ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2008, așa cum a fost precizată reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.S. și F.R.F., anularea dispozițiilor art. 6 pct. 2 lit. d) și c), art. 14 lit. e); art. 44 lit. b), c), d) și e); art. 56 și art. 57 din Statutul F.R.F., recunoașterea drepturilor prevăzute și garantate prin Constituție și prin Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale și a daunelor materiale în cuantum de 2.814.491.05 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este autorizat să desfășoare activități de selectare și plasare a forței de muncă, activități sportive, alte activități de serviciu prestate în principal întreprinderilor, publicitate, activități de consultanță pentru afaceri și management.

De asemenea, în baza unui examen susținut la F.R.F. a obținut licența de agent de jucător, asigurând, în această calitate, reprezentarea jucătorilor de fotbal în negocierea încheierii și semnarea contractelor de muncă. A susținut că prevederile normative pe care le atacă sunt în contradicție cu principiile de legalitate în drepturi și nediscriminare, principii fundamentale ale statului de drept prevăzute în Constituția României la art. 1, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21 și art. 126, precum și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și acele tratate la care România este parte, cu prevederile Legii nr. 304/2004, ale Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 24/2000, în sensul că se încalcă dreptul fundamental al persoanei de a se adresa unei instanțe de judecată pentru soluționarea litigiilor.

Pârâta A.N.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale, a lipsei calității sale procesuale pasive, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a inadmisibilității. Prin încheierea de la termenul din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale, apreciind că, în speță, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, în considerarea caracterului de utilitate publică a F.R.F. Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 141 din 20 ianuarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S. și a respins acțiunea față de această pârâtă; a respins excepția lipsei calității procesuale active precum și pe cea a inadmisibilității acțiunii; a admis în parte acțiunea, a anulat dispozițiile art. 6 pct. 2 lit. d) și e); art. 14 lit. c) partea finală, art. 56 alin. (2); art. 57 alin. (1) din Statutul F.R.F.

și a respins acțiunea în ceea ce privește celelalte prevederi din statut și în ceea ce privește despăgubirile, ca neîntemeiată. Instanța a considerat că A.N.S. nu are calitate procesuală pasivă, dat fiind că reclamantul nu solicită anularea vreunui act emis de această autoritate și nici nu se plânge pentru nesoluționarea vreunei cereri privitoare la un drept. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 și că împrejurarea că, având în vedere statutul său de utilitate publică F.R.F. este investită cu atribuții specifice puterii de stat, reglementând activități ce depășesc cadrul interesului privat, astfel încât cenzurarea actelor pe care această autoritate le emite se poate face în temeiul Legii nr. 554/2004, iar reclamantul, în calitatea sa de reprezentantal unor jucători de fotbal poate formula o astfel de acțiune.

Curtea de Apel a apreciat și că acțiunea este admisibilă, dat fiind caracterul imprescriptibil al acțiunilor având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ, cum este cazul în speță. Pe fondul pricinii, instanța a reținut că dispozițiile anulate din statut și care interzic accesul la instanța de judecată intră în conflict cu acte normative cu valoare superioară, astfel încât sunt nelegale, impunându-se menținerea numai a acelor prevederi care nu contravin acestor principii. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta F.R.F., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente: - instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea regulilor de competență materială, reținându-se în mod greșit că F.R.F.

este persoană juridică de drept privat ce se înscrie în teza finală a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, fiind asimilată autorităților publice. Astfel, F.R.F. nu a obținut statutul de utilitate publică în sensul O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații și nici nu este autorizată să presteze un serviciu public în regim de putere publică, astfel că statutul său nu are valoarea unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, acesta nefiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică.

- în mod greșit s-a reținut că reclamantul M.M., agent de jucători, are calitate procesuală activă în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că ar fi persoană vătămată într-un drept propriu sau interes legitim, printr-un act administrativ; - dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. d) și c), art. 14 lit. e) partea finală, art. 56 alin. (2) și art. 57 alin. (1) din Statutul F.R.F. au fost anulate în mod greșit de Curtea de Apel, deoarece acestea nu afectează în niciun fel drepturile garantate prin Constituția României (cum ar fi accesul la justiție), acestea fiind formulate în conformitate cu dispozițiile Statutelor F.I.F.A. și U.E.F.A., cu respectarea principiilor specificității sportului și autonomiei federaților naționale.

Totodată, asupra legalității textelor menționate s-a pronunțat Tribunalul București, secția a V-a civilă, care a admis modificările statutului F.R.F., hotărârea acestei instanței nefiind atacată cu recurs în termenul stabilit de lege. Intimatul - pârât M.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și totodată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invocat excepția de nelegalitate a avizelor emise de M.T.S. privind Statutul F.R.F., respectiv: din 8 ianuarie 2002; 10 ma 2004; 31 mai 2006; din 2007 în dosarul cu același număr al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, din 5 iunie 2008. În motivarea excepției de nelegalitate a intimatului - reclamant arată că avizele menționate au fost emise cu depășirea competențelor conferite de lege autorității emitente, adică a fost autorizată funcționarea F.R.F.

ca instanță extraordinară privată, ceea ce contravine principiului constituțional al realizării justiției numai prin instanțele judecătorești. Analizând cererea de sesizare a Curții de Apel București cu excepția de nelegalitate a avizelor menționate Înalta Curte constată că acesta nu întrunește condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că avizele enumerate de reclamantul - intimat nu reprezintă acte administrative de care depinde soluționarea cauzei, fiind doar simple acte juridice premergătoare autorizării F.R.F. ca persoană juridică non - profit. Pe cale de consecință cererea de sesizare a Curții de Apel va fi respinsă. Referitor la motivele de recurs invocate de recurent, motive ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2002 cu privire la asociații și fundații recunoașterea unei federații de utilitate publică se poate face doar prin hotărâre de guvern, cu respectarea condițiilor și a procedurii prevăzute în art. 38 - art. 45 din ordonanța menționată, nefiind suficientă prevederea din statut potrivit căreia persoana juridică menționată are „statut de utilitate publică” și nici dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului care definesc federațiile sportive naționale. În consecință, în lipsa statutului de utilitate publică, F.R.F.

nu se poate înscrie în teza finală a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru a fi asimilată autorităților publice iar actele emise de aceasta, inclusiv statutul, nu pot fi considerate acte administrative. De altfel, potrivit art. 3 din O.G. nr. 26/2000, actele juridice de constituire a asociaților, inclusiv ale federațiilor, sunt guvernate de legea civilă, fiind rezultatul unui acord de voință, astfel că statutul – chiar și în cazul existenței caracterului de utilitate publică a persoanei juridice de drept privat – nu poate fi un act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru considerentele menționate Înalta Curte constată că acțiunea în contencios administrativ formulată de intimatul - reclamant este inadmisibilă, fiind însă de remarcat că reclamantul nu este restricționat în a se adresa instanțelor de drept comun în litigiile sale cu F.R.F., iar în măsura în care i se opune Statutul, poate invoca nelegalitatea unor norme. Față de cele mai sus, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu F.R.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții de Apel București cu excepția de nelegalitate invocată de intimatul - reclamant M.M. prin întâmpinare. Admite recursul declarat de pârâta F.R.F. împotriva sentinței civile nr. 141 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte, sentința atacată, în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu F.R.F. Menține celelalte dispoziții ale sentinței Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.