ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.O.C.

SRL a chemat în judecată pe pârâții M.A.D.R. și A.A.D.R. Arad solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

1) anularea ordinului

din 4 septembrie 2007 emis de primul pârât, în ceea ce privește stabilirea în

Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producției interne de soia

convențională aferentă anului 2007, ca fiind 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007;

2) anularea adresei

din 3 martie 2008 emisă de pârât, prin care i-a fost respinsă cererea de

acordare a sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională;

3) anularea adresei

din 3 aprilie 2008 prin care pârâtul, i-a respins contestația administrativă;

4) recunoașterea

dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru

produsul soia convențională;

5) obligarea pârâtei

la plata subvențiilor solicitate, în sumă de 120.600 lei;

6) obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că ordinul atacat este nelegal, în raport de

prevederile O.U.G. nr. 123/2006 (Anexa nr. 2, lit. b) cpt. 2) și O.U.G. nr. 108/2001,

precum și de împrejurarea că nu ține seama de realitățile faptice referitoare

la producția de soia ori de circumstanțele meteorologice.

De asemenea,

reclamanta a susținut că și cele două adrese atacate în speță sunt nelegale,

întrucât a făcut dovada că îndeplinește toate condițiile impuse de H.G. nr. 1576/2007

pentru a beneficia de subvenția solicitată.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.A.D.R. Arad a solicitat respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, întrucât actul administrativ cu caracter normativ - cum este

ordinul contestat de reclamantă - nu poate fi atacat pe calea excepției de

nelegalitate.

În subsidiar, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul M.A.D.R. a invocat:

- excepția

neîndeplinirii procedurii administrative prealabile pe capătul de cerere având

ca obiect anularea ordinului din 4 septembrie 2007;

- excepția lipsei de

interes pe capătul de cerere anterior arătat;

- excepția

neîndeplinirii procedurii administrative prealabile pe capetele de cerere având

ca obiect recunoașterea dreptului reclamantei de a beneficia de acordarea

sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională și obligarea

la plata subvențiilor;

- excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.A.D.R. pe capetele 2 - 5 din cererea

introductivă de instanță.

La termenul de

judecată din data de 11 februarie 2009, instanța a respins toate excepțiile

invocate în cauză de pârâți, pentru considerentele expuse în încheierea de

ședință de la acea dată (filele 92 - 94 dosar).

Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 232

din 29 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

H.G. nr. 1576/2007

privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2007

producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și

a indicatorilor de calitate a produselor agricole prevede, în Anexa nr. 1,

prevede că termenul pentru depunerea cererilor de obținere a subvenției

acordate de stat pentru cultura de soia este 31 martie 2008.

Potrivit Anexei nr. 5

pct. 5 din ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 emis de M.A.D.R., perioada de

valorificare a producției de soia convențională este 1 septembrie 2007 - 31

decembrie 2007.

Ca atare, în timp ce

H.G. nr. 1576/2007 reglementează termenul pentru depunerea cererilor de

obținere a subvenției (respectiv până la data de 31 martie 2008), ordinul

atacat reglementează perioada de valorificare a producției de soia

convențională (1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007).

În consecință, este

vorba de două chestiuni diferite stabilite prin cele două acte administrative

anterior enunțate.

Pe de altă parte,

instanța de fond a concluzionat că ordinul contestat nu este nelegal, întrucât

nu stabilește un termen nerezonabil de valorificare a producției de soia.

Pe acest aspect,

instanța a arătat faptul că, pentru a putea reține caracterul imposibil al

valorificării producției de soia din Câmpina de Vest a României în anul 2007,

se impunea ca reclamanta să facă dovada că producția aflată în discuție nu a

putut fi valorificată de niciun producător agricol din acea regiune.

În plus, instanța a

subliniat faptul că la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte

că producția de soia din Câmpina de Vest a României este majoritară sau

reprezintă o proporție importantă în raport cu producția de soia din România.

De aceea, împrejurarea că în această regiune a fost imposibilă sau extrem de dificilă

valorificarea producției de soia în anul 2007 nu poate constitui o probă a

caracterului nerezonabil al termenului legal impus pentru acordarea

subvențiilor de către statul român.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.O.C. SRL, care a solicitat

modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Ordinului M.A.D.R. nr. 763/2007,

a H.G. nr. 1576/2007, a O.U.G. nr. 108/2001 și a O.U.G. nr. 123/2006.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate:

1) Instanța de fond a

considerat în mod nelegal că H.G. nr. 1576/2007 nu are aplicare prioritară în

raport cu Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 emis de M.A.D.R., precum și că

aceste acte administrative reglementează condiții distincte, necesar a fi

îndeplinite în mod cumulativ de către producătorii agricoli, spre a beneficia

de sprijinul direct al statului pentru produsul soia;

2) Prima instanță a

apreciat în mod greșit că Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 este legal, în

ceea ce privește stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5, a perioadei de valorificare

a producției interne de soia convențională aferentă anului 2007, ca fiind 1

septembrie 2007 - 31 decembrie 2007.

Prevederile art. 7

din O.U.G. nr. 108/2001 recunosc producătorilor agricoli care dețin sau

administrează exploatații agricole dreptul de a beneficia de sprijinul direct

al statului prin acordarea de subvenții pe produs, în scopul îmbunătății

eficienței economice, creșterii producției și indicilor de calitate ai

produselor agricole.

De asemenea,

dispozițiile O.U.G. nr. 123/2006, Anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 recunosc dreptul

producătorilor agricoli de a beneficia de sprijin financiar pentru produsul

soia convențională.

Același drept este

recunoscut producătorilor agricoli și de către art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007.

În opinia recurentei,

exercitarea efectivă a dreptului anterior menționat presupune cu necesitate

reglementarea unor condiții rezonabile în sarcina producătorilor agricoli -

pentru ca aceștia să aibă un acces real la sprijinul direct al statului, prin

acordarea de subvenții pe produs - condiții care nu au fost asigurate prin

ordinul contestat în cauză.

Intimații M.A.D.R. și

A.A.D.R. Arad au formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat (filele 15 - 17, 24 - 24 dosar).

La termenul de

judecată din data de 9 aprilie 2010, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte a pus în discuția părților, în raport de obiectul cererii deduse

judecății și de prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

modificată, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

privind necompetența Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, în soluționarea capetelor de cerere privind anularea adreselor din 3

martie 2008 și din 3 aprilie 2008 emise de intimata A.A.D.R. Arad, precum și

recunoașterea dreptului recurentei de a beneficia de acordarea sprijinului

direct al statului pentru produsul soia convențională și de a primi subvenții

în sumă de 120.600 lei.

Susținerile părților

pe acest motiv de recurs de ordine publică au fost consemnate în practicaua

deciziei, care face parte integrantă din aceasta.

Analizând sentința

atacată, în raport motivul de recurs de ordine publică pus în discuția

părților, de criticile formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că

recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1) În primul capăt

din cererea dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat anularea

parțială a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.

În concret, este

vorba de Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5) emis de M.A.D.R.

prin care s-a stabilit că perioada de valorificare a producției de soia

convențională este 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007.

În baza art. 7 alin. (1)

și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un

act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta

există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată

oricând.

De asemenea, art. 109

alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege,

sesizarea instanței competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile.

Ca atare, în materia

contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea

că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de

admisibilitate a acțiunii.

Reglementarea

cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin

justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității:

particularul are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o procedură

administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanței de

contencios administrativ.

Din probele

administrate în cauză, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă nu a

îndeplinit procedura administrativă prealabilă, respectiv nu a solicitat

autorității publice emitente revocarea parțială a Ordinului nr. 763 din 4

septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5), în ceea ce privește perioada stabilită

pentru valorificarea producției de soia.

Prin urmare, soluția

instanței de fond în privința îndeplinirii procedurii administrative prealabile

în termenul legal este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2) În speță, este

fondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. pentru

argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Pentru stabilirea

competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art.

10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice

care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor

administrației publice.

Recurenta-reclamantă

a solicitat, prin capetele 2 - 5 din cererea introductivă de instanță, anularea

adreselor din 3 martie 2008 și din 3 aprilie 2008 emise de intimata A.A.D.R.

Arad, precum și recunoașterea dreptului său de a beneficia de acordarea

sprijinului direct al statului pentru produsul soia convențională și de a primi

subvenții în sumă de 120.600 lei.

Ca atare, este vorba

despre anularea unor acte administrative unilaterale cu caracter individual

emise de o autoritate publică locală.

Autoritatea publică

este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată,

ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ - teritoriale care

acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes

public.

În materia

contenciosului administrativ nu are relevanță personalitatea juridică a

autorității publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ,

constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere

publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

Transpusă în plan

procesual, capacitatea administrativă conferă autorității publice capacitatea

de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și, prin

urmare, capacitate juridică în sensul civil al noțiunii. Acest fapt produce

efecte asupra modului de aplicare a criteriului rangului autorității emitente

în determinarea instanței competente.

Conform art.  10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, și art. 2 pct. 1 lit. d) C.

proc. civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele

și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele

autorităților sau instituțiilor locale sau județene.

Or, în speța de față,

actele administrative contestate au fost emise de o autoritate publică locală,

respectiv A.A.D.R. Arad.

În consecință, în

raport de prevederile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la

art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere

privind anularea Ordinului nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5)

emis de M.A.D.R. ca inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii procedurii

prealabile.

De asemenea, Înalta

Curte va trimite celelalte capete de cerere spre competentă soluționare la

Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recursul declarat de SC C.O.C. SRL împotriva sentinței nr. 232 din

29 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată în sensul că, respinge capătul de cerere privind anularea Ordinului M.A.D.R.

nr. 763 din 4 septembrie 2007 Anexa nr. 5 pct. 5, ca inadmisibil, ca urmare a

neîndeplinirii procedurii prealabile.

Trimite celelalte

capete de cerere spre competentă soluționare la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2010.