ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2127/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 18 mai 2010 a

Curții de Apel Galați, secția penală, în baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpaților I.M.F., G.N.M., G.V., D.G.S., I.I., S.F.,

D.L., S.I.T., R.F., D.V., B.G.M.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că este vorba de un grup infracțional

constituit, organizat, bine structurat, care a indus în eroare mai multe

instituții bancare, având o activitate infracțională de lungă durată, pe raza

mai multor județe, cu consecințe grave, iar lăsarea în libertate a inculpaților

ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Referitor la starea de arest

prelungită, se arată de către instanța de apel că există indicii de vinovăție

în sarcina inculpaților, că este o cauză complexă, sunt multe părți și nu poate

fi reținută nici o culpă în sarcina instanței de judecată privind starea de

arest a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal au formulat recurs inculpații G.N.M., G.V., D.G.S., I.I., S.F.,

D.L., S.I.T., R.F. și D.V., care critică soluția instanței de apel, ca fiind

nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursurilor declarate și

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a

nu părăsi țara.

Se motivează această cerere

de către recurenți ca fiind legală și temeinică, avându-se în vedere perioada

mare a arestului preventiv, situația familiară a recurenților cât și faptul că

urmărirea penală este terminată iar cercetarea judecătorească se poate efectua

și cu inculpații-recurenți în stare de libertate, deoarece nu mai pot influența

administrarea probelor.

Examinând legalitatea și

temeinicia soluției instanței de apel atât din punct de vedere al motivelor de

recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate se

vor respinge, ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 85

din data de 26 februarie 2010 a Tribunalului Galați, secția penală,

recurenții-inculpați au fost condamnați la pedepse cu închisoare între 6 ani și

13 ani, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute și pedepsite de

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 25 cu referire la art.

288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 cu referire

la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25

cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. cu referire la art. 291 alin. (1) teza I C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. cu referire la art.

291 alin. (1) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În calea de atac ordinară a

apelului, inculpații au formulat prezentul recurs, privind menținerea stării de

arest conform prevederilor art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., solicitând înlocuirea acestei

măsuri preventive cu obligația de a nu părăsi țara.

Înalta Curte constată că

măsura arestării preventive a inculpaților-recurenți a fost luată și menținută

cu respectarea legii, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive se mențin și în prezent, că nu se poate imputa instanței de judecată

termenul mare al măsurii arestării preventive, deoarece este vorba de o cauză

complexă, cu multe părți, existând indicii că inculpații au intrat în conflict

cu legea penală și că lăsarea lor în libertate ar constitui un pericol pentru

ordinea publică.

În această cauză, pericolul

pentru ordinea publică rezultă chiar din însuși pericolul social al

infracțiunilor comise, care desigur nu poate fi confundat cu pericolul pentru

ordinea publică. Mai exact, lăsarea în libertate a inculpaților-recurenți, i-ar

putea determina să săvârșească din nou fapte penale asemănătoare.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații sus-amintiți, împotriva încheierii din data de 18 mai 2010 a Curții

de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul penal nr. 4526/121/2008.

Conform dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor de

judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.N.M., G.V., D.G.S., I.I., S.F., D.L., S.I.T., R.F. și

D.V. împotriva încheierii de ședință din 18 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4526/121/2008.

Obligă recurenții inculpați G.N.M. și

G.V. la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru

apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul M.J.

Obligă recurenții inculpați

D.G.S., I.I., S.F., D.L., S.I.T., R.F. și D.V. la plata sumei de câte 300 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu, se vor avansa din fondul

M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2010.