ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2171/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15

iulie 2009, reclamanta G.A. a chemat în judecată Ministerul Justiției și

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, solicitând obligarea

primului pârât să-i recunoască printr-un act administrativ de autoritate

calitatea de cetățean român, precum și obligarea celui de-al doilea pârât să o

înregistreze ca atare în evidențele sale, potrivit O.G. nr. 97/2005.

Sesizată cu judecarea cauzei, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 322 din 3 septembrie

2009 prin care a anulat acțiunea ca netimbrată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta, legal citată la domiciliul procesual ales

prin acțiune, nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru datorată

potrivit legii.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta G.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, reclamanta a invocat judecarea

cauzei în lipsa sa, fiind nelegal citată, neavând posibilitatea de a lua

cunoștință de termenul stabilit pentru judecată.

Analizând cauza în raport de motivul

invocat și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel, Curtea constată că prima instanță

a procedat la soluționarea cauzei deși procedura de citare a reclamantei nu era

legal îndeplinită, pronunțând în acest mod o hotărâre nelegală care nesocotește

dreptul părții la un proces echitabil, cu componenta sa, respectiv dreptul la

apărare.

Din actele cauzei rezultă că reclamanta

nu a avut cunoștință de termenul de judecată stabilit, citația efectuată la

domiciliul ales indicat în acțiune fiind restituită cu mențiunea „persoană

necunoscută în localitate”, situație în care instanța avea obligația, potrivit

art. 95 C. proc. civ., să dispună citarea părții prin publicitate, la ușa

instanței.

În consecință, Curtea, admițând recursul,

va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru reluarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite

recursul declarat de G.A. împotriva

sentinței

civile nr. 322/CA din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

aprilie 2010.