ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3012/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta SC G. SRL București a chemat în judecată pe pârâtele SC G.M.B. C. SRL București și SC P&G P.E.

SRL București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Deciziei Asociaților SC G. SRL București, înregistrată în registrul de ieșiri al societății sub nr. 354 din 6 septembrie 2004. Prin aceeași cerere, s-a solicitat constatarea nulității absolute a Actului de Dare în Plată autentificat sub nr. 3402 din 21 octombrie 2004 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2095/2005 și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtelor să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, bunurile ce au făcut obiectul actului de dare în plată și contractului de vânzare-cumpărare, respectiv imobilul situat în jud. Giurgiu.

Prin sentința nr. 11085 din 23 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei și în consecință, s-a respins acțiunea reclamantei, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă. În motivarea soluției pronunțate, instanța fondului a reținut că potrivit art. 132 din Legea nr.3 1/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, de oricare dintre acționarii care au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra. A mai reținut instanța că atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, cerere ce va fi soluționată în contradictoriu cu societatea.

Față de aceste considerente, instanța fondului a constatat că reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă într-o acțiune în anularea propriei hotărâri, întrucât cererea se soluționează în contradictoriu cu societatea. În ceea ce privește actele subsecvente, instanța a reținut principiul resolute jure dantis, resolvitur jus accipientis , astfel încât a apreciat lipsa calității procesuale active și în cazul acestor acte. Sentința instanței de fond a fost apelată de reclamanta SC G. SRL București, iar prin decizia nr. 136 din 25 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că, deși în acțiunile în anulare a hotărârilor adunărilor generale, au calitate procesuală activă, doar acționarii care au votat împotriva hotărârii atacate și care au cerut să se consemneze în procesul-verbal votul lor împotrivă, în speța de față, s-a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei asociaților nr. 354/2004, situație ce nu se încadrează în dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990. A mai reținut instanța că, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța fondului avea obligația să stăruie prin toate mijloacele legale, în vederea corectei stabiliri a situației de fapt și să dea acțiunii calificarea juridică exactă.

În ceea ce privește punctele 2,3 și 4 ale acțiunii, s-a reținut că instanța fondului nu a analizat motivele invocate pentru constatarea nulității absolute a actelor subsecvente, iar nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană interesată, nu se poate susține că reclamanta nu are calitate procesuală activă, cu atât mai mult cu cât a fost parte în acele acte juridice. Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar a constatat că instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 129alin. (5) C. proc. civ., în sensul că nu a pus în discuție temeiul juridic pentru capătul 1 de cerere, nu a stabilit cadrul procesual și nu a cercetat pe fond acțiunea dedusă judecății. Împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs pârâtele SC G.M.B.

C. SRL București și SC P & G P.E. SRL București, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. Recurenta SC G.M.B. C. SRL București a susținut, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, reclamanta neavând calitate procesuală activă. S-a mai susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu s-ar fi stabilit cadrul procesual și nu s-ar fi pus în discuția părților, temeiul juridic al capătului 1 de cerere, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a indicat textele legale pe care le consideră incidente speței.

A mai susținut recurenta că în mod greșit a reținut instanța că celelalte capete de cerere sunt distincte, de sine-stătătoare, având în vedere că între primul capăt și celelalte trei, există o legătură intrinsecă, de modul cum se soluționează primul capăt, depinzând modul de soluționare al celorlalte trei. Recurenta SC P&G P.E. SRL București a criticat decizia recurată, sub aspectul interpretării și aplicării greșite a legii, respectiv a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990. A mai susținut recurenta că instanța a aplicat în mod greșit alte reguli de analiză decât cele prevăzute de codul de procedură civilă și a extins în mod nepermis petitul acțiunii, privind capetele 2, 3 și 4 ale cererii.

Recursurile pârâtelor SC G.M.B. C. SRL București și SC P&G P.E. SRL București sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis, aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. Din această perspectivă și în raport de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, se vor analiza criticile formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate, respectiv aplicabilitatea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Așa fiind, se constată că reclamanta a solicitat, prin primul capăt de cerere, constatarea nulității absolute a Deciziei Asociaților SC G. SRL București din 6 septembrie 2004, iar față de acest capăt de cerere, având în vedere și conținutul înscrisului a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, Înalta Curte reține că în mod corect, curtea de apel a apreciat că în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, ce privesc anularea sau nulitatea absolută a unei hotărâri a adunării generale a asociaților. Or, din analiza înscrisului sus menționat, se constată că acesta a fost întocmit și semnat de contabil M.G. și administrator G.M., împrejurare față de care, în adevăr, așa cum a reținut curtea de apel, instanța fondului avea obligația, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., să stabilească în concret, situația de fapt, în raport de care, avea de asemenea, obligația stabilirii cadrului procesual. Simpla denumire a unui înscris „decizia asociaților”, nu poate duce automat la concluzia că emană de la societate și reprezintă în adevăr, voința asociaților, aspect ce trebuia clarificat în speță, în virtutea rolului activ al instanței.

În ceea ce privește celelalte trei capete de cerere, ce vizează constatarea nulității absolute a altor două acte juridice și repunerea părților în situația anterioară, în raport de motivele invocate prin cererea introductivă de instanță, se constată că în mod corect a reținut instanța de control judiciar că acestea sunt acte cu existență de sine stătătoare, așa încât nu-și găsește aplicabilitatea principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis . De altfel, nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte interesată, așa încât, în mod corect a constatat instanța de control judiciar că nu se poate reține lipsa calității procesuale active a reclamantei, în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele SC G.M.B. C. SRL București și SC P&G P.E. SRL București, împotriva deciziei nr. 136 din 25 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.