ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, având spre soluționare, cauza

penală având drept obiect recursul formulat de inculpatul R.M. împotriva

Deciziei penale nr. 255/A din 12 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, la termenul intermediar din 3 iunie 2010, a pus în

discuție, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

privind pe inculpatul R.M. și, prin încheierea din aceeași dată, în baza art.

300

2

raportat la dispozițiile art. 160

h

și la art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertății Fundamentale, a menținut starea de arest a inculpatului R.M.,

constatând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. se

mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului. S-a mai relevat, în cuprinsul aceleiași încheieri că, în cauză,

era fixat termen pentru soluționarea cauzei în recurs, la data de 10 iunie

2010.

Pentru a dispune

astfel instanța de ultim control judiciar a mai constatat că în cauză erau

întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate, este

închisoarea mai mare de 4 ani și că existau probe certe că lăsarea inculpatului

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, instanța

de recurs a mai reținut că pericolul pentru ordinea publică a rezultat din modul

de operare, urmarea produsă concretizată în prejudiciul ridicat, calitatea

inculpatului la momentul faptei ilicit penale, respectiv de angajat al

societății comerciale parte vătămată, apreciind ca fiind relevantă în cauză și

împrejurarea că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului

la pedeapsa închisorii, cauză ce a fost cenzurată de instanța de prim control

judiciar în apel (Tribunalul București, secția I penală), iar la acel moment

era supusă controlului, în calea de atac a recursului înregistrat pe rolul

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Împotriva încheierii

din 3 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de recurs, a formulat din

nou recurs inculpatul R.M.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

sub nr. 5987/1/2010, cu termen de judecată fixat la 14 iulie 2010.

La termenul din 14

iulie 2010 Înalta Curte a constatat că, în cauză, ulterior încheierii atacate

cu prezentul recurs, pronunțată în Dosarul nr. 25078/299/2009, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

soluționat recursul declarat de același inculpat împotriva Deciziei penale nr.

255/A din 12 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, prin

Decizia penală nr. 922/R din 10 iunie 2010, fiind depusă în xerocopie la dosar.

Recurentul inculpat

R.M., aflat în stare de arest, luând legătura cu apărătorul desemnat din

oficiu, la același termenul, a precizat, că dorește să-și retragă recursul

formulat.

Față de manifestarea

de voință, liber exprimată de recurentul inculpatul R.M., Înalta Curte de

Casație și Justiție, în baza art. 385

4

raportat la art. 369 C. proc.

pen., va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva

încheierii 3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 25078/299/2009

(1225/2010).

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului

desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația

de retragere a recursului formulat de inculpatul R.M. împotriva încheierii din

3 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 25078/299/2009 (1225/2010).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2010.