ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2595/2009

Deliberând asupra recursului de față, pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală

nr. 54/PI din 29 aprilie 2009, în baza art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

a respins în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C.M. ex-subcomisar

în cadrul I.P.J. Harghita împotriva sentinței penale nr. 38/P/2005 din 7 iulie 2005

a aceleiași instanțe, rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 442 din 24

ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în dosar nr. 19.509/1/2005, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la

art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și c) C. pen. în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen.

În

susținerea cererii de revizuire condamnatul a arătat că „s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în

sensul că martorul P.L.O. a făcut denunțul la parchet sub o identitate falsă,

în realitate acesta numindu-se G.N.Z.” iar „la data de 15 ianuarie 2007 numitul

G.N.Z. (alias P.O.L.) împreună cu complicele acestuia S.A. (celălalt martor al

acuzării) au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multo in fracțiuni

legale tocmai de calitatea acestora de asociat, respectiv administrator al SC

X.C.T. SRL Miercurea Ciuc, în dosarul înregistrat sub număr unic 379/62/2007 la

Tribunalul Brașov, fiind astfel posibilă deci, identificarea și citarea

acestora sub identitatea reală având în vedere că acest martor nu a fost audiat

niciodată, nici la instanța de fond și nici la cea de recurs fiind luată totuși

în considerare la judecarea cauzei declarația inițială dată de acesta sub

identitate falsă, în fața organelor de cercetare penală”.

Curtea

a motivat că – în același sens fiind și concluziile cercetărilor prealabile

efectuate de procuror conform referatului nr. 1292/III/6/2008 din 9 martie 2009

al D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea - aspectele prezentate în cuprinsul

cererii au fost cunoscute atât de instanța de fond cât și cea de recurs, astfel

că ele nu constituie fapte și împrejurări noi în sensul prevederilor art. 394 lit.

a) C. proc. pen.

2.

Împotriva sentinței amintite s-a declarat în termen recurs de către revizuient,

cale de atac nefondată ce va fi respinsă ca atare potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Totodată,

prin art. 394 alin. (2) s-a limitat incidența acestui caz de revizuire la situația

în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se

poate dovedi netemeinica

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Susținerile

condamnatului, referitoare la martorul P.L.O. care în realitate se numește G.N.Z.

nu relevă fapte sau împrejurări necunoscute de instanțe cu ocazia judecării

cauzei, ci reprezintă o cerere nouă de analiză a probațiunii pentru fapte

cunoscute.

Așa

cum reiese din memoriul depus de inculpat la dosarul 3812/P/2004 al Curții de

Apel Oradea (f.118 dosar), acesta a învederat instanței că martorul denunțător P.O.L.

a utilizat acte de identitate și permis de conducere falsificate, aspect

reiterat în fața instanței de recurs, în cuprinsul motivelor de recurs (f. 55

dosarul 5376/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Acest fapt

dovedește că nu suntem în prezența unei împrejurări noi, necunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, iar faptul că nu s-a reținut în motivarea

hotărârii de condamnare aspectul relevat de condamnat în cererea de revizuire,

nu înseamnă că această împrejurare nu a fost avută în vedere la soluționarea

cauzei, condamnarea inculpatului bazându-se pe ansamblul probatoriului

administrat în cauză, nu doar pe declarația denunțătorului la care se face referire

în cererea de revizuire.

Ca

atare, sentința atacată prin care a fost respinsă în principiu cererea de

revizuire cu referire la cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. este legală și temeinică iar reformarea sa nu se justifică.

Conform

art. 132 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul-revizuent

să plătească statului suma

de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuientul C.M. împotriva sentinței penale nr. 54/PI din 29 aprilie 2009 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient să plătească

statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 iulie 2009.