ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2567/2010

HOTĂRÂRE
27.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2567/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, învestită cu soluționarea

conflictului negativ de competență, prin sentința civilă nr. 20 din 10 iunie 2009

a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cluj-Napoca pentru argumentele ce succed:

Obiectul acțiunii introductive de

instanță, formulată de SC C. SA, terț în raport cu emitentul dispoziției emise

conform Legii nr. 10/2001, cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în

natură, îl reprezintă cererea de constatare a nulității absolute și parțiale a

dispoziției nr. 5558 din 9 mai 2007 emisă de Primăria municipiului Cluj Napoca.

Dat fiind obiectul și valoarea

pricinii, sub 500.000 lei, nici dispozițiile art. 2 C. proc. civ. și nici

dispozițiile Legii nr.10/2001 nu reglementează competența tribunalului pentru

judecarea acțiunilor directe formulate de terțe persoane împotriva dispoziției

de restituire în natură, fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 13

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâtele K.L.V.R.A. și J.M.L.A. criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că reclamantul

nu a indicat valoarea obiectului litigiului conform art. 112 C. proc. civ.

precum și faptul că necompetența materială a fost invocată de terțul chemat în

garanție, așa încât față de dispozițiile art. 17 C. proc. civ., competența

trebuia analizată doar în funcție de cererea principală și valoarea obiectului

acesteia.

Recurentele, concluzionând, solicită

trimiterea cauzei Curții de Apel Cluj în vederea efectuării de cercetări, prin

expertiză, asupra valorii obiectului litigiului, apreciat ca fiind de 650.000

lei.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma criticii formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al

recursului pentru motivele ce urmează.

Pct. 3 din alin. (1) al art. 112 C.

proc. civ. obligă pe reclamant să indice în cererea de chemare în judecată și

valoarea obiectului cererii, după prețuirea sa.

Obligația a fost îndeplinită de

reclamant, astfel cum rezultă din dezbaterile de la 5 mai 2009 (fila 326

tribunal), când reprezentantul reclamantei a arătat instanței că valoarea

apartamentului nr.6 este sub suma de 500.000 lei.

Drept urmare, tribunalul a invocat

din oficiu (fila 326 tribunal) excepția de necompetență materială a

Tribunalului Cluj, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.,

art. 1 coroborate cu art. 25 alin. (2) și art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Recurentele, astfel cum rezultă din

conținutul motivelor de recurs, pretind că valoarea terenului, funcție de care

poate fi stabilită instanța competentă să soluționeze pricina, poate fi

stabilită doar prin intermediul unei probe științifice și anume o expertiză

tehnică de specialitate.

Susținerea este nefondată față de

conținutul dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform

cărora reclamantul are obligația să indice valoarea obiectului cererii, atunci

când prețuirea este cu putință, obligație îndeplinită de reclamantă.

Competența instanței se stabilește

în funcție de valoarea indicată de reclamant și nu funcție de valoarea mai mică

sau mai mare ce ar putea rezulta dintr-o expertiză tehnică judiciară.

Așadar, față de cele ce preced,

Înalta Curte reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legii

procesuale atunci când a reținut incidența dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. și nu ale dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., motiv pentru

care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele

K.L.V.R.A. și J.M.L.A. împotriva sentinței nr. 20/DC din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3596/2012
excepția nelegalei timbrări și s-a anulat contestația la executare formulată de contestatorul K.N.Ș., ca nelegal timbrată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Prin decizia civilă nr. 1615/R din 16 noiembrie 2010 a Trib
ÎCCJ 2010-09-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4423/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 267 din 4 februarie 2005, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul D.F.I. – în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului
ÎCCJ 2008-11-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7256/2008
excepția lipsei de competență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. Judecătoria a constatat că cele trei petite ale acțiunii sunt întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, i
ÎCCJ 2010-11-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4989/2010
nu se poate stabili un raport de accesorialitate, mai ales în condițiile în care prima excepție invocată este aparent inadmisibilă prin prisma obiectului acesteia. Astfel, în opinia instanței, prin invocarea excepției de nelegalitate a fost
ÎCCJ 2003-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2003
că acțiunea s-a înregistrat mult peste termenul prevăzut de textul mai sus indicat, deși situația pentru care se solicită penalități putea fi cunoscută la finele anului 1999 și 2000. Împotriva sentinței civile nr. 569 din 13 decembrie 2001,
Sursă