ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4049/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4049/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad, secția comercială, la data de 31 decembrie 2007, reclamanta

SC H. SRL Zădăreni, județul Arad a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea

acesteia la plata sumei de 204.385,5 lei daune interese, echivalentul a 61.935 euro

la un curs de 3,3 lei cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta arată că prin contractul încheiat la data de 10 august 2006 cu

pârâta, aceasta din urmă s-a obligat să-i transmită dreptul de proprietate

asupra echipamentului agricol constând în mașină de împrăștiat îngrășăminte,

semănătoare, semănătoare cu 6 rânduri, sacrificator, plug cu 6 trupite, disc și

mașină de erbicidat, în schimbul unui preț total de 152.240 euro.

Reclamanta a

considerat că potrivit art. 13 și 5 din acest contract echipamentul agricol

trebuia să fie nou și livrat în termen de 9 săptămâni de la semnarea

contractului, respectiv 12 octombrie 2006, avându-se în vedere data perfectării

acestuia 10 august 2006, clauze care însă nu au fost respectate de pârâtă,

echipamentul agricol fiind livrat cu 6 luni de întârziere, doar în luna

februarie 2007 și în plus era unul folosit.

Reclamanta a

considerat că suma solicitată prin petit reprezintă echivalentul prejudiciului

pe care l-a suferit în urma executării defectuoase și cu întârziere de către

pârâtă a obligațiilor contractuale, raportat la specificul activității, acela

de producție agricolă susținută prin fonduri S.A.P.A.R.D., livrarea la un

anumit termen a unui anumit tip de echipament având caracter esențial.

Cu privire la

pierderile patrimoniale suferite, reclamanta a apreciat că suma de 72.000 lei

reprezintă costuri suplimentare prin semănat cu mașina uzată, după epoca

optimă, 45.000 lei reprezintă pierderea suferită prin semănarea în minus cu 30

ha la o producție medie de 2.500 kg/ha, datorită vitezei scăzute de semănat a

utilajului, 21,384 lei reprezintă pierderea subvenției acordate de Ministerul

Agriculturii prin semănarea în minus cu 30 ha și 66.000 lei reprezintă dobânzi

și comisioane bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului pentru

acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D., în drept invocându-se art. 1 și 69 C. com., art.

969-979, art. 1073-1074, art. 1082, 1084 și art. 1294 C. civ.

Pârâta prin

întâmpinare, a invocat excepția de prematuritate a acțiunii raportat la art. 720

1

și art. 720

2

C. proc. civ., întrucât convocarea la conciliere ce a

fost transmisă prin curierat rapid nu a fost tradusă în limba franceză împreună

cu documentele anexe, aceasta fiind singura modalitate pentru ca pârâta să ia

cunoștință de conținutul documentului transmis, reclamanta având obligația de a

anexa toate actele doveditoare pe care își sprijină pretențiile.

Prin precizarea de

acțiune, reclamanta arată că despăgubirile solicitate reprezintă prejudiciul

cauzat prin executarea necorespunzătoare și cu întârziere a obligațiilor

contractuale de către pârâtă, având în vedere specificul activității, acela de

producție agricolă de soia, iar prin precizarea depusă după completarea

expertizei contabile, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei totale de

235.394 lei cu titlu de daune interese, astfel cum rezultă din concluziile

raportului de expertiză.

Cu privire la aceste

precizări, pârâta a invocat excepția de tardivitate a modificării acțiunii

raportat la art. 132 C. proc. civ., excepție care a fost unită cu fondul.

Prin sentința

comercială nr. 189 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar

nr. 4056/108/2007, s-a admis în parte acțiunea formulată, precizată de

reclamanta SC H. SRL Zădăreni, în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL și în

consecință:

A fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 92.524 cu titlu de daune interese,

compusă din: suma de 2.232 lei reprezentând costurile efectuate cu reparațiile

utilajului vechi, suma de 2.300 lei reprezentând consumul suplimentar de

combustibil, suma de 37.721 lei reprezentând diferența dintre venitul obținut

efectiv și cel așteptat pentru cultivarea suprafeței suplimentare de 30 ha;

suma de 10.881 lei reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea

subvenției aferente producției rezultate din cultivarea suprafeței suplimentare

de 30 ha, precum și suma de 39.390 lei reprezentând dobânzile și comisioanele

bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea

fondurilor S.A.P.A.R.D.

Totodată, au fost

respinse capetele de cerere, precizate privind obligarea pârâtei să plătească

reclamantei suma de 92.170 lei, reprezentând diferența dintre venitul obținut

efectiv și cel așteptat pentru suprafața semănată și de 50.700 lei,

reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenției, cuvenite

producției neobținute pentru suprafața semănată, pârâta fiind obligată să

plătească reclamantei suma de 2.699, 26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

parțiale.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că:

- prin art. 5 din

contract, s-a prevăzut că livrarea trebuia să se realizeze în termen de 9

săptămâni de la intrarea în vigoare a contractului, moment care, conform art. 19

din același contract, are loc după semnarea de către ambele părți și plata avansului,

conform art. 4 din același contract prevede că avansul se face în procent de 20

% la semnarea contractului și 80 % înainte de livrare.

Contractul a fost

semnat de părți la 10 august 2006, iar din probatoriul administrat rezultă că

reclamanta a plătit întreaga sumă la data de 06 octombrie 2006, astfel că data

intrării în vigoare a contractului, conform art. 19, este 06 octombrie 2006,

dată de la care se calculează termenul de livrare, și care s-a împlinit la data

de 09 decembrie 2006. Până la această dată, pârâta, conform articolelor de mai

sus, precum și a art. 13 din contractul încheiat, trebuia să livreze

reclamantei toate cele 7 utilaje agricole în stare nouă.

- din procesul verbal

încheiat între părți rezultă că cinci dintre aceste utilaje și anume: mașina de

împrăștiat îngrășăminte, semănătoare cu 6 rânduri, sacrificator, disc și mașină

de erbicidat, au fost predate înăuntrul acestui termen, respectiv la 24 octombrie

2006.

Cel de-al șaselea utilaj

agricol, plug cu 6 trupițe, a fost predat la data de 03 noiembrie 2006, tot

înăuntrul termenului contractual, conform procesului verbal de predare primire iar

cel de-al șaptelea utilaj agricol, semănătoarea unidisc a fost predată abia la

data de 17 aprilie 2007, conform procesului verbal de predare - primire, pârâta

nerespectând termenul de livrare în cazul acestui utilaj, îndeplinindu-și

obligația contractuală cu o întârziere de peste 4 luni.

- din concluziile

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert G.S., rezultă că

pierderile totale suferite de reclamantă ca urmare a nerespectării obligațiilor

contractuale de către pârâtă sunt în sumă de 459.783,34 lei, compuse din:

365.672,10 lei, reprezentând pierderea suferită prin semănarea cu utilajul

vechi în afara perioadei de semănat, sumă ce include venitul așteptat,

subvenția, reparațiile echipamentului și carburant suplimentar; suma de 32.221,20

lei, reprezentând pierderea suferită prin necultivarea a 30 ha cu soia; suma de

22.500 lei reprezentând subvenția de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta

și suma de 39.390,04 lei reprezentând dobânzi și comisioane bancare plătite

datorită amânării întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D.

- din completarea la

acest raport de expertiză, rezultă că pierderile totale ale reclamantei sunt în

cuantum de 196.004 lei compuse din: 92.170 lei reprezentând venitul așteptat să

se obțină din vânzarea producției de soia de pe cele 140 ha cultivate, 50.700

lei reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenției cuvenite

producției neobținute, reparație echipament - 2.232 lei, 2.300 lei carburanți

suplimentari, 37.721 lei reprezentând venitul așteptat a se obține prin

cultivarea a 30 ha și subvenția pentru cele 30 ha în sumă de 10.181 lei.

- din concluziile

raportului de expertiză auto efectuat de expertul O.I., rezultă că, toate

utilajele, cu excepția semănătoarei unidisc, au fost recepționate de reclamantă

ca utilaje noi, aflându-se în stare tehnică foarte bună, iar semănătoarea

antemenționată nu a fost primită ca utilaj nou, având avarii și reparații

executate de proastă calitate, având o stare tehnică necorespunzătoare, fiind

un utilaj folosit iar prin completarea la acest raport de expertiză tehnică

auto, expertul și-a menținut concluzia cu privire la starea necorespunzătoare a

acestui utilaj, iar cu privire la legătura cauză - efect între defecțiunile

constatate și performanțele slabe ale utilajului, reclamate de reclamantă

privind semănarea în minus cu 30 ha teren, a precizat că nu cunoaște condițiile

de executare a lucrărilor agricole.

- întrucât pârâta nu

și-a respectat obligațiile contractuale, astfel cum s-a obligat prin contractul

de vânzare – cumpărare, predând cu întârziere utilajul semănătoare unidisc,

este indubitabil că această faptă ilicită atrage răspunderea civilă

contractuală a acesteia, existând un prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciu, precum și culpa debitoarei pârâte în condițiile art. 969-979,

art. 1073-1074, art. 1082, art. 1084 și art. 1294 C. civ.

- cu privire la

cuantumul prejudiciului, instanța a apreciat că este în cuantum de 92.524 lei,

compus din:

- suma de 2.232 lei,

reprezentând costurile efectuate cu reparațiile utilajului vechi,

- suma de 2.300 lei

reprezentând consumul suplimentar de combustibil,

- suma de 37.721 lei

reprezentând diferența dintre venitul obținut efectiv și cel așteptat prin

cultivarea suprafeței suplimentare de 30 ha, nesemănate; prejudiciul cauzat

prin executarea necorespunzătoare și cu întârziere a obligațiilor contractuale de

către pârâtă, având în vedere specificul activității, acela de producție

agricolă de soia,

- suma de 10.881 lei

reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenției aferente producției

rezultate din cultivarea suprafeței suplimentare de 30 ha nesemănate, în

condițiile H.G. nr. 1576 din 19 decembrie 2007, privind sprijinul direct al

statului prin acordarea de subvenții în anul 2007 producătorilor agricoli din

sectorul vegetal, în scopul creșterii producției și a indicilor de calitate a

produselor agricole,

- suma de 39.390 lei

reprezentând dobânzile și comisioanele bancare plătite datorită amânării

întocmirii dosarului pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D., astfel cum au

fost calculate de către expertul contabil.

Instanța a respins

capetele de cerere, precizate privind obligarea pârâtei să plătească

reclamantei suma de 92.170 lei, reprezentând diferența dintre venitul obținut

efectiv și cel așteptat pentru suprafața de 140 ha semănată și de 50.700 lei,

reprezentând pierderea înregistrată prin neîncasarea subvenției, cuvenite

producției neobținute pentru aceeași suprafață semănată, întrucât a apreciat că

nu există raport de cauzalitate între acest prejudiciu și fapta ilicită

reținută, respectiv pentru nepredarea singurului utilaj în termenul contractual

reținându-se prejudiciul antemenționat.

În baza art. 274 și

276 C. proc. civ, având în vedere că doar 5 din cele 7 capete de cerere,

precizate de reclamantă, au fost admise, instanța a compensat cheltuielile de

judecată, în limita pretențiilor admise (de circa 40% din suma totală

precizată) și în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

2.699, 26 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta.

Apelanta - reclamantă

a invocat faptul că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât

raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul în valoare de 142.870

lei este pe deplin probat.

Apelanta - pârâtă

reproșează instanței de fond că a pronunțat o hotărâre care nu a statuat asupra

raportului de cauzalitate dintre starea tehnică a utilajului și performanțele

respectivului utilaj, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 969-979, art.

1073, art. 1075-1078, art. 1082, și art. 1081-1086 C. civ.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin Decizia nr. 82/ A din 22 aprilie 2010, a

admis apelurile părților, a schimbat parțial sentința atacată în sensul că a

admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să plătească

reclamantei următoarele sume:

- 92.170 lei

reprezentând diferența de venit aferentă suprafeței cultivate de 140 ha, 2.232

lei reprezentând reparațiile utilajului vechi livrat și 2.300 lei reprezentând

costuri suplimentare pentru carburant și a respins celelalte pretenții,

menținând însă dispozițiile sentinței cu privire la cheltuielile de judecată în

primă instanță. Totodată, instanța de apel a compensat parțial cheltuielile de

judecată din apel ale celor două părți și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 10.709 lei cheltuieli de judecată în apel.

În pronunțarea

acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

I. Referitor la

apelul reclamantei:

- pentru nașterea

obligației de reparare, prejudiciul trebuie să fie cert. În cazul prejudiciilor

materiale sau patrimoniale, pe lângă faptul că trebuie să existe, adică să fie

actuale, pentru a genera obligația de reparare în sarcina debitorului, este

necesar să poată fi stabilită și întinderea sau valoarea lor;

- o altă condiție

pentru angajarea răspunderii contractuale este existența unui raport de

cauzalitate între neexecutarea obligațiilor contractuale și prejudiciul suferit

de creditor (art. 1086 C. civ.). Existența raportului de cauzalitate, în

materie contractuală, este prezumată de lege din faptul neexecutării

contractului și a existenței prejudiciului direct și necesar;

- deși obligațiile

contractuale ale pârâtei SC T. SRL erau clar definite, în sensul predării

utilajelor la o anumită dată de la plata avansului, iar reclamanta și-a

îndeplinit obligația corelativă de plată a prețului convenit, totuși reclamanta

a livrat, mai întâi, o semănătoare folosită, iar, apoi, la 17 aprilie 2007,

deci aproximativ 4 luni de la data stabilită pentru predare, a înlocuit

semănătoarea folosită cu una nouă, în stare perfectă de funcționare.

- tocmai în perioada

semănatului, reclamanta SC H. SRL a fost lipsită de o semănătoare conform celor

două contractate, fapt ce a dus la o serie de pierderi, întrucât semănarea

culturii de soia nu s-a putut face la capacitatea integrală și în ritmul

normal. Acest lucru rezultă din comparația recoltei obținute de reclamantă, pe

cele 140 ha cultivate, cu producția medie de soia obținută în anul 2007, în

județul Arad, unde se află suprafața respectivă de teren.

- imposibilitatea

reclamantei de a obține cel puțin producția medie de soia la hectar este o

consecință directă a faptului că însămânțarea culturii nu a putut fi făcută

adecvat din cauza livrării cu întârziere, de către pârâtă, a unei semănători.

- prejudiciul

suferit de către reclamantă, raportat la cultivarea suprafeței de 140 ha cu

soia este cert, întrucât, dacă pârâta și-ar fi executat la timp obligațiile

contractuale, reclamanta ar fi reușit să însămânțeze în mod adecvat suprafața

respectivă și este plauzibil că ar fi obținut cel puțin o producție medie de

soia la hectar.

II. Referitor la

apelul pârâtei:

- în ceea ce privește

prejudiciul rezultând din necultivarea unei suprafețe de 30 ha, el nu este

cert, întrucât nu rezultă cu certitudine că reclamanta SC H. SRL ar fi cultivat

respectiva suprafață și, dacă ar fi cultivat-o, ar fi cultivat-o cu soia. În

consecință, prima instanță, fără nicio justificare, a acordat reclamantei

despăgubiri pentru un prejudiciu (câștig nerealizat) ipotetic și care nici nu

poate fi cuantificat, în lipsa unei certitudini cu privire la tipul de cultură

ce ar fi fost însămânțată pe respectiva suprafață, astfel că, din acest punct

de vedere, apelul pârâtei SC T. SRL este fondat;

- apelul pârâtei SC T.

SRL  este fondat cu privire la acordarea de către prima instanță a sumei de

10.881 lei, rezultând din neacordarea subvenției pentru cultivarea suprafeței

de 30 ha, întrucât mecanismul subvenției presupune ca aceasta să fie datorată

producătorului agricol numai în măsura în care acesta produce și vinde producția,

în vederea acoperirii, cel puțin parțiale, a costurilor de producție. Conform art.

1, alin. (1) din H.G. 1576/2007, „producătorii agricoli, persoane fizice sau

juridice, (…), care dețin sau administrează exploatații agricole și care

valorifică pe piață soia din producția internă a anului 2007, beneficiază de

sprijinul direct al statului pe produs (…)”. Așadar, necultivând suprafața de

30 ha și, implicit, nevalorificând producția respectivă, reclamanta SC H. SRL

nu este îndrituită nici la obținerea subvenției aferente, întrucât, în privința

sumei de 39.390 lei, acordată de prima instanță reclamantei și care reprezintă

dobânzi și comisioane bancare plătite datorită amânării întocmirii dosarului

pentru acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D., Curtea a considerat că este fondat,

întrucât contractarea creditului nu a fost generată de nepredarea la timp a

utilajului, iar creditul nu a fost contractat pentru a suplini lipsa fondurilor

S.A.P.A.R.D. Creditul a fost contractat la data de 21 septembrie 2006

(contractul nr. 37611), deci înainte de scadența obligației de predare a

utilajelor, inclusiv a utilajului în speță, ori la acea dată, nu se putea vorbi

de o neexecutare a contractului și nici de un prejudiciu. Cu alte cuvinte,

contractarea creditului nu este un efect al nerespectării clauzelor

contractuale de către pârâtă. La fel este și situația contractului de creditare

din 21 septembrie 2006.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamanta SC H. SRL cât și SC T.V. SRL

criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta - pârâtă

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

atacate în sensul respingerii pretențiilor reclamantei de obligare a pârâtei la

plata sumelor de 92.170 lei reprezentând diferența de venit aferentă suprafeței

cultivate de 140 ha, 2.232 lei reprezentând reparațiile utilajului vechi

livrat, 2.300 lei reprezentând costuri suplimentare pentru carburant și a sumei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Criticile recurentei

- pârâte vizează următoarele aspecte:

- decizia atacată a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 998 C. civ., argumentele instanței

de apel sunt netemeinice și nelegale, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite

cumulativ elementele constitutive ale răspunderii contractuale în raport de

probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, raport de expertiză, completare

la raportul de expertiză) și de situația de fapt reținută de instanță.

Recurenta -

reclamantă SC H. SRL își subsumează criticile motivelor de recurs reglementate

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte:

- respingerea

apelului reclamantei este rezultatul unei motivări complet necorespunzătoare,

rezultat al încălcării și aplicări greșite a legii în materia răspunderii

delictuale - art. 998 și urm. C. civ., a celor care instituie prezumțiile ca

mijloc de probă dar și a dispozițiilor ce instituie principiile de interpretare

a unei stări de fapt.

- privitor la

pierderile financiare ocazionate datorită amânării întocmirii dosarului pentru

acordarea fondurilor S.A.P.A.R.D. - ultima componentă a prejudiciului - decizia

recurată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a legii și din

perspectiva situațiilor de fapt și a mijloacelor de probă luate în considerare

de instanță.

Deliberând asupra

excepțiilor de nulitate a cererilor de recurs invocate reciproc de părți Înalta

Curte le respinge constatând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., întrucât din ansamblul criticilor formulate - și care în

proporție covârșitoare vizează aspecte de netemeinicie - poate fi desprinsă o

singură critică de nelegalitate, respectiv cea vizând aplicarea și

interpretarea greșită a art. 998 și urm. C. civ.

Această critică este

invocată de fiecare dintre recurente, dar din perspective diferite și se

dovedește a fi nefondată și aceasta datorită faptului că instanța de control

judiciar a făcut o analiză exhaustivă a tuturor elementelor constitutive ale

răspunderii civile contractuale și a apreciat asupra existenței prejudiciului.

În acest sens instanța a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale,

dând acestora sensul pe care părțile l-au avut în vedere la încheierea

contractului și care nici nu au caracter echivoc pentru a fi susceptibile de

interpretare.

Sub aspectul

stabilirii prejudiciului instanța de apel și-a fundamentat raționamentul pe

situații de fapt, pe probatoriile administrate îndeosebi pe rapoartele de

expertiză efectuate în cauză și care nu pot forma obiect în această fază

procesuală, astfel că nu se poate invoca nemotivarea hotărârii atacate sub

acest aspect.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând

legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate în limitele

tranșate de art. 304 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității cererilor de recurs.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta SC H. SRL Zădăreni și de pârâta SC T.V.

împotriva Deciziei nr. 82/ A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.