ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4281/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul

nr. 468/94/2009 (2762/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, a constatat legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.I.

A menținut măsura arestării

preventive a inculpatului M.C.I. fiul natural al D.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 195

din 3 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul M.C.I. a fost

condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

În temeiul dispozițiilor art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 611/A

din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței

penale.

Verificând actele și

lucrările dosarului Curtea a constatat că temeiurile care au determinat

arestarea inițială a inculpatului s-au menținut, fiind îndeplinită una din

condițiile alternative prev. de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat

că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută

de lege pentru faptele pretins a fi săvârșite de inculpat fiind mai mare de 4

ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Împotriva încheierii de

ședință mai sus menționate inculpatul M.C.I. a formulat prezentul recurs.

Recursul este inadmisibil,

urmând a fi respins  ca atare, pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 195 din

3 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul M.C.I. a fost condamnat

după cum urmează:

- 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26

C. pen., rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. (fapta din 25 septembrie 2008);

- 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art.

209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

( fapta din 26 septembrie 2008);

În temeiul art. 33 lit. a), art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru  infracțiuni

concurente și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni

închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul.

Tribunalul București, secția

I penală, prin Decizia penală nr. 611/A din 11 noiembrie 2009 a respins apelul

inculpatului.

În baza art. 383 alin. (2) C.

proc. pen. a menținut starea de arest a acestuia, obligându-l la cheltuieli judiciare

către stat.

Împotriva acestei din urmă

decizii inculpatul a declarat recurs, încheierea atacată fiind pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, ca instanță de recurs.

Or, potrivit art. 141 alin.

(1) C. proc. pen., „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se

dispune luarea unei măsuri  preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de

drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune

menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror

sau de inculpat”.

Rezultă din conținutul textului

de lege menționat că sunt supuse căii de atac a recursului numai încheierile ce

privesc menținerea măsurii arestării preventive pronunțată de către prima

instanță și de instanța de apel.

Întrucât, încheierea atacată

cu recurs este o încheiere  de menținere a arestării preventive pronunțată de

către o instanță care judecă cauza ca instanță de recurs, urmează a se constata

că astfel de încheiere, prin voința legiuitorului, nu este supusă nici unei căi

de atac, fiind definitivă.

Pentru considerentele arătate

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva

încheierii din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

468/94/2009 (2762/2009), ca instanță de recurs, este inadmisibil și va fi

respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 468/94/2009 (2762/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 decembrie 2009.