ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4656/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 109/S/2001

a Tribunalului Brașov s-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. și acțiunea

civilă formulată de reclamanta D.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Brașov.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, potrivit art. 504 C. proc. pen., persoana care a

fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite,

dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de

achitare.

In speță, reclamanta nu a fost

condamnată definitiv prin sentința penală nr. 56/2005 a Judecătoriei Sinaia, iar

soluția acestei instanțe, de condamnare la pedeapsa cu amenda penală, a fost

infirmată prin decizia penală nr. 1181/2005 a Tribunalului Prahova, dată în

dosarul nr. 4981/2005, care a casat hotărârea primei instanțe și a dispus

încetarea procesului penal față de reclamantă.

Încetarea procesului penal față de

reclamantă a fost dispusă în cadrul procesului inițial și nu în rejudecare

printr-o

altă

hotărâre penală

definitivă, cum prevede art. 504 C. proc. pen.

De altfel, așa cum rezultă din

decizia de casare a hotărârii primei instanțe, încetarea procesului penal față

de reclamantă a fost dispusă în temeiul art. 10 lit. j) C. proc. pen., pentru

existența autorității lucrului judecat în raport de o soluție definitivă

pronunțată anterior pentru aceleași fapte.

Soluția dată de Tribunalul Prahova

vizează ipoteza reglementată de art. 504 C. proc. pen., privind dreptul la

repararea pagubei al persoanei care, în cursul procesului penal, a fost privată

de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, ceea ce nu

este cazul în speță.

Potrivit art. 52 alin. (3) din

Constituție, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin

erorile judiciare, răspunderea acestuia fiind stabilită în condițiile legii. În

speță, legea este reprezentată de art. 504 și urm. C. proc. pen., aceste

dispoziții justificând calitatea procesuală pasivă a statului, ceea ce a determinat

respingerea excepției invocate.

Prin decizia

civilă nr. 154/Ap din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale a respins apelul declarat de reclamanta D.D.E., ca nefondat, și a

păstrat

sentința

atacată ca legală și temeinică, reținând, în esență, că, potrivit art. 504

alin. (1) C. proc. pen., persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul

la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei

s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.

Pentru a fi aplicabil, textul impune

condiția unei condamnări definitive urmată de soluția de achitare dată în

rejudecare.

In cauză,

cerințele legii nu au fost îndeplinite, reclamanta nefiind condamnată

definitiv, ci

numai în

primă instanță, a cărei soluție a fost infirmată prin decizia penală nr. 1181/2005

a Tribunalului Prahova, și nu în rejudecare, ci în judecarea recursului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta D.D., în termen legal, fără însă ca prin cererea de recurs

sau în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., de 15 zile de la

comunicarea deciziei recurate, la 6 mai 2010, reclamanta să fi motivat

recursul, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu a invocat motive

de ordine publică care pot fi analizate de către instanță, indiferent dacă au

fost sau nu formulate în termenul de motivare a recursului.

În ședința publică din data de 9

septembrie 2010, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității

recursului, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., excepție întemeiată

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs.

Or, așa cum s-a arătat mai sus,

reclamanta nu a motivat recursul prin cererea de recurs și nici în termenul de

recurs prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., de 15 zile de la

comunicarea deciziei, care s-a împlinit la 24 mai 2010, și nici nu a invocat

motive de ordine publică, astfel că, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit căruia „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)”, instanța va constata nul recursul

declarat de reclamanta D.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta D.D.

împotriva deciziei nr. 154/Ap din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

septembrie 2010.