ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5935/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 5 noiembrie 2004, Ș.G.G. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 998, 999, 1000-1003 C. civ. și în contradictoriu cu A.V.A.S., obligarea pârâtei la plata prejudiciilor cauzate prin fapta sa ilegală, abuzivă și discreționară, estimate la suma de 561.491 euro. Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 23 din 12 ianuarie 2006, a anulat ca netimbrată acțiunea având ca obiect pretenții. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia nr. 149/ A din 11 mai 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

Prin decizia nr. 10206 din 11 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunțată în apel. A casat decizia atacată și a admis apelul reclamantului împotriva sentinței tribunalului, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galați. S-a reținut de către Înalta Curte că respingând apelul tară a se pronunța asupra cererii de acordare a asistenței judiciare, instanța a încălcat dispozițiile art. 124 alin. (6) C. proc. civ., dând în acest sens o soluție nelegală cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de cod. Nu s-a observat astfel că a fost întemeiată critica apelantului în sensul că solicitarea sa de scutire de plata taxei de timbru, formulată în temeiul art. 74 C. proc.

civ., a fost respinsă prin practicaua sentinței civile atacate fără ca instanța să ofere motivarea impusă de art. 261 pct. 5 din cod și fără să fie analizată în conținut și în ceea ce privește probele anexate în susținere. Rejudecând în fond, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 195 din 3 februarie 2009, a admis în parte acțiunea civilă pentru pretenții formulată de reclamantul Ș.G.G. împotriva pârâtei A.V.A.S. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale ca neîntemeiat. A obligat pârâta la plata către stat a sumei de 376,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar pentru care reclamantul a beneficiat de scutire.

A obligat pârâta la plata sumei de 500 lei cu tidu de cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit procesului verbal din data de 10 februarie 2003 încheiat de A.P.A.P.S. Sucursala Regională Sud Est privind desfășurarea ședinței de deschidere a documentelor de participare organizată pentru vânzarea pachetului de acțiuni gestionat de A.P.A.P.S. la SC S. SA, singurul ofertant, respectiv reclamantul Ș.G.G. nu a îndeplinit cumulativ criteriile de precalificare, în sensul că pentru cel de-al doilea criteriu nu a prezentat nici un document, astfel încât nu a fost acceptat pentru a participa la negocierile pentru cumpărarea pachetului de acțiuni. S-a constatat că prin sentința nr. 8827/COM/2003, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de Ș.G.G.

în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. Regionala Sud Est și a reținut nelegalitatea condiției de precalificare a reclamantului la negocierea cu oferte finale îmbunătățite și irevocabile, privind cifra de afaceri de cel puțin 1,5 milioane dolari SUA anual, constatându-se și nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003. A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acceptarea acestuia la negocieri. Potrivit încheierii din 28 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, reclamantul a renunțat la judecata apelului declarat împotriva sentinței tribunalului. În acțiunea prezentă, în dovedirea pretențiilor sale privind prejudiciul material pretins, reclamantul a depus la dosar contracte de împrumut, încheiate în scopul cumpărării pachetului de acțiuni scoase la vânzare de SC S. SA.

Tribunalul a reținut însă că pretențiile reclamantului reprezentând contravaloarea dobânzilor achitate pentru respectivele împrumuturi sunt nefondate, întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, la momentul contractării împrumuturilor menționate, reclamantul avea cunoștință despre criteriul de precalificare privind cifra de afaceri, care fusese menționat în anunțul publicat în ziar, în aceste condiții, instanța constatând că acesta s-a împrumutat asumându-și riscul unei eventuale respingeri de la negocieri pentru neîndeplinirea respectivului criteriu. Nu s-a putut reține de către tribunal existența unei legături de cauzalitate între fapta pârâtei de a prevedea criteriul menționat de precalificare și faptul că reclamantul a contractat niște împrumuturi cu dobândă pentru a participa la negocieri pentru cumpărarea pachetului de acțiuni.

Totodată, s-a constatat că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantului, întrucât acesta ar fi achitat dobânzile pentru împrumuturile contractate, chiar și în situația în care ar fi fost acceptat la negocieri și ar fi cumpărat acțiunile scoase la vânzare de pârâtă, tribunalul reținând, în mod subsidiar, și faptul că reclamantul nu a făcut dovada certă a achitării dobânzilor pretinse prin acțiunea de față. S-a reținut, de asemenea, că sentința nr. 8827/COM/2003 pronunțată de Tribunalul Constanța a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât în actualul cadru procesual nu se poate stabili care ar fi fost rezultatul negocierilor dintre părți și dacă în final s-ar fi încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni cu reclamantul.

Instanța a mai constatat că nici sub aspectul cuantumului prejudiciului pretins cu titlu de profit nerealizat nu există vreun element de certitudine, apreciind că nu se pot face speculații asupra eventualei evoluții economice a SC S. SA, dacă reclamantul ar fi cumpărat acțiunile scoase la vânzare de pârâtă. Sub aspectul daunelor morale, instanța a reținut că pretențiile reclamantului sunt întemeiate în parte. Astfel, prin sentința nr. 8827/COM/2003 a Tribunalului Constanța s-a reținut că neacceptarea reclamantului în vederea continuării procedurii a avut drept consecință imposibilitatea parcurgerii etapelor în vederea obținerii ofertei finale, îmbunătățită și irevocabilă și a celei privind selectarea.

Față de această situație, tribunalul a reținut că prin fapta pârâtei de a impune o condiție nelegală de precalificare s-a adus atingere dreptului reclamantului de a participa la procedura respectivă, iar în acest mod, partea a fost supusă unei anumite suferințe, unor sentimente de frustrare și neliniște, având în vedere că acesta se implicase în întocmirea documentației și își făcuse anumite planuri și speranțe sub aspectul activității sale profesionale și situației financiare. Din actele dosarului atașat a rezultat că la data de 27 iunie 2003, anterior promovării acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4622/COM/2003 al Tribunalului Constanța, A.P.A.P.S.

a publicat un nou anunț de vânzare a aceluiași pachet de acțiuni, în respectivul anunț nemaifiind prevăzute criteriile de precalificare din anunțul din data de 23 decembrie 2002. În raport de aceste aspecte, instanța a apreciat că suma de 5.000 lei acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este de natură a răspunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Galați, Secția civilă, prin decizia nr. 22/ A din 26 ianuarie 2010. S-a reținut de instanța de apel că soluția tribunalului este pe deplin justificată, situația de fapt fiind corect stabilită, în concordanță cu probele administrate în cauză, în raport de care s-au aplicat corect dispozițiile legale incidente în speță.

Astfel, deși reclamantul a susținut că s-ar fi adus atingere autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată prin sentința nr. 8827 din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța, acesta a ignorat faptul că prin respectiva hotărâre s-a statuat doar cu privire la nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003 referitor la desfășurarea ședinței de deschidere a documentelor de participare organizată pentru vânzarea pachetului de acțiuni gestionate de fosta A.P.A.P.S. la SC S. SA, și anume s-a constatat nelegalitatea condiției de precalificare la negocieri cu oferte finale, respectiv cifra de afaceri de cel puțin 1,5 milioane dolari SUA și aceasta față de calitatea de persoană fizică a cumpărătorului.

Atâta timp cât prin sentința invocată drept premisă pentru obligarea pârâtei la despăgubiri materiale nu s-a dispus și cu privire la obligarea aceleiași pârâte de a-l accepta pe reclamant la negocierile pentru cumpărarea pachetului de acțiuni, corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite elementele esențiale antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei. Mai mult, deși anterior promovării acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4622/2003 al Tribunalului Constanța, pârâta a publicat un nou anunț de vânzare a aceluiași pachet de acțiuni în care nu mai exista condiția cifrei de afaceri, reclamantul nu a înțeles să-și manifeste dorința de participare, prin depunerea documentației respective.

Faptul că, deși contestă condiția de precalificare, reclamantul a înțeles să contracteze o serie de împrumuturi financiare anterior negocierilor respective, nu poate fi interpretat în sensul producerii acestuia, de către pârâtă, a unor prejudicii materiale - dobânzi sau profit nerealizat. S-a reținut totodată că instanța de fond a apreciat corect că frustrarea generată de refuzul participării la precalificare (prin impunerea unei condiții nelegale) justifică acordarea unor daune morale, în cuantumul corect stabilit. Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs reclamantul După prezentarea situației de fapt a cauzei, recurentul a arătat că este un fapt dovedit, probat și rămas în puterea lucrului judecat (a se vedea sentința nr. 8827/COM/2003 a Tribunalului Constanța) că fapta A.P.A.P.S.

Regionala Sud-Est Constanța este ilicită, discriminatorie și sancționabilă în consecință. Astfel, pârâta a săvârșit această ilegalitate în deplină cunoștință de cauză, pentru a-și crea posibilitatea de a proceda abuziv și discriminatoriu după bunul plac. Prin această faptă ilicită și discriminatorie, este vădit lezat dreptul legitim al recurentului de a dobândi acțiuni, cu consecințele ce decurg, respectiv producerea de daune morale și materiale. A considerat că au fost încălcate de către pârâta A.V.A.S. atât legislația națională în materie, respectiv Legea nr. 137/2002, H.G. nr. 557/2003, O.G. nr. 88/1997, C. com. și C. civ., cât și Constituția României, dar și prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

A precizat în continuare că nu avea niciun motiv să participe la o nouă licitație atâta timp cât practic o câștigase pe cea din data de 10 februarie 2003 când a fost singurul cumpărător prezent și care îndeplinea toate condițiile legale. Recurentul a criticat decizia pronunțată în apel sub aspectul nemotivării acesteia, arătând că nu s-au indicat în concret probele pe care s-a sprijinit afirmația instanței potrivit căreia soluția tribunalului este pe deplin justificată. A considerat că între fapta ilicită și producerea prejudiciilor (daunelor) persoanei vătămate există o strânsă legătură de cauzalitate și a redat considerente ale sentinței nr. 8827/2003 a Tribunalului Constanța. Totodată s-a arătat că actul dedus judecății a fost greșit interpretat de către instanța de apel.

Astfel, nu se poate susține că „dacă o instanță nu a putut să o oblige pe A.V.A.S. să continue negocierile" din motivele arătate (nu au fost parcurse etapele preliminare, care la cazul în speță s-au redus și nu mai erau aplicabile, fiind un singur ofertant), înseamnă că respectiva instituție este și absolvită de consecințele faptei sale ilegale, abuzive și discreționare săvârșită în deplină cunoștință de cauză cu intenția directă și vădită de a-și atinge scopuri nelegale, fapta existând și producând efecte. îndepărtarea nelegală de la negocieri a reclamantului nu a mai permis acestuia să-și pună în aplicare investiția conform planului de afaceri de redresare a societății, plan care a necesitat un efort financiar substanțial producându-i recurentului grave prejudicii materiale și morale, din vinovăția exclusivă a pârâtei.

În continuare, s-au adus critici legate de schimbarea completului de judecată, încălcându-se astfel principiul continuității, precum și de nemotivarea încheierii din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați prin care s-a respins aprobarea suplimentului de expertiză, arătându-se că instanța de apel nu a răspuns pertinent acestor critici. Scursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea celor ce succed. Rezumând motivele de recurs, se reține că pe lângă aspectele de fapt prezentate, singurele critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate cuprinse la art. 304 C. proc. civ. sunt cele care vizează nemotivarea hotărârii recurate și interpretarea eronată de către instanța de apel a actului dedus judecății.

Nu poate fi însă primită critica recurentului privind nemotivarea deciziei atacate în ceea ce privește încălcarea autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 8827 din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța. Astfel, după cum a reținut corect și instanța de apel, prin respectiva hotărâre, deși s-a constatat nelegalitatea condiției de precalificare a reclamantului cu oferte finale, îmbunătățite și irevocabile, referitoare la cifra de afaceri precum și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003, s-a respins cererea recurentului de obligare a A.V.A.S. la acceptarea sa la negocierile pentru cumpărarea pachetului de acțiuni de 69,982% din capitalul social al SC S. SA.

În raport de acestea, hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța nu poate fi invocată de recurent drept premisă pentru obligarea intimatei - pârâte la despăgubiri materiale, neputând fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina A.V.A.S. Răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă care se aplică în cazul săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, având un caracter reparator. Pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesară întrunirea cumulativă a unor condiții, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul și existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.

Or, în speță, nu se poate vorbi de întrunirea cumulativă a condițiilor menționate. Astfel, în ceea ce privește existența prejudiciului, se reține că faptul că recurentul a încheiat contracte de împrumut în vederea cumpărării pachetului de acțiuni la SC S. SA nu poate fi interpretat în sensul producerii acestuia, de către pârâtă, a unor daune materiale constând în dobânzi, după cum corect a reținut și instanța de apel. La momentul contractării împrumuturilor, recurentul avea cunoștință despre criteriul de precalificare privind cifra de afaceri, asumându-și astfel riscul unei eventuale respingeri de la negocieri pentru neîndeplinirea acestuia.

În ceea ce privește profitul nerealizat, se reține că recurentul a încercat dovedirea acestuia prin planul de afaceri pe care 1-a întocmit în cadrul ofertei pentru cumpărarea acțiunilor, însă în lipsa unor alte probe, nu se poate previziona asupra eventualei evoluții economice a SC S. SA, în situația cumpărării de către parte a acțiunilor scoase la vânzare. Referitor la îndeplinirea celorlalte condiții, se constată că o faptă ilicită este contrară normelor juridice și regulilor de conviețuire socială, având ca rezultat, de regulă și încălcarea unui drept subiectiv al unei persoane, dar în unele situații și atingerea unor interese legitime ale unei persoane. Or, în speță, se reține că acestea au fost avute în vedere de instanța de fond la stabilirea daunelor morale, prin aplicarea criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de recurent, care trebuie însă subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă.

Prin urmare, nu poate fi vorba de nemotivarea deciziei atacate, în sensul neindicării în concret a probelor pe care se sprijină. Nu se poate reține nici critica privind interpretarea eronată de către instanța de apel a actului dedus judecății, cum susține recurentul, încadrabilă în dispozițiile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situația în care instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în speță, A.V.A.S. nu poate fi obligată la despăgubiri materiale pentru pretinsul prejudiciu cauzat prin fapta sa datorită neîntrunirii condițiilor prevăzute de C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală și nu din cauza interpretării eronate de către instanța de apel a actului dedus judecății.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentului potrivit cărora instanța de apel nu a răspuns pertinent criticilor privitoare la încălcarea principiului continuității completului de judecată și la nemotivarea încheierii din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați, întrucât schimbarea completului de judecată poate fi explicată prin modificarea compunerii acestuia la începutul unui nou an, iar prin încheierea prin care s-a respins suplimentul de expertiză s-a arătat că efectuarea acestuia nu este necesară în raport de concluziile raportului de expertiză și de răspunsul la obiecțiunile formulate. Se reține, de asemenea, că toate celelalte susțineri cuprinse în recurs vizează, așa cum s-a arătat, motive care nu pot fi încadrate în criticile de nelegalitate cuprinse la art. 304 C. proc.

civ., motiv pentru care nu vor fi analizate. Pentru cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș.G.G. împotriva Deciziei nr. 22/ A din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.