ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4281/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 468/94/2009 (2762/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.I. A menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.C.I. fiul natural al D. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 3 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul M.C.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia. Prin Decizia penală nr. 611/A din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale. Verificând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului s-au menținut, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prev. de art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. De asemenea, s-a constatat că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârșite de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii de ședință mai sus menționate inculpatul M.C.I. a formulat prezentul recurs. Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Examinându-se actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 195 din 3 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul M.C.I. a fost condamnat după cum urmează: - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. (fapta din 25 septembrie 2008); - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. ( fapta din 26 septembrie 2008); În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiuni concurente și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul. Tribunalul București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 611/A din 11 noiembrie 2009 a respins apelul inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a menținut starea de arest a acestuia, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat recurs, încheierea atacată fiind pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs. Or, potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat”. Rezultă din conținutul textului de lege menționat că sunt supuse căii de atac a recursului numai încheierile ce privesc menținerea măsurii arestării preventive pronunțată de către prima instanță și de instanța de apel.

Întrucât, încheierea atacată cu recurs este o încheiere de menținere a arestării preventive pronunțată de către o instanță care judecă cauza ca instanță de recurs, urmează a se constata că astfel de încheiere, prin voința legiuitorului, nu este supusă nici unei căi de atac, fiind definitivă. Pentru considerentele arătate urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 468/94/2009 (2762/2009), ca instanță de recurs, este inadmisibil și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 468/94/2009 (2762/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 decembrie 2009.