ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.O.C. SRL a chemat în judecată pe pârâții M.A.D.R. și A.A.D.R.

Arad solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: 1) anularea ordinului din 4 septembrie 2007 emis de primul pârât, în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007, ca fiind 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007; 2) anularea adresei din 3 martie 2008 emisă de pârât, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională; 3) anularea adresei din 3 aprilie 2008 prin care pârâtul, i-a respins contestația administrativă; 4) recunoașterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională; 5) obligarea pârâtei la plata subvențiilor solicitate, în sumă de 120.600 lei; 6) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ordinul atacat este nelegal, în raport de prevederile O.U.G. nr. 123/2006 (Anexa nr. 2, lit. b) cpt. 2) și O.U.G. nr. 108/2001, precum și de împrejurarea că nu ține seama de realitățile faptice referitoare la producția de soia ori de circumstanțele meteorologice. De asemenea, reclamanta a susținut că și cele două adrese atacate în speță sunt nelegale, întrucât a făcut dovada că îndeplinește toate condițiile impuse de H.G. nr. 1576/2007 pentru a beneficia de subvenția solicitată. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.A.D.R. Arad a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât actul administrativ cu caracter normativ - cum este ordinul contestat de reclamantă - nu poate fi atacat pe calea excepției de nelegalitate.

În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.A.D.R. a invocat: - excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile pe capătul de cerere având ca obiect anularea ordinului din 4 septembrie 2007; - excepția lipsei de interes pe capătul de cerere anterior arătat; - excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile pe capetele de cerere având ca obiect recunoașterea dreptului reclamantei de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională și obligarea la plata subvențiilor; - excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. pe capetele 2 - 5 din cererea introductivă de instanță.

La termenul de judecată din data de 11 februarie 2009, instanța a respins toate excepțiile invocate în cauză de pârâți, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată (filele 92 - 94 dosar). Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 232 din 29 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: H.G.

nr. 1576/2007 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și a indicatorilor de calitate a produselor agricole prevede, în Anexa nr. 1, prevede că termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției acordate de stat pentru cultura de soia este 31 martie 2008. Potrivit Anexei nr. 5 pct. 5 din ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 emis de M.A.D.R., perioada de valorificare a producției de soia convențională este 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007. Ca atare, în timp ce H.G. nr. 1576/2007 reglementează termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției (respectiv până la data de 31 martie 2008), ordinul atacat reglementează perioada de valorificare a producției de soia convențională (1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007). În consecință, este vorba de două chestiuni diferite stabilite prin cele două acte administrative anterior enunțate.

Pe de altă parte, instanța de fond a concluzionat că ordinul contestat nu este nelegal, întrucât nu stabilește un termen nerezonabil de valorificare a producției de soia. Pe acest aspect, instanța a arătat faptul că, pentru a putea reține caracterul imposibil al valorificării producției de soia din Câmpina de Vest a României în anul 2007, se impunea ca reclamanta să facă dovada că producția aflată în discuție nu a putut fi valorificată de niciun producător agricol din acea regiune. În plus, instanța a subliniat faptul că la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte că producția de soia din Câmpina de Vest a României este majoritară sau reprezintă o proporție importantă în raport cu producția de soia din România.

De aceea, împrejurarea că în această regiune a fost imposibilă sau extrem de dificilă valorificarea producției de soia în anul 2007 nu poate constitui o probă a caracterului nerezonabil al termenului legal impus pentru acordarea subvențiilor de către statul român. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.O.C. SRL, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Ordinului M.A.D.R. nr. 763/2007, a H.G.

nr. 1576/2007, a O.U.G. nr. 108/2001 și a O.U.G. nr. 123/2006. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate: 1) Instanța de fond a considerat în mod nelegal că H.G. nr. 1576/2007 nu are aplicare prioritară în raport cu Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 emis de M.A.D.R., precum și că aceste acte administrative reglementează condiții distincte, necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ de către producătorii agricoli, spre a beneficia de sprijinul direct al statului pentru produsul soia; 2) Prima instanță a apreciat în mod greșit că Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 este legal, în ceea ce privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5, a perioadei de valorificare a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007, ca fiind 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007. Prevederile art. 7 din O.U.G.

nr. 108/2001 recunosc producătorilor agricoli care dețin sau administrează exploatații agricole dreptul de a beneficia de sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții pe produs, în scopul îmbunătății eficienței economice, creșterii producției și indicilor de calitate ai produselor agricole. De asemenea, dispozițiile O.U.G. nr. 123/2006, Anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 recunosc dreptul producătorilor agricoli de a beneficia de sprijin financiar pentru produsul soia convențională. Același drept este recunoscut producătorilor agricoli și de către art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007. În opinia recurentei, exercitarea efectivă a dreptului anterior menționat presupune cu necesitate reglementarea unor condiții rezonabile în sarcina producătorilor agricoli - pentru ca aceștia să aibă un acces real la sprijinul direct al statului, prin acordarea de subvenții pe produs - condiții care nu au fost asigurate prin ordinul contestat în cauză.

Intimații M.A.D.R. și A.A.D.R. Arad au formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 15 - 17, 24 - 24 dosar). La termenul de judecată din data de 9 aprilie 2010, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a pus în discuția părților, în raport de obiectul cererii deduse judecății și de prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., privind necompetența Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea capetelor de cerere privind anularea adreselor din 3 martie 2008 și din 3 aprilie 2008 emise de intimata A.A.D.R. Arad, precum și recunoașterea dreptului recurentei de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională și de a primi subvenții în sumă de 120.600 lei.

Susținerile părților pe acest motiv de recurs de ordine publică au fost consemnate în practicaua deciziei, care face parte integrantă din aceasta. Analizând sentința atacată, în raport motivul de recurs de ordine publică pus în discuția părților, de criticile formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1) În primul capăt din cererea dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat anularea parțială a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ. În concret, este vorba de Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5) emis de M.A.D.R.

prin care s-a stabilit că perioada de valorificare a producției de soia convențională este 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007. În baza art. 7 alin. (1) și alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând. De asemenea, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Ca atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii. Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității: particularul are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de contencios administrativ. Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, respectiv nu a solicitat autorității publice emitente revocarea parțială a Ordinului nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5), în ceea ce privește perioada stabilită pentru valorificarea producției de soia.

Prin urmare, soluția instanței de fond în privința îndeplinirii procedurii administrative prealabile în termenul legal este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2) În speță, este fondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administrației publice. Recurenta-reclamantă a solicitat, prin capetele 2 - 5 din cererea introductivă de instanță, anularea adreselor din 3 martie 2008 și din 3 aprilie 2008 emise de intimata A.A.D.R.

Arad, precum și recunoașterea dreptului său de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională și de a primi subvenții în sumă de 120.600 lei. Ca atare, este vorba despre anularea unor acte administrative unilaterale cu caracter individual emise de o autoritate publică locală. Autoritatea publică este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ - teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. În materia contenciosului administrativ nu are relevanță personalitatea juridică a autorității publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă autorității publice capacitatea de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și, prin urmare, capacitate juridică în sensul civil al noțiunii. Acest fapt produce efecte asupra modului de aplicare a criteriului rangului autorității emitente în determinarea instanței competente. Conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților sau instituțiilor locale sau județene. Or, în speța de față, actele administrative contestate au fost emise de o autoritate publică locală, respectiv A.A.D.R.

Arad. În consecință, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5) emis de M.A.D.R. ca inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile. De asemenea, Înalta Curte va trimite celelalte capete de cerere spre competentă soluționare la Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recursul declarat de SC C.O.C. SRL împotriva sentinței nr. 232 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată în sensul că, respinge capătul de cerere privind anularea Ordinului M.A.D.R. nr. 763 din 4 septembrie 2007 Anexa nr. 5 pct. 5, ca inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile. Trimite celelalte capete de cerere spre competentă soluționare la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2010.