ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3593/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 622 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș au fost condamnate inculpatele: - M.D.B. la 4 ani închisoare și interzicerea pe 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.; 4 ani închisoare și interzicerea pe 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.; o lună închisoare pentru infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.; 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a dispus ca executarea pedepsei principale să se facă prin privare de libertate. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din perioada 8 iunie 2006 - 27 septembrie 2007. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a sentinței.

- M.D.M. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003; 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 86/1 și art. 86/2 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata va respecta următoarele obligații: - se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș - va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea (la același serviciu). - va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă (la același serviciu) - va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență (la același serviciu).

S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor prevăzute de art. 86/4 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata M.D.B. a contravalorii în lei a sumei de 1.120 Euro de la data plății și inculpata a fost obligată să plătească statului această sumă. În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat de la inculpata M.D.B. contravaloarea în lei a sumei de 130 Euro de la data plății și aceasta a fost obligată la plata către stat a acestei sume.

S-a confiscat de la inculpata M.D.M. suma de 100 lei și a fost obligată aceasta să achite statului această sumă. În baza art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. fiecare inculpată a fost obligată să plătească părții vătămate S.A. suma de câte 100 lei - cheltuieli judiciare. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpată a fost obligată să plătească statului suma de câte 1.720 lei - cheltuieli judiciare, din care suma de câte 50 lei (în total 100 lei) - onorariul de avocat desemnat din oficiu, s-a suportat în avans din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În cursul lunii februarie 2006, inculpata M.D.M. a contactat-o pe partea vătămată S.A.C.

arătând că fiica sa, inculpata M.D.B., dorește să ia legătura cu ea telefonic. în acest context, aceasta din urmă i-a propus să meargă la lucru în Italia (mai precis să îngrijească o persoană în vârstă). Neavând pașaport, de problemele legate de obținerea lui s-a ocupat inculpata M.D.M., care a achitat și taxele aferente. De asemenea, aceasta a însoțit-o pe o parte din drumul parcurs până la microbuzul care a transportat-o în Italia. Aici, contravaloarea transportului a fost achitată de inculpata M.D.B., care a așteptat-o împreună cu o persoană de sex masculin de origine albaneză, numitul J. (120 lei - cheltuieli de transport + 10 Euro - contravaloarea unei mese). După un interval de o săptămână, inculpata M.D.B.

i-a solicitat părții vătămate să se prostitueze - fapt cu care aceasta nu a fost de acord, însă numitul J. i-a spus că, în caz contrar, îi va lua hainele și pașaportul (acesta din urmă i-a și fost ascuns de către inculpata M.D.B., fiind găsit sub un covor cu ocazia unei percheziții efectuate la locuința acesteia, respectiv în camera acesteia din urmă). La aceste discuții a participat și numitul L. - vărul numitului J. În aceste condiții, partea vătămată S.A. a fost nevoită să practice prostituția. Timp de o săptămână, aceasta s-a ocupat cu prostituția, împreună cu inculpata M.D.B. Partea vătămată a întreținut pe noapte circa 6 raporturi intime, obținând suma de câte 30 Euro/raport intim, pe care i-a predat-o numitului L. care i-a predat-o, la rândul său, în parte, numitului J. Inculpata M.D.B.

a întreținut circa 4-5 raporturi intime/noapte, din care jumătate erau întreținute la locuința sa (pentru cele avute în mașină a obținut 30 Euro, iar pentru cele avute la locuința sa a obținut circa 50 Euro). Întrucât partea vătămată a refuzat cu o ocazie să se prostitueze, numitul L. a agresat-o fizic. Inculpata M.D.B. i-a solicitat părții vătămate să îi declare o altă identitate dacă va fi prinsă de autoritățile italiene în timp ce practica prostituția, respectiv să afirme că se numește S.N. și locuiește în Chișinău. În acest interval de timp (de o lună), partea vătămată S.A.C. i-a trimis mamei sale mai multe mesaje de pe telefonul ei mobil, relatându-i starea reală de fapt și solicitându-i sprijinul.

La îndrumarea mamei sale, partea vătămată s-a predat apoi organelor de politie italiene. În vara anului 2005, inculpata M.D.B. i-a propus martorei G.P. să meargă la muncă în străinătate - propunere acceptată inițial de martoră și refuzată ulterior urmare a faptului că aceasta din urmă a aflat de la alte persoane că inculpata duce în străinătate fete pentru a practica prostituția. Acest fapt i l-a comunicat martora inculpatei M.D.M. atunci când aceasta a contactat-o pentru a-i aduce la cunoștință faptul că urmează să plece în Italia cu un microbuz. În cursul lunii mai 2006, inculpata M.D.B. i-a propus martorei F.I. să o ducă la muncă în străinătate promițându-i să se ocupe de problemele legate de obținerea pașaportului.

Martora a acceptat inițial propunerea, însă ulterior aflând de la mama părții vătămate S.A.C. - martora T.M. că inculpata duce în străinătate fete pentru prostituție, i-a refuzat oferta. Prima instanță a reținut că situația de fapt este probată cu declarația părții vătămate S.A.C. și ale martorilor N.A., T.M., L.G., M.I., F.I., G.P. (din faza de urmărire penală), I.D., P.R.V., procesele-verbale de verificare a mesajelor. Susținerile martorei N.A., în sensul că în prima săptămână partea vătămată S.A.C. i-a spus la telefon că îi este bine în Italia și "nu are cine să o bată și are cine să îi dea de mâncare" nu vin în contradicție cu situația de fapt prezentată întrucât în prima săptămână partea vătămată nu a fost obligată să practice prostituția.

De asemenea, susținerile acestei martore, precum și ale martorelor T.I., V.M., în sensul că martorul M.I., concubinul părții vătămate, a intenționat să obțină în urma depunerii plângerii penale din prezenta cauză foloase pecuniare, nu pot fi primite. În ședința din 5 decembrie 2006, partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă. Pentru același considerent nu pot fi primite nici susținerile martorelor V.I., I.F. (cu referire la martora F.I.) în sensul că ar fi fost amenințate de partea vătămată și de concubinul ei - martorul M.I., mai mult, martora V.I. a precizat că partea vătămată S.A.C., atunci când a amenințat-o, i-a spus că nu are de ce să meargă la poliție pentru că nu a fost plecată cu ea și nu știe ce s-a întâmplat acolo.

Prin urmare, partea vătămată și-a exprimat dorința ca martorii să relateze starea reală de fapt. La rândul său, martorul M.I. a precizat faptul că inculpata M.D.B. și concubinul ei l-au amenințat. Nici susținerile martorei T.I., în sensul că partea vătămată i-a spus inculpatei M.D.B. "că va veni la Baia Mare și va spune adevărul pentru că la Poliția Vișeu a fost amenințată de concubinul ei" nu pot fi primite, declarațiile date de partea vătămată în ambele faze ale procesului penal fiind concordante. Declarațiile martorului M.D.V. au fost înlăturate ca fiind subiective (este tatăl inculpatei M.D.B. și, respectiv, soțul inculpatei M.D.M.). De asemenea, martora T.I., care a arătat că a lucrat și ea în Italia, este prietenă cu inculpata M.D.B.

și nu știe că aceasta să se fi ocupat cu prostituția, s-a referit la o perioadă anterioară celei la care se referă faptele din acest dosar (perioada 2002-2003). Declarația martorei P.L. (care a arătat că nu știe ca inculpata M.D.B. să se fi ocupat cu prostituția) nu permite instanței a concluziona în sensul că aceasta nu s-a ocupat cu prostituția în condițiile în care a vizitat-o în Italia doar o singură dată. De asemenea, precizările făcute de aceasta, în sensul că partea vătămată S.A.C. i-a spus cu acea ocazie că lucrează într-un restaurant (se ocupă cu spălatul vaselor) nu se coroborează cu conținutul mesajelor trimise de partea vătămată mamei sale. Mai mult, din cuprinsul lor rezultă faptul că părții vătămate nu i s-a permis să aducă la cunoștința altor persoane cu ce anume se ocupă.

La individualizarea pedepselor aplicate prima instanță a reținut gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârșite și de faptul că infracțiunea de prostituție a fost comisă pe o perioadă de doar o săptămână), inculpatele nu au recunoscut comiterea faptelor și nu au antecedente penale. Ultimul element menționat a fost reținut ca atrăgând incidența circumstanței prevăzută art. 74 lit. a) C. pen. S-a mai apreciat că nu se poate atenua răspunderea penală a celor două inculpate raportat la declarația martorului M.I. care a arătat că, după comiterea de către acestea a faptelor din prezenta cauză, partea vătămată S.A.C. s-ar fi prostituat în Spania, această probă fiind singulară și subiectivă, martorul precizând că relațiile sale de concubinaj cu partea vătămată au încetat.

Prin urmare, nu se poate considera că partea vătămată ar fi avut, în perioada în care inculpatele au comis faptele, înclinații în acest sens. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatele M.D.B. și M.D.M. În motivele de apel s-a solicitat achitarea pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni. Inculpatele au susținut că nu au aderat, și nici nu au sprijinit, un grup de criminalitate organizată, pentru că nu există nici un grup structurat format din trei sau mai multe persoane, funcțional pe o anumită perioadă de timp și care să aibă o subordonare ierarhică prestabilită, faptul că au primit din Italia sume în dolari, de la diverse persoane, dintre care trei au nume de origine albaneză, nu dovedește existența grupului infracțional organizat.

Inculpatele au apreciat că este greșită condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, deoarece nu pot fi reținute declarațiile părții vătămate S.A. deoarece ea a practicat, și practică în continuare, prostituția în Italia, iar declarațiile date în fața organelor judiciare au avut drept scop să-i acopere moralitatea. în același timp, inculpatele au susținut că nu au recrutat-o pe partea vătămată G.P. și nici nu au încercat să o recruteze pe F.I. Inculpata M.D.B. a mai susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., și de participație improprie la infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 31 raportat la art. 293 C. pen., deoarece, chiar dacă ar fi adevărat că a practicat prostituția timp de o săptămână în Italia, acest fapt nu constituie prostituție, iar S.A.

și-a ascuns singură actele de identitate în camera inculpatei, fără ca aceasta să-i spună să-și declare o altă identitate dacă va fi prinsă de carabinieri. În subsidiar, inculpatele au susținut existența unei disproporții între activitatea caracterizată ca fiind infracțională și modul de individualizare a pedepselor în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Prin decizia penală nr. 52/A din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a dispus următoarele: A admis apelurile declarate de inculpatele M.D.B. și M.D.M. împotriva sentinței penale nr. 622 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o, în parte, după cum urmează: În baza art. 11 punctul 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata M.D.B. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. A repus în individualitatea lor pedepsele contopite și, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele menținute, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 11 punctul 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata M.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare ia un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A înlăturat dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor aplicate acesteia. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește existența infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta rezultă cu certitudine, din declarația părții vătămate S.A., dată în fața instanței (fil. 103 vol. l), care a precizat că în luna februarie 2006, inculpata M.D.M. i-a spus că M.B. dorește să vorbească cu ea la telefon, spunându-i că i-a găsit de lucru, respectiv să aibă grijă de un bătrân. A specificat că inculpata i-a trimis din Italia bani celeilalte inculpate, pentru ca să-i rezolve pașaportul.

Din declarație rezultă contribuția inculpatei M.D.M. la comiterea infracțiunii de trafic de persoane, aceasta efectuând demersurile necesare pentru a obține pașaportul, a însoțit-o la organele competente, a achitat contravaloarea actelor și a păstrat pașaportul părții vătămate, apoi s-a ocupat de transport, a găsit o mașină care pleca în Italia și a condus-o la aceasta. După o săptămână și jumătate, de la sosirea în Italia, o persoană numită L., vărul unei alte persoane J., care o așteptase cu inculpata la destinație, i-a solicitat să meargă pe stradă să se prostitueze dar ea a refuzat. Inculpata i-a spus că J. i-a transmis că, în caz de refuz, îi va lua hainele și pașaportul pentru că el i-a trimis banii.

În aceste condiții, partea vătămată s-a conformat și a practicat timp de o săptămână prostituția pe stradă, relatând că atunci când nu a vrut să mai iasă, numitul L. a lovit-o peste spate și i-a pus mâna la gură. Contrar celor susținute de către apelantă că declarația părții vătămate nu poate fi reținută deoarece a fost dată la presiunile concubinului ei din România, care dorește să obțină bani de la inculpata M.D.B., nu poate fi reținută, deoarece inculpata și-a menținut declarațiile date o lungă perioadă de timp, chiar în perioada în care relațiile sale cu concubinul ei erau întrerupte, iar detaliile menționate în declarațiile date, sunt confirmate de ceilalți martori. Astfel, martorul P.R.V., șoferul care a transportat-o pe partea vătămată, a spus că a dus-o pe aceasta în Italia la Torino, și a predat-o inculpatei M.B.

care i-a achitat atât contravaloarea transportului cât și suma de 10 Euro, pe care șoferul i-o dăduse părții vătămate să-și cumpere de mâncare (fil. 148 vol.l). De asemenea, martora N.A., (fil. 189 vol.l), fosta prietenă a părții vătămate, a fost de față când mama ultimei a strigat-o în locuința ei, să meargă să-i facă pașaportul inculpata M.M. și știe ce s-a întâmplat în Italia din convorbirile pe care Ie-a purtat la telefon cu inculpata. Martorul I.D., a arătat că în februarie 2006, la cererea tatălui inculpatei din Italia și, respectiv, soțul inculpatei M.M., a dus-o pe partea vătămată cu o mașină din Vișeu până în Moisei, unde a predat-o celuilalt șofer ce efectua transporturi în Italia.

De asemenea, din declarația martorei F.I. (fil. 190 vol. l), reiese că M.B. a întrebat-o dacă dorește să meargă la lucru în străinătate spunându-i că-i va rezolva și pașaportul, însă după ce a aflat de la martora T.M. (fil. 191 vol. l), mama părții vătămate S.A., că inculpata duce fete în străinătate la prostituție, a refuzat. În același timp, din declarația martorei G.P. (fil.45 d.u.p.), reiese că în vara anului 2005, s-a întâlnit cu inculpata M.B. în Vișeu de Sus, care i-a spus că dacă dorește să meargă în Italia la lucru îi va da bani pentru pașaport și a contactat-o în mod repetat pe mobil, chemând-o în Italia, însă a fost refuzată, pentru că martora aflase de la niște băieți că inculpata duce fete „la produs" în Italia.

Martora a mai arătat că atunci când dorea să plece, s-a întâlnit cu mama inculpatei din Italia, respectiv inculpata M.D.B., care i-a aranjat transportul și ea avea chiar bagajele făcute pentru a pleca, dar după ce a aflat cu ce se ocupă inculpata nu a mai plecat. În consecință, instanța de apel a reținut că infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatelor reiese cu claritate din probele menționate, contrar celor susținute de către apelante. Susținerea inculpatei M.D.B. că fapta sa de a practica prostituția timp de o săptămână, chiar dacă ar fi reală, nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție, este neîntemeiată deoarece, din probele administrate, rezultă că din prostituție inculpata a câștigat vreme de o săptămână suma de 1120 Euro, când, în mod normal, venitul său era de 800 Euro pe lună, așa cum rezultă din declarația martorului S.A.

audiat în apel. Având în vedere proporția acestora sume, este evident că inculpata, în acea săptămână, și-a procurat principalele mijloace de existență din practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane, așa cum prevede art. 328 C. pen. În fine, mai reține instanța de apel că existența infracțiunii de participație improprie la fals privind identitatea este dovedită de către declarația părții vătămate S.A., care a arătat că inculpata i-a cerut să-și declare o altă identitate dacă va fi surprinsă pe stradă de către carabinieri, și rezultă și din împrejurarea că pașaportul părții vătămate cu identitatea sa reală a fost găsit de către carabinieri în interiorul camerei inculpatei.

Afirmația acesteia, în sensul că partea vătămată a fost cea care și- a ascuns acolo pașaportul, pentru a fi păstrat în bune condiții, nu poate fi reținută, deoarece interesul părții vătămate, așa cum rezultă din derularea evenimentelor, a fost acela de a avea pașaportul tot timpul la dispoziția sa, pentru a scăpa de inculpată. De asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond a efectuat corespunzător individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatelor. Susținerea apelantelor, în sensul că pedepsele aplicate sunt în vădită disproporție cu activitatea infracțională desfășurată este nefondată, având în vedere că în favoarea acestora au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., pedepsele aplicate sunt sub minimul legal, iar față de inculpata mai în vârstă s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În același timp, curtea de apel a reținut că și măsura de confiscare este legală și temeinică, aceasta vizând sumele realizate din practicarea prostituției de către inculpata M.D.B. suma plătită pentru transportul părții vătămate și suma cheltuită de M.D.M. pentru obținerea pașaportului. Împotriva deciziei, au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și cele 2 inculpate. În motivele de recurs (fil. 3-8), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a criticat decizia cu privire la greșita achitare a inculpatelor pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. La motivele de recurs, s-a depus, în copie, rechizitoriul nr. 17/D/P/2004 din 28 martie 2007 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureș (fil.

15-39). Înainte de trecerea la dezbaterea recursurilor, reprezentantul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat că Ministerul Public își retrage recursul. În motivele scrise de recurs ale inculpatelor (fil. 57-61), susținute și cu ocazia dezbaterilor, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitându-se, în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile, și, în subsidiar, reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., precum și înlăturarea dispozițiilor de confiscare a sumelor de bani. Cu ocazia dezbaterilor a fost invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc.

pen., fără însă a aduce argumente cu privire la acesta. În motivele de recurs se susține că instanțele nu au realizat o evaluare atentă, de detaliu a probelor, în ansamblul lor, elementele de fapt au fost interpretate superficial, fiind ignorat principiul „in dubio pro reo" și prezumția de nevinovăție. De asemenea, s-a susținut că nu sunt probe pentru dovedirea vinovăției, nici directe, nici indirecte, că declarațiile părții vătămate S.A. sunt false, neverosimile, nu se coroborează cu restul probelor și, de asemenea, că nu există infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen. (activitatea desfășurându-se pe o perioadă de numai 5 zile) și nici cea prevăzută de art. 293 C. pen. (având în vedere distanța existentă față de partea vătămată).

Recursurile inculpatelor nu sunt fondate. Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt aceleași ca cele susținute ca motive de apel în fața instanței de prim control judiciar. În lipsa unor argumente concrete aduse de apărare cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată, examinând din oficiu hotărârile atacate, că nu este incident în cauză întrucât instanțele s-au pronunțat asupra tuturor faptelor menționate în rechizitoriu, asupra probelor administrate și asupra cererilor esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Conform art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate. Apărarea nu a menționat concret în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. Criticile apărării (nerealizarea unei evaluări atente, de detaliu, și de ansamblu, a probelor administrate, interpretarea de o manieră forțată, superficială a probelor, nerespectarea prezumției de nevinovăție și a regulii „ in dubio pro reo ", lipsa totală a probelor de vinovăție, falsitatea declarațiilor numitei S.A., lipsa legăturii cauzale) reprezintă alegații generate de interpretarea proprie a probelor și nu sunt de natură să realizeze condițiile cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc.

pen. Înlăturarea motivată a unor probe din ansamblul probator, inclusiv a celor referitoare la apărările inculpatelor, este o prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător înlăturarea apărărilor inculpatelor prin coroborarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal. În condițiile în care se reține, pe de o parte, că prima instanță a făcut o amplă analiză a probatoriului administrat, argumentând atât reținerea unor probe, cât și înlăturarea altora, inclusiv în raport cu apărările inculpatelor (sentință, pag.

2-5) și, de asemenea, că instanța de prim control judiciar - competentă să devolueze integral cauza, în fapt și în drept - a procedat la examinarea deplină a apărărilor inculpatelor și a criticilor aduse sentinței, în raport cu probatoriul administrat (decizie, pag. 5-8), iar pe de altă parte, că apărarea nu a menționat concret în ce constă eroarea gravă de fapt (în sensul cerut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciază că nu este necesară reiterarea argumentelor de fapt și de drept cu privire la stabilirea situației de fapt și vinovăția inculpatelor. Î n conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Criticile apărătorului inculpatelor cu privire la cuantumul pedepsei (existența unei disproporții vădite între împrejurările concrete, reale și personale, pe de o parte și, respectiv, pedepsele aplicate, pe de altă parte) și modalitatea de executare nu sunt întemeiate. Infracțiunile pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, și condamnate în primă instanță, sunt sancționate cu pedepse cuprinse între 5 ani și 15 ani [art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001], între 3 luni și 3 ani (art. 328 C. pen.

și art. 31 C. pen. raportat la art. 293 C. pen.). În favoarea ambelor inculpate au fost reținute circumstanțe atenuante [art. 74 lit. a) C. pen.], ceea ce a avut ca efect juridic reducerea pedepselor sub minimul special al textului incriminator, pedepsele aplicate, precum și modalitatea de executare respectând principiul proporționalității la care a făcut referire apărarea. Infracțiunea de trafic de persoane, referindu-se la obligarea la practicarea prostituției, prezintă un ridicat grad de pericol social ce a justificat, chiar în condițiile reținerii circumstanței atenuante (care, în speță se referă numai la lipsa antecedentelor penale) aplicarea sancțiunilor (pedepselor) arătate, prima instanță reținând și că inculpatele nu au recunoscut săvârșirea faptelor (sentință, pag.

5 - 6). Diferența de cuantum și modalitate de executare a pedepselor între cele două inculpate este rezultatul, pe de o parte a numărului de infracțiuni săvârșite de fiecare, iar pe de altă parte, de gradul concret al pericolului social concret, precum și de celelalte date personale. În raport cu aceste aspecte, corect cele două instanțe au apreciat că scopul pedepsei - prevăzut de art. 52 C. pen. - poate fi realizat, distinct, prin modalitățile respective de individualizare a executării pedepsei închisorii. Critica referitoare la confiscarea sumelor de bani nu poate fi examinată în condițiile abrogării cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17/1 C. proc. pen., această critică fiind însă examinată de instanța de prim control judiciar (decizie, pag.

8). Fată de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., respectiv, art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpate. În temeiul art. 192 alin. (3), respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului, iar fiecare recurentă inculpată va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș împotriva deciziei penale nr. 52/A din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele M.D.B. și M.D.M. împotriva aceleiași decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș rămân în sarcina statului.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.