ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3713/2010

Asupra excepției de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 13224/303/2010 (2352/2010) având ca obiect

recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 542/A din

25 august 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, printre altele,

în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și

(3) C. proc. pen., s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpatului M.I.C., menținându-se măsură preventivă.

În argumentarea

acestei soluții, instanța a motivat că probatoriul administrat în cauză nu a

făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta

reținută în sarcina sa, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C.

proc. pen.

S-a reținut că

relevant în acest sens este faptul că inculpatul a fost condamnat de prima

instanță, hotărârea fiind menținută de instanța de apel.

În egală măsură, s-a

apreciat că subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu

închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs inculpatul M.I.C. care a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 8413/1/2010.

La termenul acordat

pentru soluționarea recursului, 21 octombrie 2010, Înalta Curte, din oficiu, în

temeiul dispozițiilor art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., art. 385

1

C.

proc. pen. și art. 141 alin. (1) C. proc. pen., a pus în discuția părților

excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpatul M.I.C.,

concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentatului

parchetului fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul

declarat de inculpatul M.I.C., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesuală

penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția

României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru

realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface

exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine

părții interesate, obligația de a alege și exercita în condițiile legii, calea

procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.

Astfel, corespunzător

principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile

legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând

hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și

titularii acestora, precum și cazurile de casare.

Potrivit

dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. "Încheierea dată în primă

instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive,

revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și

împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive,

poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de

24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru

cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge

cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu

este supusă niciunei căi de atac."

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.: "(2)

Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia

recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

recurs."

Per a contrario,

încheierile pronunțate de instanța de recurs, cu excepția celor pentru care se

prevede prin lege specială posibilitatea cenzurării, nu sunt susceptibile a fi

atacate prin intermediul căilor ordinare de atac.

În cauză, prin

încheierea din 5 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 13224/303/2010

(2352/2010), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, fiind învestită cu recursul declarat de inculpatul M.I.C.

împotriva Deciziei penale nr. 542/A din 25 august 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a procedat, în conformitate cu dispozițiile

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc.

pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a

inculpatului M.I.C., menținând măsură preventivă.

Această încheiere nu

poate fi atacată cu recurs, având caracter definitiv ca urmare a pronunțării ei

în recurs.

Prin urmare,

exercitarea de către inculpatul M.I.C. a căii de atac a recursului în

condițiile în care legea interzice, nu este admisibilă potrivit dreptului

comun.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală penală,

constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.I.C. împotriva

încheierii din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

13224/303/2010 (2352/2010).

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurentul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.I.C. împotriva

încheierii din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

13224/303/2010 (2352/2010).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - CT