ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5935/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5935/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 5 noiembrie 2004, Ș.G.G.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 998, 999, 1000-1003 C. civ. și în

contradictoriu cu A.V.A.S., obligarea pârâtei la plata prejudiciilor cauzate

prin fapta sa ilegală, abuzivă și discreționară, estimate la suma de 561.491

euro.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin

sentința nr. 23 din 12 ianuarie 2006, a anulat ca netimbrată acțiunea având ca

obiect pretenții.

Soluția instanței de fond a fost

menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia nr. 149/ A din

11 mai 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței tribunalului.

Prin decizia nr. 10206 din 11

decembrie 2006, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant împotriva

hotărârii pronunțată în apel. A casat decizia atacată și a admis apelul

reclamantului împotriva sentinței tribunalului, pe care a desființat-o și a

trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galați.

S-a reținut de către Înalta Curte că

respingând apelul tară a se pronunța asupra cererii de acordare a asistenței

judiciare, instanța a încălcat dispozițiile art. 124 alin. (6) C. proc. civ.,

dând în acest sens o soluție nelegală cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de

cod.

Nu s-a observat astfel că a fost

întemeiată critica apelantului în sensul că solicitarea sa de scutire de plata

taxei de timbru, formulată în temeiul art. 74 C. proc. civ., a fost respinsă

prin practicaua sentinței civile atacate fără ca instanța să ofere motivarea

impusă de art. 261 pct. 5 din cod și fără să fie analizată în conținut și în

ceea ce privește probele anexate în susținere.

Rejudecând în fond, Tribunalul Galați,

secția civilă, prin sentința nr. 195 din 3 februarie 2009, a admis în parte

acțiunea civilă pentru pretenții formulată de reclamantul Ș.G.G. împotriva

pârâtei A.V.A.S. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.000 lei

cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. A respins capătul de cerere având

ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale ca neîntemeiat. A

obligat pârâta la plata către stat a sumei de 376,5 lei reprezentând taxa

judiciară de timbru și timbru judiciar pentru care reclamantul a beneficiat de

scutire. A obligat pârâta la plata sumei de 500 lei cu tidu de cheltuieli de

judecată către reclamant.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că potrivit procesului verbal din data de 10 februarie 2003 încheiat de

A.P.A.P.S. Sucursala Regională Sud Est privind desfășurarea ședinței de

deschidere a documentelor de participare organizată pentru vânzarea pachetului

de acțiuni gestionat de A.P.A.P.S. la SC S. SA, singurul ofertant, respectiv

reclamantul Ș.G.G. nu a îndeplinit cumulativ criteriile de precalificare, în

sensul că pentru cel de-al doilea criteriu nu a prezentat nici un document,

astfel încât nu a fost acceptat pentru a participa la negocierile pentru

cumpărarea pachetului de acțiuni.

S-a constatat că prin sentința nr.

8827/COM/2003, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de Ș.G.G.

în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. Regionala Sud Est și a reținut

nelegalitatea condiției de precalificare a reclamantului la negocierea cu

oferte finale îmbunătățite și irevocabile, privind cifra de afaceri de cel puțin

1,5 milioane dolari SUA anual, constatându-se și nulitatea absolută a

procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003. A fost respinsă cererea

reclamantului de obligare a pârâtei la acceptarea acestuia la negocieri.

Potrivit încheierii din 28 octombrie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, reclamantul a renunțat la judecata

apelului declarat împotriva sentinței tribunalului.

În acțiunea prezentă, în dovedirea

pretențiilor sale privind prejudiciul material pretins, reclamantul a depus la

dosar contracte de împrumut, încheiate în scopul cumpărării pachetului de

acțiuni scoase la vânzare de SC S. SA.

Tribunalul a reținut însă că

pretențiile reclamantului reprezentând contravaloarea dobânzilor achitate

pentru respectivele împrumuturi sunt nefondate, întrucât nu sunt întrunite

condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, la momentul contractării

împrumuturilor menționate, reclamantul avea cunoștință despre criteriul de

precalificare privind cifra de afaceri, care fusese menționat în anunțul

publicat în ziar, în aceste condiții, instanța constatând că acesta s-a

împrumutat asumându-și riscul unei eventuale respingeri de la negocieri pentru

neîndeplinirea respectivului criteriu.

Nu s-a putut reține de către tribunal

existența unei legături de cauzalitate între fapta pârâtei de a prevedea

criteriul menționat de precalificare și faptul că reclamantul a contractat

niște împrumuturi cu dobândă pentru a participa la negocieri pentru cumpărarea

pachetului de acțiuni.

Totodată, s-a constatat că nu se poate

vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantului, întrucât acesta ar fi achitat

dobânzile pentru împrumuturile contractate, chiar și în situația în care ar fi

fost acceptat la negocieri și ar fi cumpărat acțiunile scoase la vânzare de

pârâtă, tribunalul reținând, în mod subsidiar, și faptul că reclamantul nu a

făcut dovada certă a achitării dobânzilor pretinse prin acțiunea de față.

S-a reținut, de asemenea, că sentința

nr. 8827/COM/2003 pronunțată de Tribunalul Constanța a intrat în puterea

lucrului judecat, astfel încât în actualul cadru procesual nu se poate stabili

care ar fi fost rezultatul negocierilor dintre părți și dacă în final s-ar fi

încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni cu reclamantul.

Instanța a mai constatat că nici sub

aspectul cuantumului prejudiciului pretins cu titlu de profit nerealizat nu

există vreun element de certitudine, apreciind că nu se pot face speculații

asupra eventualei evoluții economice a SC S. SA, dacă reclamantul ar fi

cumpărat acțiunile scoase la vânzare de pârâtă.

Sub aspectul daunelor morale, instanța

a reținut că pretențiile reclamantului sunt întemeiate în parte.

Astfel, prin sentința nr.

8827/COM/2003 a Tribunalului Constanța s-a reținut că neacceptarea

reclamantului în vederea continuării procedurii a avut drept consecință

imposibilitatea parcurgerii etapelor în vederea obținerii ofertei finale,

îmbunătățită și irevocabilă și a celei privind selectarea.

Față de această situație, tribunalul a

reținut că prin fapta pârâtei de a impune o condiție nelegală de precalificare

s-a adus atingere dreptului reclamantului de a participa la procedura

respectivă, iar în acest mod, partea a fost supusă unei anumite suferințe, unor

sentimente de frustrare și neliniște, având în vedere că acesta se implicase în

întocmirea documentației și își făcuse anumite planuri și speranțe sub aspectul

activității sale profesionale și situației financiare.

Din actele dosarului atașat a rezultat

că la data de 27 iunie 2003, anterior promovării acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului

nr. 4622/COM/2003 al Tribunalului Constanța, A.P.A.P.S. a publicat un nou anunț

de vânzare a aceluiași pachet de acțiuni, în respectivul anunț nemaifiind

prevăzute criteriile de precalificare din anunțul din data de 23 decembrie

2002.

În raport de aceste aspecte, instanța

a apreciat că suma de 5.000 lei acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri

pentru daune morale este de natură a răspunde cerințelor unei juste și

integrale despăgubiri.

Apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel

Galați, Secția civilă, prin decizia nr. 22/ A din 26 ianuarie 2010.

S-a reținut de instanța de apel că

soluția tribunalului este pe deplin justificată, situația de fapt fiind corect

stabilită, în concordanță cu probele administrate în cauză, în raport de care

s-au aplicat corect dispozițiile legale incidente în speță.

Astfel, deși reclamantul a susținut că

s-ar fi adus atingere autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată

prin sentința nr. 8827 din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța, acesta a

ignorat faptul că prin respectiva hotărâre s-a statuat doar cu privire la

nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003 referitor

la desfășurarea ședinței de deschidere a documentelor de participare organizată

pentru vânzarea pachetului de acțiuni gestionate de fosta A.P.A.P.S. la SC S.

SA, și anume s-a constatat nelegalitatea condiției de precalificare la

negocieri cu oferte finale, respectiv cifra de afaceri de cel puțin 1,5

milioane dolari SUA și aceasta față de calitatea de persoană fizică a

cumpărătorului.

Atâta timp cât prin sentința invocată

drept premisă pentru obligarea pârâtei la despăgubiri materiale nu s-a dispus

și cu privire la obligarea aceleiași pârâte de a-l accepta pe reclamant la

negocierile pentru cumpărarea pachetului de acțiuni, corect a reținut instanța

de fond că nu sunt întrunite elementele esențiale antrenării răspunderii civile

delictuale în sarcina pârâtei.

Mai mult, deși anterior promovării

acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4622/2003 al Tribunalului Constanța,

pârâta a publicat un nou anunț de vânzare a aceluiași pachet de acțiuni în care

nu mai exista condiția cifrei de afaceri, reclamantul nu a înțeles să-și

manifeste dorința de participare, prin depunerea documentației respective.

Faptul că, deși contestă condiția de

precalificare, reclamantul a înțeles să contracteze o serie de împrumuturi

financiare anterior negocierilor respective, nu poate fi interpretat în sensul

producerii acestuia, de către pârâtă, a unor prejudicii materiale - dobânzi sau

profit nerealizat.

S-a reținut totodată că instanța de

fond a apreciat corect că frustrarea generată de refuzul participării la

precalificare (prin impunerea unei condiții nelegale) justifică acordarea unor

daune morale, în cuantumul corect stabilit.

Împotriva acestei ultime decizi a

declarat recurs reclamantul

După prezentarea situației de fapt a

cauzei, recurentul a arătat că este un fapt dovedit, probat și rămas în puterea

lucrului judecat (a se vedea sentința nr. 8827/COM/2003 a Tribunalului

Constanța) că fapta A.P.A.P.S. Regionala Sud-Est Constanța este ilicită,

discriminatorie și sancționabilă în consecință. Astfel, pârâta a săvârșit

această ilegalitate în deplină cunoștință de cauză, pentru a-și crea

posibilitatea de a proceda abuziv și discriminatoriu după bunul plac.

Prin această faptă ilicită și

discriminatorie, este vădit lezat dreptul legitim al recurentului de a dobândi

acțiuni, cu consecințele ce decurg, respectiv producerea de daune morale și

materiale.

A considerat că au fost încălcate de

către pârâta A.V.A.S. atât legislația națională în materie, respectiv Legea nr.

137/2002, H.G. nr. 557/2003, O.G. nr. 88/1997, C. com. și C. civ., cât și

Constituția României, dar și prevederile art. 14 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

A precizat în continuare că nu avea

niciun motiv să participe la o nouă licitație atâta timp cât practic o

câștigase pe cea din data de 10 februarie 2003 când a fost singurul cumpărător

prezent și care îndeplinea toate condițiile legale.

Recurentul a criticat decizia

pronunțată în apel sub aspectul nemotivării acesteia, arătând că nu s-au

indicat în concret probele pe care s-a sprijinit afirmația instanței potrivit

căreia soluția tribunalului este pe deplin justificată.

A considerat că între fapta ilicită și

producerea prejudiciilor (daunelor) persoanei vătămate există o strânsă

legătură de cauzalitate și a redat considerente ale sentinței nr. 8827/2003 a

Tribunalului Constanța.

Totodată s-a arătat că actul dedus

judecății a fost greșit interpretat de către instanța de apel.

Astfel, nu se poate susține că „dacă o

instanță nu a putut să o oblige pe A.V.A.S. să continue negocierile" din

motivele arătate (nu au fost parcurse etapele preliminare, care la cazul în

speță s-au redus și nu mai erau aplicabile, fiind un singur ofertant), înseamnă

că respectiva instituție este și absolvită de consecințele faptei sale ilegale,

abuzive și discreționare săvârșită în deplină cunoștință de cauză cu intenția

directă și vădită de a-și atinge scopuri nelegale, fapta existând și producând

efecte. îndepărtarea nelegală de la negocieri a reclamantului nu a mai permis

acestuia să-și pună în aplicare investiția conform planului de afaceri de

redresare a societății, plan care a necesitat un efort financiar substanțial

producându-i recurentului grave prejudicii materiale și morale, din vinovăția

exclusivă a pârâtei.

În continuare, s-au adus critici

legate de schimbarea completului de judecată, încălcându-se astfel principiul

continuității, precum și de nemotivarea încheierii din 9 octombrie 2008

pronunțată de Tribunalul Galați prin care s-a respins aprobarea suplimentului

de expertiză, arătându-se că instanța de apel nu a răspuns pertinent acestor

critici.

Scursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare în considerarea celor ce succed.

Rezumând motivele de recurs, se reține

că pe lângă aspectele de fapt prezentate, singurele critici care pot fi

încadrate în motivele de nelegalitate cuprinse la art. 304 C. proc. civ. sunt

cele care vizează nemotivarea hotărârii recurate și interpretarea eronată de

către instanța de apel a actului dedus judecății.

Nu poate fi însă primită critica

recurentului privind nemotivarea deciziei atacate în ceea ce privește

încălcarea autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată prin

sentința civilă nr. 8827 din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța.

Astfel, după cum a reținut corect și

instanța de apel, prin respectiva hotărâre, deși s-a constatat nelegalitatea

condiției de precalificare a reclamantului cu oferte finale, îmbunătățite și

irevocabile, referitoare la cifra de afaceri precum și, pe cale de consecință,

nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 10 februarie 2003, s-a

respins cererea recurentului de obligare a A.V.A.S. la acceptarea sa la

negocierile pentru cumpărarea pachetului de acțiuni de 69,982% din capitalul

social al SC S. SA.

În raport de acestea, hotărârea

pronunțată de Tribunalul Constanța nu poate fi invocată de recurent drept

premisă pentru obligarea intimatei - pârâte la despăgubiri materiale, neputând

fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina A.V.A.S.

Răspunderea civilă delictuală este o

sancțiune civilă care se aplică în cazul săvârșirii faptei ilicite cauzatoare

de prejudicii, având un caracter reparator. Pentru a se putea angaja

răspunderea civilă delictuală este necesară întrunirea cumulativă a unor condiții,

respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența

unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența

vinovăției celui care a cauzat prejudiciul și existența capacității delictuale

a celui ce a săvârșit fapta ilicită.

Or, în speță, nu se poate vorbi de

întrunirea cumulativă a condițiilor menționate.

Astfel, în ceea ce privește existența

prejudiciului, se reține că faptul că recurentul a încheiat contracte de

împrumut în vederea cumpărării pachetului de acțiuni la SC S. SA nu poate fi

interpretat în sensul producerii acestuia, de către pârâtă, a unor daune

materiale constând în dobânzi, după cum corect a reținut și instanța de apel.

La momentul contractării împrumuturilor, recurentul avea cunoștință despre criteriul

de precalificare privind cifra de afaceri, asumându-și astfel riscul unei

eventuale respingeri de la negocieri pentru neîndeplinirea acestuia.

În ceea ce privește profitul

nerealizat, se reține că recurentul a încercat dovedirea acestuia prin planul

de afaceri pe care 1-a întocmit în cadrul ofertei pentru cumpărarea acțiunilor,

însă în lipsa unor alte probe, nu se poate previziona asupra eventualei

evoluții economice a SC S. SA, în situația cumpărării de către parte a

acțiunilor scoase la vânzare.

Referitor la îndeplinirea celorlalte

condiții, se constată că o faptă ilicită este contrară normelor juridice și

regulilor de conviețuire socială, având ca rezultat, de regulă și încălcarea

unui drept subiectiv al unei persoane, dar în unele situații și atingerea unor

interese legitime ale unei persoane.

Or, în speță, se reține că acestea au

fost avute în vedere de instanța de fond la stabilirea daunelor morale, prin

aplicarea criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de

recurent, care trebuie însă subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o

bază echitabilă.

Prin urmare, nu poate fi vorba de

nemotivarea deciziei atacate, în sensul neindicării în concret a probelor pe

care se sprijină.

Nu se poate reține nici critica

privind interpretarea eronată de către instanța de apel a actului dedus

judecății, cum susține recurentul, încadrabilă în dispozițiile pct. 8 al art.

304 C. proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se

poate cere în situația în care instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia.

Or, în speță, A.V.A.S. nu poate fi

obligată la despăgubiri materiale pentru pretinsul prejudiciu cauzat prin fapta

sa datorită neîntrunirii condițiilor prevăzute de C. civ. referitoare la răspunderea

civilă delictuală și nu din cauza interpretării eronate de către instanța de

apel a actului dedus judecății.

Nu pot fi primite nici susținerile

recurentului potrivit cărora instanța de apel nu a răspuns pertinent criticilor

privitoare la încălcarea principiului continuității completului de judecată și

la nemotivarea încheierii din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,

întrucât schimbarea completului de judecată poate fi explicată prin modificarea

compunerii acestuia la începutul unui nou an, iar prin încheierea prin care s-a

respins suplimentul de expertiză s-a arătat că efectuarea acestuia nu este

necesară în raport de concluziile raportului de expertiză și de răspunsul la

obiecțiunile formulate.

Se reține, de asemenea, că toate celelalte

susțineri cuprinse în recurs vizează, așa cum s-a arătat, motive care nu pot fi

încadrate în criticile de nelegalitate cuprinse la art. 304 C. proc. civ.,

motiv pentru care nu vor fi analizate.

Pentru cele de mai sus, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul Ș.G.G. împotriva Deciziei nr. 22/ A din 26 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 noiembrie 2010.