ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3012/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamanta SC G. SRL București a chemat în judecată pe pârâtele SC G.M.B. C.

SRL București și SC P&G P.E. SRL București, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Deciziei

Asociaților SC G. SRL București, înregistrată în registrul de ieșiri al

societății sub nr. 354 din 6 septembrie 2004. Prin aceeași cerere, s-a

solicitat constatarea nulității absolute a Actului de Dare în Plată

autentificat sub nr. 3402 din 21 octombrie 2004 și constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2095/2005 și

repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtelor să lase în

deplină proprietate și liniștită posesie, bunurile ce au făcut obiectul actului

de dare în plată și contractului de vânzare-cumpărare, respectiv imobilul

situat în jud. Giurgiu.

Prin sentința nr. 11085 din 23 octombrie

2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei

calității procesuale a reclamantei și în consecință, s-a respins acțiunea

reclamantei, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În motivarea soluției pronunțate,

instanța fondului a reținut că potrivit art. 132 din Legea nr.3 1/1990,

hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, pot fi

atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul

Oficial, de oricare dintre acționarii care au luat parte la adunarea generală

sau care au votat contra. A mai reținut instanța că atunci când se invocă

motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar

cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, cerere ce va fi

soluționată în contradictoriu cu societatea. Față de aceste considerente, instanța

fondului a constatat că reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă

într-o acțiune în anularea propriei hotărâri, întrucât cererea se soluționează

în contradictoriu cu societatea. În ceea ce privește actele subsecvente,

instanța a reținut principiul

resolute jure dantis, resolvitur jus

accipientis

, astfel încât a apreciat lipsa calității procesuale active și

în cazul acestor acte.

Sentința instanței de fond a fost apelată

de reclamanta SC G. SRL București, iar prin decizia nr. 136 din 25 martie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei,

a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În argumentarea soluției pronunțate,

instanța de control judiciar a reținut că, deși în acțiunile în anulare a

hotărârilor adunărilor generale, au calitate procesuală activă, doar acționarii

care au votat împotriva hotărârii atacate și care au cerut să se consemneze în

procesul-verbal votul lor împotrivă, în speța de față, s-a solicitat

constatarea nulității absolute a deciziei asociaților nr. 354/2004, situație ce

nu se încadrează în dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990. A mai reținut

instanța că, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța fondului

avea obligația să stăruie prin toate mijloacele legale, în vederea corectei

stabiliri a situației de fapt și să dea acțiunii calificarea juridică exactă.

În ceea ce privește punctele 2,3 și 4 ale acțiunii, s-a reținut că instanța

fondului nu a analizat motivele invocate pentru constatarea nulității absolute

a actelor subsecvente, iar nulitatea absolută putând fi invocată de orice

persoană interesată, nu se poate susține că reclamanta nu are calitate

procesuală activă, cu atât mai mult cu cât a fost parte în acele acte juridice.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar a constatat că

instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 129alin. (5) C. proc. civ., în

sensul că nu a pus în discuție temeiul juridic pentru capătul 1 de cerere, nu a

stabilit cadrul procesual și nu a cercetat pe fond acțiunea dedusă judecății.

Împotriva deciziei sus-menționate, au

declarat recurs pârâtele SC G.M.B. C. SRL București și SC P & G P.E. SRL

București, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei și

menținerii sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

Recurenta SC G.M.B. C. SRL București a

susținut, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, reclamanta neavând calitate

procesuală activă. S-a mai susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut

că nu s-ar fi stabilit cadrul procesual și nu s-ar fi pus în discuția părților,

temeiul juridic al capătului 1 de cerere, având în vedere că prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a indicat textele legale pe care le consideră

incidente speței. A mai susținut recurenta că în mod greșit a reținut instanța

că celelalte capete de cerere sunt distincte, de sine-stătătoare, având în

vedere că între primul capăt și celelalte trei, există o legătură intrinsecă,

de modul cum se soluționează primul capăt, depinzând modul de soluționare al

celorlalte trei.

Recurenta SC P&G P.E. SRL București a

criticat decizia recurată, sub aspectul interpretării și aplicării greșite a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990. A mai susținut

recurenta că instanța a aplicat în mod greșit alte reguli de analiză decât cele

prevăzute de codul de procedură civilă și a extins în mod nepermis petitul

acțiunii, privind capetele 2, 3 și 4 ale cererii.

Recursurile pârâtelor SC G.M.B. C. SRL

București și SC P&G P.E. SRL București sunt nefondate, pentru

considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis, aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt

dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în

speță.

Din această perspectivă și în raport de

dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului,

ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, se vor analiza criticile

formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de

nelegalitate, respectiv aplicabilitatea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Așa fiind, se constată că reclamanta a

solicitat, prin primul capăt de cerere, constatarea nulității absolute a

Deciziei Asociaților SC G. SRL București din 6 septembrie 2004, iar față de

acest capăt de cerere, având în vedere și conținutul înscrisului a cărui

nulitate absolută se solicită a fi constatată, Înalta Curte reține că în mod

corect, curtea de apel a apreciat că în speță, nu sunt incidente dispozițiile

art. 132 din Legea nr. 31/1990, ce privesc anularea sau nulitatea absolută a

unei hotărâri a adunării generale a asociaților. Or, din analiza înscrisului

sus menționat, se constată că acesta a fost întocmit și semnat de contabil M.G.

și administrator G.M., împrejurare față de care, în adevăr, așa cum a reținut

curtea de apel, instanța fondului avea obligația, potrivit art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., să stabilească în concret, situația de fapt, în raport de care,

avea de asemenea, obligația stabilirii cadrului procesual.

Simpla denumire a unui înscris „decizia

asociaților”, nu poate duce automat la concluzia că emană de la societate și

reprezintă în adevăr, voința asociaților, aspect ce trebuia clarificat în

speță, în virtutea rolului activ al instanței.

În ceea ce privește celelalte trei capete

de cerere, ce vizează constatarea nulității absolute a altor două acte juridice

și repunerea părților în situația anterioară, în raport de motivele invocate

prin cererea introductivă de instanță, se constată că în mod corect a reținut

instanța de control judiciar că acestea sunt acte cu existență de sine

stătătoare, așa încât nu-și găsește aplicabilitatea principiul

resoluto jure

dantis, resolvitur jus accipientis

.

De altfel, nulitatea absolută poate fi

invocată de orice parte interesată, așa încât, în mod corect a constatat

instanța de control judiciar că nu se poate reține lipsa calității procesuale

active a reclamantei, în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele

recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâtele SC G.M.B. C. SRL București și SC P&G P.E. SRL București, împotriva

deciziei nr. 136 din 25 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2009.