ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6034/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată

reclamantul M.M. a chemat

în judecată pe pârâții F.R.F. și K.C.A. solicitând obligarea Comitetului Executiv

al Federației Române de Fotbal la inserarea instituirii revizuirii hotărârilor,

în regulamentele de procedură a comisiilor pârâtei și obligarea Comisiei competente

din cadrul F.R.F. la revizuirea hotărârii nr. 11 din 16 decembrie 2003 pronunțată

de C.C.S.R. din cadrul F.R.F. în litigiul reclamantului cu pârâtul K.C.A., sub sancțiunea

achitării sumei de 2.000 RON reprezentând daune cominatorii, achitate pentru fiecare

zi de întârziere.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că este agent de jucători, la data de 03 decembrie 2001 încheind cu jucătorul

K.C.A. un contract de reprezentare, iar pe parcursul derulării contractului jucătorul

a încălcat clauzele contractului, încheind un contract cu FC N.A., îndreptățindu-l

să solicite obligarea acestuia la plata clauzei de penalitate din contract, iar

prin hotărârea nr. 11 din 16 decembrie 2003 pronunțată de C.C.S.R. din cadrul F.R.F.

ia fost respinsă această cerere, cu motivarea că între FC N.A. și jucătorul K.C.A.

nu s-a semnat nici un contract.

La data de 05

ianuarie 2010 reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că solicită

anularea hotărârii din data de 03 noiembrie 2009 a Comitetului Executiv al F.R.F.,

inserarea instituției revizuirii hotărârilor și revizuirea hotărârii din 16

decembrie 2003, atașând cererii înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta

F.R.F. a invocat excepția de inadmisibilitate, iar pârâtul K.C.A. excepția lipsei

calității procesuale active și pasive.

Prin încheierea din data

de 20 aprilie 2010, Curtea de Apel a respins excepția de inadmisibilitate, argumentată

pe lipsa calității de autoritate publică a pârâtei F.R.F. și excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Prin sentința civilă

nr. 7140 din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active și

a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, în calitate de agent

de jucători, având în vedere contractul de reprezentare încheiat la data de 03

decembrie 2001 cu pârâtul K.C.A., înregistrat la F.R.F. din 10 decembrie 2001, la

data de 22 octombrie 2003 s-a adresat Comisiei de Contracte Statute și Regulamente

din cadrul F.R.F., solicitând să se constate că pe parcursul derulării contractului

jucătorul a încălcat clauzele contractului, încheind un contract cu FC N.A., și

obligarea acestuia la plata clauzei de penalitate prevăzută la pct. 4 din contract,

în sumă de 500.000 dolari S.U.A.

Prin hotărârea nr. 11

din 16 decembrie 2003 pronunțată de C.C.S.R. din cadrul F.R.F. a fost respinsă această

cerere, reținându-se că între FC N.A. și clubul jucătorului K.C.A., FC Oradea, s-a

încheiat contractul din data de 23 iulie 2003, supus unor condiții rezolutorii,

iar, dată fiind neîndeplinirea acelor condiții, contractul a fost desființat retroactiv

și nu a produs niciodată efecte juridice, nefiind aplicabilă clauza penală prevăzută

la pct. 4 din contract.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul a formulat contestație, iar prin adresa din 11 februarie 2004 a fost

respinsă această contestație.

Prin cererile înregistrate

la F.R.F. din 08 iulie 2009, reclamantul a solicitat inserarea instituției revizuirii

în regulamentele de organizare și funcționare ale instanțelor de judecată F.R.F.,

așa cum este prevăzută în art. 322 și urm. din C. proc. civ. și revizuirea Hotărârii

nr. 11 din 16 decembrie 2003, invocând în esență că la data soluționării cererii

contractul de muncă a fost deținut de jucător, care a susținut în fața instanțelor

F.R.F., cu rea-credință, că nu s-a încheiat un contract de muncă cu FC N.A., iar

de acest contract de muncă a aflat din Dosarul nr. 41754/3/2006 aflat pe rolul Curții

de Apel București, când a fost depus în ședința de 30 iunie 2009.

Contractul nu a fost depus

de jucător la comisiile în cauză, iar din conținutul acestuia rezultă o altă situație

de fapt decât cea susținută de jucător la data pronunțării hotărârii nr. 11 din

16 decembrie 2003.

Prin Hotărârea Comitetului

Executiv al Federației Române de Fotbal nr. 12 din 03 noiembrie 2009 a fost respinsă

această solicitare, pentru motivul că în Preambulul R.S.T.J.F. pct. 6 se prevede

că în cazul în care prevederile prezentului regulament sunt neîndestulătoare se

vor aplica, în mod corespunzător, reglementările FIFA/UEFA.

Statutul F.R.F. și R.S.T.J.F.

permit a se apela la jurisdicția Tribunalului Arbitral al Sportului împotriva hotărârilor

interne definitive și executorii, ceea ce implică faptul că există prevăzută o ultimă

cale de atac ordinară ce exclude revizuirea. Mai mult decât atât, Codul Tribunalului

Arbitral al Sportului nu prevede revizuirea hotărârilor pronunțate de această instanță.

De asemenea, se mai menționează

că părțile în cauzele supuse judecății organelor jurisdicționale ale F.R.F./L.P.F.

sau A.J.F. sunt exclusiv cele menționate în art. 57

1

din Statutul Federației

Române de Fotbal, iar înscrisurile ce constituie mijloc de probă sunt emanate de

la aceasta sau de la instituțiile precizate, fără existența vreunor elemente de

extraneitate.

Chiar dacă ar fi introdusă

calea de atac extraordinară a revizuirii în regulamente, ea nu-și produce efectele

decât în ceea ce privește hotărârile pronunțate după data intrării ei în vigoare,

care este cel mai devreme data modificării regulamentelor de către Comitetul Executiv,

conform art. 12 din Regulamentul de aplicare a Statutului F.R.F. sau la o dată ulterioară

stabilită de Comitetul Executiv.

Curtea de Apel a apreciat

că ceea ce reclamantul supune analizei instanței de contencios administrativ este

refuzul nejustificat al F.R.F. de a soluționa favorabil cererea sa, manifestat explicit

prin Hotărârea nr. 12 din 03 noiembrie 2009 a Comitetului Executiv al F.R.F., de

a proceda la modificarea regulamentelor sale în ceea ce privește funcționarea comisiilor

administrativ-jurisdicționale, prin introducerea unei căi extraordinare de atac,

respectiv revizuirea, astfel cum este prevăzută de art. 322 și urm. C. proc.

civ.

Federațiile sportive naționale

se organizează și funcționează în baza statutului propriu elaborat în conformitate

cu prevederile prezentei legi și cu statutele federațiilor internaționale corespondente.

Statutul Federației Române

de Fotbal, la art. 57 “litigii” , prevede că, litigiile izvorâte din sau în legătură

cu activitatea fotbalistică din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate

și oficiali ai acestora, oficiali ai F.R.F./L.P.F./A.J.F./A.M.F.B., jucători, agenți

de jucători sau agenți de meciuri urmează a fi soluționate exclusiv de comisiile

cu atribuții jurisdicționale ale F.R.F.

Tribunalul Arbitral al

Sportului de la Lausane este competent să soluționeze orice litigiu dintre FIFA,

UEFA, confederații regionale, federații naționale, ligi cluburi jucători oficiali,

agenți de jucători sau agenți de meciuri licențiați, dacă statutele FIFA/UEFA/F.R.F.

nu prevăd altfel, recursul trebuind înaintat în termen de 21 de zile de la comunicarea

Deciziei.

Acest termen se coroborează

cu prevederea art. R49 din Codul TAS, care prevede că o hotărâre intră în puterea

lucrului judecat care nu a fost contestată în termen de 21 de zile.

De asemenea, Codul TAS

mai prevede, la art. R46 și R59, că sentința comunicată de grefa TAS soluționează

definitiv litigiul și nu este supusă niciunui fel de recurs.

Dispozițiile art. 62

alin. (6) din Statutul U.E.F.A. prevăd în mod expres posibilitatea contestației

la TAS, precizând că TAS nu ține cont de fapte sau de mijloace de probă pe care

recurentul a omis să le prezinte sau a ales să nu le prezinte în fața unei instanțe

interne deși avea posibilitatea să o facă dacă ar fi depus diligențele impuse de

împrejurările cauzei.

Și pct. 6 din Preambulul

Regulamentului privind Statutul și Transferul Jucătorilor de Fotbal, prevede că

în cazul în care dispozițiile prezentului regulament sunt neîndestulătoare se vor

aplica, în mod corespunzător, reglementările FIFA/UEFA în materie.

Prin urmare, modalitatea

de reglementare a regulamentelor FIFA/UEFA/FRF nu permit introducerea unei căi extraordinare

de atac de tipul revizuirii în procedurile jurisdicționale ale F.R.F., astfel încât

nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa favorabil cererea

reclamantului.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, reclamantul M.M. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 137

alin. (1) C. proc. civ. se va pronunța asupra excepției inadmisibilității acțiunii

reclamantului, pe care o constată întemeiată și o va admite ca atare, respingând

cererea reclamantului, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege „actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor

administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile

publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;

prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative

supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi considerat

act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv

să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele

unilaterale emise de autoritățile publice, sunt acte administrative ci numai cele

care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării acesteia.

În cauza de față actele

de care este nemulțumit recurentul –reclamant nu sunt acte administrative.

Potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege

sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită

de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns

în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului,

repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea,

se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat

într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin

refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare

a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea

dreptului sau interesului legitim.”

Deci, este inadmisibilă

acțiunea care nu are ca obiect un act administrativ așa cum acesta este definit

în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute

de textele de lege sus citate, activitatea reclamantului neputând fi cenzurată de

instanța de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004,

cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.

În temeiul dispozițiilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 2.000

RON cheltuieli de judecată către intimata F.R.F.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că

va respinge cererea reclamantului, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul M.M. împotriva sentinței nr. 7140 din 29 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea reclamantului ca inadmisibilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 2.000 RON

cheltuieli de judecată către intimata F.R.F., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie

2013.