ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3741/2010

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 14 din 14 ianuarie 2004,

Tribunalul Vrancea, secția civilă, a

admis cererea formulată de reclamantul S.L. în

contradictoriu cu pârâta SC S.P. SRL, pentru recunoaștere hotărâre. In baza

art. 167 și urm., din Legea nr. 105/1992 a dispus recunoașterea sentinței de arbitraj

din 22 iulie 2003, definitivă și executorie, pronunțată de Curtea de Arbitraj

de pe lângă Bursa de Mărfuri Viena, prin care s-a dispus ca pârâta S.P. SRL

este vinovată sub sancțiune de executare să plătească reclamantului suma de

63.861,26 Euro, împreună cu dobânda de 10% pe an, începând cu data de 29

decembrie 2001, precum și cheltuieli de judecată, calculate la suma de 4.423,70

Euro (din care 374,64 Euro impozit pe venit și 632,64 Euro impozit din taxa de

timbru). A încuviințat executarea silită a sentinței de arbitraj. A obligat pe

pârâtă la 7.871.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Soluția instanței de fond a fost menținută de

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 526/A din 16 aprilie 2004, prin

care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

tribunalului.

Î

mpotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs pârâta, care a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală la data de

22 iunie 2004.

La 21 iunie 2006, Înalta Curte a suspendat judecata recursului pentru

lipsa părților, constatând întrunite condițiile impuse de art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ.

Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 22 ianuarie 2010, în

vederea discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C.

proc. civ.

Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin.

(1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an.

Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea

procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate,

instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra

respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea,

dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.

Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de

desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având

astfel un caracter mixt.

Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 21 iunie 2006, data

suspendării judecării cauzei pentru lipsa părților, în condițiile în care nu

s-a solicitat judecata în lipsă și până la 22 ianuarie 2010, data repunerii,

din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit nici un act de

procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta SC B.

SRL (fostă

SC

S.P. SRL) împotriva deciziei nr. 526/A din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie

2010.