U.G.

nr. 108/2001 și H.G. nr. 1576/2007.

Reclamanta mai susține că

adresele D.A.D.R. nr. 1777 din 03 martie 2008 și nr. 2497 din 03 aprilie 2008

sunt nelegale, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 1

din H.G. nr. 1576/2007, privind sprijinul direct al statului prin acordarea de

subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal,

în scopul creșterii producției și a indicilor de calitate a

produselor agricole, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice,

organizați în exploatații agricole, în baza prevederilor O.U.G. nr. 108/2001,

privind exploatațiile agricole, care dețin sau administrează

exploatații agricole și care valorifică pe piață soia

din producția internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul

direct al statului pe produs, în scopul îmbunătățirii eficienței

economice a creșterii producției și a indicilor de calitate a

produselor agricole.

Pârâta Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, a invocat prin

întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând

admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Arată că reclamanta invocă nelegalitatea Ordinului Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763 din 04 septembrie 2007 în

ceea ce privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de

valorificare a producției interne de soia convențională

aferentă anului 2007 ca fiind 61 septembrie 2007-31 decembrie 2007.

Așa cum rezultă din

conținutul Ordinului nr. 763/2007 al Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, ordinul a fost emis pentru modificarea anexelor A

și

I

la Ordinul

Ministrului

agriculturii,

pădurilor și dezvoltării rurale nr. 850/2006,

pentru

aprobarea Normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului

financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al

îmbunătățirilor funciare și al organizării și

sistematizării teritoriului, precum și condițiile de

eligibilitate.

Cum prin conținutul său au

fost stabilite reglementări pentru subiecți nedeterminați care

cad sub incidența Ordinului 763/2007, ordinul are caracter normativ,

astfel că excepția de nelegalitate în ceea ce privește

stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producției

interne de soia convențională aferentă anului 2007 ca fiind 01

septembrie 2007-31 decembrie 2007 este 'inadmisibilă, în raport cu art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată

pârâtul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, solicită

admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii reglementată de legea

specială si admiterea excepției lipsei de interes față de

capătul de cerere privind anularea Ordinului 763/2007; admiterea

excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile pentru capetele de cerere privind recunoașterea dreptului de a

beneficia de acordarea sprijinului direct al statului prin subvenții

pentru produsul soia convențională si obligarea la plata

subvențiilor; admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a M.A.D.R. față de capetele de cerere privind

anularea adreselor nr. 1777 din 03 martie 2008 si 2497 din 03 aprilie 2008 emise

de D.A.D.R. Arad; recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea

sprijinului financiar direct al statului prin subvenții pentru produsul

soia convențională; obligarea pârâtei la plata subvențiilor

solicitate in suma de 240.744 lei); pe fond, pârâtul solicită respingerea

acțiunii ca netemeinică si nelegală.

Pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale București a mai invocat și

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând

respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane

fără calitate.

În cauza dedusă

judecății reclamanta a învederat, printre altele, că obiectul

acțiunii îl constituie anularea adreselor nr. 1777/2008 si 2497/2068 emise

de D.A.D.R. Arad, recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea

sprijinului financiar pentru soia convenționala si obligarea la plata

sumei de 240.744 lei.

Cu prioritate pârâtul a arătat

faptul că D.A.D.R. Arad este instituție publică

deconcentrată, cu personalitate juridică si buget propriu, conform H.G.

nr. 477/1990, cu modificările si completările ulterioare.

Actele administrative atacate au

fost emise de D.A.D.R. Arad, in mod individual, in exercitarea competentelor

sale legale stabilite de H.G. nr. 1576/2007.

Așadar, in condițiile in

care reclamanta pretinde anularea unor acte care nu a fost emise de M.A.D.R.,

ci de D.A.D.R. Arad, instituție distinctă, cu personalitate

juridică, care are calitate si capacitate procesuală, cat si

competențe date de H.G. nr. 1576/2007, pârâtul solicită să se

constatate ca ministerul nu are si nu poate avea calitate procesuală

pasivă, nefăcându-se dovada identității între cel pretins

obligat în raportul juridic dedus judecății și minister.

Prin sentința nr.231 din 29

iunie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.C.

SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Arad și a respins cererea de obligare a

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în esență, următoarele.

Cu privire la pretinsa modificare

sau abrogare a Ordinului nr. 763/2007 prin H.G. nr. 1576/2007, instanța a

reținut că H.G. nr. 1576 din 19 decembrie 2007, privind sprijinul

direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007

producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii

producției și a indicilor de calitate a produselor agricole

reglementează termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției

(stabilindu-l până la data de 31 martie 2008), iar Ordinul nr. 763/2007

reglementează perioada de valorificare a producției de soia

convențională, respectiv 1 septembrie-31 decembrie 2007.

In aceste condiții, cele două

acte normative reglementează chestiuni diferite, respectiv, pe de o parte

- termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției, iar

pe de altă parte –perioada de valorificare a producției de soia

convențională.

În consecință,

instanța a constatat, din acest punct de vedere, că punctul 5 al

anexei nr. 5 iar din Ordinul nr. 763/2007 nu a fost modificat sau abrogat

implicit prin dispozițiile anexei nr. 1 la H.G. nr. 1576/2007 și

că, potrivit acestui Ordin, data limită până la care poate fi

valorificată producția de soia în vederea acordării

subvenției este 31 decembrie 2007, iar posibilii beneficiari pot depune

cererea de acordare a subvenției până la data de 31 martie 2008.

Cu privire la pretinsul caracter

nerezonabil al termenului de valorificare a producției de soia,

instanța a subliniat că are competența de a examina exclusiv

legalitatea actului administrativ contestat, în raport cu reglementările

legale în vigoare la data emiterii actului administrativ respectiv și în raport

cu actele modificatoare ulterioare.

În esență, s-a reținut

că, în condițiile în care termenul de 31 decembrie 2007 a fost

stabilit pentru recoltarea și valorificarea producției de soia de pe

întreaga suprafață agricolă a țării, existența

unor condiții meteorologice improprii în Câmpia de Vest a României, în

lunile octombrie – decembrie 2007, nu justifică concluzia unui eventual

caracter nerezonabil al acestui termen, care se aplică la nivel

național.

În altă ordine, s-a

reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007, „producătorii

agricoli,

persoane fizice sau juridice,

organizați în exploatații agricole, in baza

prevederilor O.U.G.

nr. 108/2001, privind

exploatațiile

agricole, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr.

166/2002, cu modificările

și completările ulterioare, care dețin sau

administrează exploatații agricole

și care valorifică pe piață soia din

producția interna a anului 2007,

beneficiază de sprijinul direct al statului

pe produs, în scopul

îmbunătățirii eficienței economice a creșterii

producției și a indicilor de calitate a

produselor agricole".

Această

dispoziție

generală conferă reclamantei dreptul de a beneficia, în calitate de

producător agricol care administrează exploatații agricole

și care valorifică pe piață soia din producția

internă a anului 2007, de sprijinul statului, in scopul

îmbunătățirii eficienței economice a creșterii

producției și a indicilor de calitate a produselor agricole.

Același drept - de a beneficia,

în calitate de producător agricol, de sprijinul statului prin acordarea de

subvenții - este conferit reclamantei și prin dispozițiile art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2006, pentru aprobarea acordării sprijinului financiar

producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor

funciare și al organizării și sistematizării teritoriului,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 125/2007, prin Legea nr.

83/2008 și prin O.U.G. nr. 160/2008.

Aceste acte normative presupun

îndeplinirea unor condiții pentru acordarea sprijinului statului sub

formă de subvenții, printre care și aceea de a valorifica

producția de soia convențională în perioada 1 septembrie – 31

decembrie 2007, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-o, astfel

că s-a apreciat ca neîntemeiată cererea acesteia.

Cu privire la cererea de obligare a

pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a

reținut că, în condițiile în care s-a respins acțiunea

reclamantei, se impune și respingerea cererii accesorii privind obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C.

proc. civ.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta SC

A.C. SRL Timiș, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cererea de recurs se aduc, în

esență, următoarele criticile sentinței atacate.

O primă critică vizează

faptul că instanța de fond în mod eronat a considerat că H.G.

nr. 1576/2007 nu are prioritate în raport cu Ordinul Ministrului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, precum și faptul că aceste

acte reglementează condiții distincte, necesar a fi îndeplinite

cumulativ de către producătorii agricoli pentru a beneficia de

sprijinul direct al statului pentru produsul soia.

Se susține că unica

cerință pentru acordarea sprijinului, în condițiile H.G. nr. 1576/2007

o reprezenta depunerea cererii până la data de 1 martie 2008,

fără a fi impusă și condiția valorificării

producției de soia în perioada septembrie – decembrie 2007

prevăzută în Ordinul nr. 763/2007, astfel că refuzul

autorității este nejustificat.

O altă critică se referă

la faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat ca

legal Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763

din 4 septembrie 2007 în ceea ce privește aprecierea ca rezonabil a

termenului de valorificare a producției de soia, respectiv 1 septembrie –

31 decembrie 2007, în condițiile în care particularitățile

climatice și meteorologice din Câmpia de Vest a României au împiedicat

recoltarea și valorificarea producției de soia în această

perioadă.

Se arată că nu s-a ținut

seama de concluziile raportului tehnic deși acesta nu a fost contestat.

De asemenea, se menționează

că atât intenția legiuitorului prin prevederile O.U.G. nr. 108/2001, O.U.G.

nr. 123/2006 și H.G. nr. 1576/2007, cât și a Ministrului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, emitentul Ordinului nr. 763/2007, nu a fost

aceea de a defavoriza producătorii agricoli dintr-o arie geografică a

țării, care, la nivelul anului 2007 s-au confruntat cu condiții

climatice nefaste ce au împiedicat recoltarea și valorificarea

producției de soia, ci a fost aceea de a subvenționa în mod egal

toți producătorii agricoli din România.

Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătând că sprijinul statului sub

forma subvențiilor pentru produsul soia se putea acorda doar dacă

producția a fost valorificată în anul 2007 și nu în 2008.

De asemenea, se susține că

raportul de expertiză nu i-a fost comunicat pentru a fi contestat iar

condițiile climatice nefavorabile existente în zonă nu prezintă

relevanță în ceea ce privește aplicarea unitară a

dispozițiilor legale care acordă dreptul la subvenție.

Direcția pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurală Arad, prin întâmpinarea formulată a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că adresele

contestate sunt legale, deoarece, pentru a beneficia de subvenție pentru

produsul soia convențional, recurenta-reclamantă trebuia, în

conformitate cu Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale

nr. 763/2007, să valorifice producția până la 31 decembrie 2007,

condiție pe care nu a îndeplinit-o.

Recurenta-reclamantă a depus

concluzii scrise prin care a reiterat criticile și argumentele pentru care

apreciază ca nelegale atât sentința atacată cât și adresele

contestate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările

părților din întâmpinările depuse, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din expunerea

rezumativă prezentată în cuprinsul acestei decizii,

recurenta-reclamantă a solicitat Direcției pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurală Arad acordarea sprijinului direct al statului,

sub forma subvențiilor, pentru produsul soia, pentru anul 2007.

Intimata-pârâtă Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, prin adresele contestate,

nr. 2497 din 3 aprilie 2008 și nr. 1777 din 3 martie 2008, a comunicat

recurentei-reclamante că nu poate beneficia de această subvenție

deoarece nu a îndeplinit cerința prevăzută de Ordinul nr. 763/2007,

ca producția de soia să fi fost valorificată până la 31

decembrie 2007.

Problema care trebuie dezlegată în

cauză este aceea dacă recurenta-reclamantă putea beneficia de

această subvenție, în condițiile în care nu a valorificat

producția de soia până la 31 decembrie 2007, termen prevăzut de

Ordinul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 în

Anexa 5 pct. 5.

Conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007,

privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul

2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul

creșterii producției și indicilor de calitate a produselor agricole,

producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, organizați în

exploatații agricole, care dețin sau administrează

exploatații agricole și care valorifică pe piață soia

din producția internă a anului 2007, beneficiază de sprijinul

direct al statului pe produs.

În art. 3 lit. g) din acest act normativ

se prevede depunerea pe lângă alte documente pentru a beneficia de acest

sprijin și a copiilor doveditoare ale încasării mărfii livrate.

În Anexa nr. 1 la această

hotărâre se prevede că termenul pentru depunerea cererilor este 1

martie 2008.

Normele metodologice privind modul de

acordare a sprijinului financiar în sectorul vegetal precum și

condițiile de eligibilitate sunt prevăzute în Ordinul Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763 din 4 septembrie 2007,

Anexa nr. I, în cuprinsul căreia, la art. 12 alin. (1) se prevede că:

„produsele agricole și perioadele de valorificare a acestora, care

beneficiază de sprijin financiar pe produs, sunt prevăzute în anexa

nr. 5”.

În anexa nr. 5, pentru produsul soia

convențională este prevăzută perioada de valorificare 1

septembrie a.c. – 31 decembrie a.c.

Prin urmare, pe lângă

documentația atașată cererii pentru acordarea subvenției

pentru produsul soia din producția anului 2007, care se formulează

până la 1 martie 2008, trebuie să fie îndeplinită și

condiția ca perioada de valorificare să se încadreze între 1

septembrie 2007 – 31 decembrie 2007, ori această condiție nu a fost

îndeplinită, fapt necontestat de recurenta-reclamantă.

Astfel, în mod corect instanța de

fond a reținut că H.G. nr. 1576/2007 și Ordinul Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 763/2007 cuprind

reglementări care trebuie interpretate și aplicate coroborat, în ceea

ce privește îndeplinirea condițiilor pentru acordarea subvenției

la produsul soia din producția anului 2007.

Prin urmare, nefiind îndeplinită

condiția privind valorificarea producției anului 2007 de soia în

termenul prevăzut de Ordinul Ministrului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, în mod corect instanța de fond a

apreciat că adresele contestate sunt legale.

În ceea ce privește critica

referitoare la nelegalitatea Ordinului Ministrului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 763/2007, sub aspectul stabilirii în Anexa nr. 5 la Anexa nr. I a unui termen nerezonabil pentru valorificarea produsului soia

convențională, instanța de recurs apreciază că aceasta

este nefondată.

Soluția instanței de fond sub

acest aspect este corectă, cele reținute fiind în deplin acord cu

scopul și finalitatea actelor normative care au prevăzut acordarea

sprijinul financiar sub forma subvenției pentru produsul soia din

producția anului 2007, menționate anterior. Acestea au avut în vedere

acordarea sprijinului financiar pe produsul soia tuturor producătorilor

agricoli din țară, fără a institui excepții sau

particularități astfel cum dorește recurenta.

Existența condițiilor climatice

nefavorabile invocate de recurenta-reclamantă pentru justificarea

neîndepliniri condiției privind respectarea termenului de valorificare a

produsului soia și pentru aprecierea acestuia ca nerezonabil nu conduce la

nelegalitatea Ordinului nr. 763/2007, în ceea ce privește Anexa 5 la Anexa nr. I, deoarece legalitatea acestuia se apreciază numai în raport de legile precum

și cu actele normative care au o forță juridică

superioară.

Având în vedere considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL

Timiș împotriva sentinței nr. 231 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 martie 2010.